Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă

Priorităţile vin de departe

Viața Medicală
Adrian GHEORGHE vineri, 18 aprilie 2014
La începutul lunii aprilie s-a desfăşurat la Bruxelles primul summit al Uniunii Europene dedicat bolilor cronice, eveniment al cărui obiectiv a fost identificarea modalităţilor sustenabile de reducere a poverii şi de îmbunătăţire a prevenţiei şi managementului acestora. Tema este cu siguranţă actuală pentru fiecare dintre noi, în condiţiile în care suntem deja obişnuiţi să ne treacă pe la ureche comunicări despre „sare, zahăr şi grăsimi“, „stil de viaţă sănătos“, „obezitate“ şi altele asemenea. Pentru un subiect atât de prezent în vieţile noastre şi cu mesaje atât de clare, poate părea surprinzător că abia acum, în 2014, a venit timpul pentru primul summit de gen la nivel european. „Dar ce-au făcut până acum?”
Bolile cronice se află în partea superioară a agendei internaţionale de sănătate publică de mai puţin timp decât am crede. Cercetarea epidemiologică şi economică asupra managementului de lungă de durată al bolilor cardiovasculare şi cancerului, de exemplu, se desfăşoară de mai multe decenii, însă anii 1990 şi mai ales 2000 au fost dedicaţi ofensivei împotriva bolilor transmisibile, cu precădere HIV/SIDA, şi în particular în ţările în curs de dezvoltare. Nu fără justificare şi nu fără succes – ofensiva pentru controlul HIV este unul dintre exemplele fanion de mobilizare a unei cantităţi impresionante de capital politic la nivel global într-o direcţie bine definită. Întrucât nu poate fi decât o singură agendă, acest efort a ţinut puţin vizibile alte probleme, care au avut nevoie de timp şi context pentru a câştiga bandă de atenţie.
Primele iniţiative guvernamentale comune în direcţia bolilor cronice vin, de fapt, din Caraibe. Comunitatea Caraibelor (The Caribbean Community, CARICOM) reprezintă varianta locală a Uniunii Europene şi cuprinde 15 state membre alături de alte cinci asociate, cu o populaţie totală a statelor membre de 17 milioane de locuitori. În 2001, CARICOM identificase trei priorităţi de sănătate pentru regiune, şi anume HIV, bolile cronice şi sănătatea mintală, pentru ca, în 2005, bolile cronice să fie declarate o „super-prioritate“ regională în urma constatării că diabetul şi bolile cardiovasculare erau responsabile pentru de zece ori mai multe decese decât HIV. Odată agenda redefinită, lucrurile au evoluat firesc în direcţia primului summit regional la nivel de şefi de guverne dedicat bolilor cronice, desfăşurat în septembrie 2007, în Trinidad-Tobago. Rezultatul summitului a fost Declaraţia de la Port of Spain, o colecţie de 15 puncte strategice, asumate de toate statele participante, care vizau întărirea prevenţiei şi controlului bolilor cronice. Astfel, în 2007 a pornit propriu-zis cronometrul angajamentului politic în această direcţie, după aproape zece ani de discuţii la nivel regional. De abia din acel punct lucrurile au evoluat rapid: bolile cronice s-au aflat pe agenda summitului Americilor şi a summitului liderilor Commonwealth, ambele desfăşurate în 2009 şi tot în Trinidad-Tobago. La această din urmă întâlnire s-a formulat ideea unui Summit al Naţiunilor Unite dedicat bolilor cronice pentru septembrie 2011, idee confirmată în mai 2010 odată cu adoptarea de către Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a unei rezoluţii privind organizarea summitului, rezoluţie depusă oficial de CARICOM. Desigur, efortul nu trebuie privit în izolare, au fost şi alţi actori care au susţinut demersul, printre ei state aflate în afara CARICOM (Brazilia), Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi Non-Communicable Disease (NCD) Alliance. Restul a fost deja istorie, summitul Naţiunilor Unite din septembrie 2011 formulând pentru prima dată priorităţi şi angajamente clare la nivel global pentru reducerea poverii bolilor cronice până în 2025 (25 by 25). A fost abia a doua întâlnire la nivel înalt a Naţiunilor Unite dedicată exclusiv unei probleme de sănătate. Precedenta avusese loc în 2001 şi se referise la HIV/SIDA.
