Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă

Printre crăpături

Viața Medicală
Dr. Sorina VASILE joi, 12 aprilie 2012

Stagiul de pediatrie e ideal pentru cei pasionaţi de ştiinţe medicale şi comportamentale. Nu e mijloc mai bun de a intui viitorul unei societăţi decât acela de a urmări felul în care sunt trataţi şi educaţi copiii. Dra Sorina Vasile notează la rubrica Student la medicină câteva din comportamentele părinţilor care, de multe ori, îşi îndeamnă copiii să renunţe la curiozitate şi îndârjire…

 

Prima săptămână la pediatrie: sculptarea viitorului sub ochii studenţilor.
Despre părinţi, educaţie şi pacientul care nu ştie să ceară atenţie.
 
   Evit copiii. Mi se pare că văd acelaşi film de groază de fiecare dată când sunt prin preajma lor – majoritatea adulţilor care au grijă de ei sunt aproape mereu o combinaţie înspăimântătoare de clovni şi dictatori. Schimbă frecvent atitu­dinea şi vocile ca la teatrul de păpuşi – ba piţigăiată şi mieroasă, ba groasă şi răstită” „N-ai voie acolo!“, „Mă, ce cauţi acolo?! Cu cine oi semăna, aşa curios?!“, „Nu e frumos să deranjezi omul“. Asta mă înfurie, ca atunci când aflu că un prieten bun a fost rănit sau furat. Ce fel de adulţi o să fie?
   Mă gândeam, deci, că o să-mi displacă pediatria mai mult ca toate celelalte stagii la care m-am rotit timp de doi ani şi jumătate. Cum o să pot to­lera părinţii care modelează creie­rul copiilor după toate stereo­tipurile societăţii, fără să-i înveţe despre libertate şi îndrăzneală? 

Un colţ de pâine

   După primele zile în spitalul de copii, mi-am dat seama că răul e mult dincolo de procesul meu de conştiinţă cu îndoc­trinarea.
   Un copil de câteva săptămâni operat pentru o malformaţie digestivă (atrezie de esofag) este singur în spital de la naştere – mama lui a spus că vine să îl ia acasă când se vindecă. După o lună de singurătate, pacientul nu plânge nici când îi este foame, nici când şase studenţi au pus stetoscopul pe pieptul lui mic ca un colţ de pâine. A uitat cum să protesteze înainte să fie educat că e bine să îţi ţii gura şi să stai la locul tău.
   Atunci când a venit să-l ia acasă, mama nu a zis aproape nimic. Şi-a fixat privirea în podea şi a dat din cap automat la toate sfaturile asistentelor şi medicilor. Doctoriţa care l-a tratat pe nou-născut pregătea provizii de lapte special (antireflux) şi îi repeta într-una mamei ce trebuie să facă şi când să vină la control. Cum a plecat pacientul, s-a întors neliniştită şi a început să ne povestească încă o dată despre patologia lui.
   Mama copilului avea 19 ani, cearcăne adânci şi haine ponosite. Probabil că nu va putea să-i ofere toată atenţia şi îngrijirea de care are nevoie. åsta e răul adevărat.

Locul ideal pentru un om de ştiinţă

   Nu mă plâng. Stagiul e ideal pentru cei pasionaţi de ştiinţe (medicale şi comporta­mentale) – nu am văzut nicicând atâtea cazuri rare. În patru zile am consultat pacienţi cu purpură Henoch-Schönlein, o patologie de care mă lovesc (în teorie) din anul II, sclerodermie, osteogeneză imperfectă – care apare exagerat în filmele europene – şi un defect al receptorilor de somatostatină, sindromul Laron. De ultimul nici nu am auzit până acum, sunt 250 de cazuri în toată lumea.
   În salonul de copii „mari“, o adolescentă îşi ridică reflex bluza de fiecare dată când vede că cineva cu halat alb se apropie de patul ei. Se uită în stânga şi nu-ţi spune nimic. Are leziuni de scleroză cutanată pe torace şi ştie că e „interesant“ pentru toată lumea. Din aproape 15 stu­denţi, unul singur întreabă cum o cheamă. Vizavi de patul ei, e o fetiţă de 10 ani cu o afecţiune autoimună. Mă întreabă şoptit dacă poate să meargă acasă la sfârşitul săptămânii – are olimpiadă la muzică, dar i-a fost prea ruşine să le spună doctorilor asta şi să-i întrebe când poate fi externată.
   Un prieten care a stat câteva luni în SUA îmi povestea că, astă-vară, a surprins pe stradă o discuţie între o mamă şi copilul ei, care mergeau împreună la medic pentru un control de rutină. Femeia îşi îndemna insistent fiul să-i spună doctorului tot ce îl doare şi să-l întrebe orice, oricât de jenant ar putea fi. Aici, vezi în fiecare zi cum o mulţime de copii sunt „educaţi“ să renunţe la îndârjire, încăpăţânare şi curiozitate. Înveţi însă că asta nu înseamnă nimic – atâta vreme cât corpul e sănătos şi urmează mintea, totul e extrem de volatil. Asistenta de grupă spunea că, din experienţa ei, copiii care stau mult în spital ajung să se maturizeze mai repede, să fie mai deştepţi.
   Uneori, e de ajuns să arunci o vorbă ca să crăpi din învăţămintele părinteşti contaminate cu paranoia. Astăzi, fetiţa cu boală autoimună nu mai era în salon.

 

 

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.