Încotro de aici? Faptul că a început deja să se vorbească despre boli cronice este un pas important, însă mai sunt foarte multe de făcut. În primul rând, oportunităţile de finanţare ale principalilor donatori instituţionali şi privaţi nu sunt încă aliniate cu obiectivele formulate. Astfel, deşi toată lumea vorbeşte despre ce ar trebui investigat şi făcut, fondurile pentru cercetare şi implementare sunt încă insuficiente. Va mai dura cel puţin câţiva ani până când angajamentul politic se va traduce şi în disponibilitatea financiară necesară atingerii obiectivelor. În al doilea rând, şi în strânsă legătură cu finanţarea încă insuficientă, efortul pentru controlul bolilor cronice va fi de o magnitudine superioară celui deja desfăşurat pentru boli infecţioase, ceea ce încă intimidează organismele de finanţare. Aceasta deoarece vorbim adesea nu doar despre prevenţie primară, ci şi despre prevenţie secundară, monitorizare şi tratament pe întreaga durată a vieţii pacienţilor. Provocarea depăşeşte, astfel, logistica asigurării unei intervenţii punctuale, precum controlul vectorilor de transmisie sau servicii de planificare familială, şi se extinde la reconfigurarea sistemelor de sănătate naţionale în direcţia asigurării îngrijirilor de lungă durată. Zilele în care caravana câte unui ONG internaţional descindea în sate uitate de lume pentru a împărţi prezervative şi plase de ţânţari sau pentru a săpa puţuri vor deveni legendă. Stabilitatea forţei de muncă medicale adecvate, infrastructura informaţiilor medicale, stewardshipul guvernamental şi articularea unor modele de îngrijire coerente la care participă coordonat un spectru larg de furnizori de servicii sunt condiţii necesare pentru progrese reale. Strategii naţionale, planuri de acţiune, alţi ani buni la mijloc. Controlul bolilor cronice este, înainte de orice, un efort de bună guvernanţă şi de acţiune la nivel de sistem, în care orice eşec instituţional, orice temă nefăcută la timp se vor vedea. În al treilea rând, contextul este, ca întotdeauna, decisiv. Paradoxal, momentul pentru reconfigurarea agendei nu este ideal, deoarece misiunea pentru combaterea infecţioaselor, cu cap de listă HIV şi malarie, nu s-a încheiat încă şi în comunitatea internaţională există sentimentul distinct că resetarea priorităţilor în acest moment ar pune în pericol progresele de până acum. Unii donatori spun din capul locului că nu îi interesează încă bolile cronice, au deocamdată alte (vechile) priorităţi, cu atât mai mult cu cât bolile cronice sunt încă asociate ca fiind o problemă a ţărilor dezvoltate, deşi studiul Global Burden of Disease 2013 a notat o creştere spectaculoasă a poverii în ţările în curs de dezvoltare, în special Africa sub-sahariană.
De notat că niciunul dintre cele opt Millenium Development Goals (MDG) care expiră în 2015 nu s-au referit la boli cronice – HIV şi malaria, desigur, şi-au găsit loc pe agendă. În aceşti ani se conturează agenda post-2015 cu formularea MDG 2030. Deşi obiectivele nu au fost încă stabilite oficial, raportul comisiei la nivel înalt a Naţiunilor Unite prezidate de premierul britanic David Cameron, lansat acum un an, a propus o listă de 12 obiective care nu identifică explicit nicio problemă de sănătate drept prioritară pentru următorul interval. În paranteză fie spus, raportul a identificat sărăcia drept prioritatea globală pentru următoarele decenii, trecând, însă, complet sub tăcere relaţia dintre sărăcie şi inegalitate. Tot în această perioadă se conturează priorităţile pentru viitorul sănătăţii Africii sub-sahariene în orizontul 2015–2030. Prezenţa explicită a bolilor cronice pe cele două agende de mai sus ar fi un punct important de ranforsare a angajamentelor luate la summitul Naţiunilor Unite.
Competiţia pentru un loc pe agendă a fost acerbă şi, în ciuda primelor reuşite, încă nu s-a încheiat. Competiţia pentru fonduri este abia la început. Este lumea pregătită pentru un nou efort amplu în direcţia unei probleme de sănătate după mai bine de douăzeci de ani istovitori? Nu va trece mult timp până să aflăm, timp în care ceasul ticăie.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.