La
jumătatea unui mandat prezidenţial au loc alegeri parţiale pentru Congresul
american, pentru o parte dintre guvernatori şi alegeri locale. Aceste alegeri
sunt puternic influenţate de gradul de popularitate al preşedintelui, care are
în faţă ultimii doi ani la Casa Albă, acei ani care, după cum se spune în
politica americană, sunt cei în care se făureşte moştenirea istorică. Dacă
partidul preşedintelui obţine majoritatea în Congres, preşedintele are o mare
libertate de a introduce legi şi măsuri, compatibile cu filozofia politică a sa
şi a partidului său. Aşa s-a întâmplat în primii doi ani de preşedinţie a lui
Barack Obama, când a fost posibilă trecerea prin votul congresului a reformei
sistemului medical, popular cunoscută sub numele de Obamacare. Dacă partidul preşedintelui
nu obţine majoritatea, şeful statului se va aştepta la doi ani terni, limitaţi,
pasivi, fără şanse de a introduce noi legi. Sunt ani de slăbiciune, în care preşedintele
devine un jucător fără viaţă şi este numit „raţa rănită“ (lame duck), ca o raţă sălbatică rănită printr-o împuşcătură
neletală: poate să înoate, dar nu să zboare, va mai pluti pentru o vreme, dar
finalul poate fi ghicit dinainte.
Cu
doar o săptămână înainte de alegerile din 4 noiembrie, Congresul este împărţit:
republicanii au majoritatea în Camera Reprezentanţilor, dar Senatul este
majoritar democrat. Analiştii politici şi sondajele de opinie sugerează că, de
data aceasta, există o bună şansă ca partidul republican să devină majoritar în
ambele camere ale Congresului, fapt care ar pune politicienii conservatori în
avantaj în confruntarea cu un preşedinte foarte liberal (adică în extrema stângă
a partidului democrat), pe care nu puţini îl numesc, fără sfială, socialist.
Popularitatea lui Obama a scăzut mult în ultimul an şi continuă să scadă.
Mai puţin de 40% din populaţie continuă să-l susţină şi să aprobe măsurile
luate de el în economie, probleme sociale şi politică externă. Sunt departe
anii 2008–2009, când primul preşedinte de culoare al Statelor Unite avea un
indice de susţinere de peste 70% şi era râzgâiatul media. Aşadar, politicienii
democraţi care participă la alegeri anul acesta nu pot conta pe un sprijin din
partea preşedintelui şi cei mai mulţi dintre ei evită să-l facă participant la
întâlnirile lor electorale. Nu rentează, în aceste alegeri, să fii pro-Obama.
O
serie de subiecte „fierbinţi“ sunt pe lista scurtă a problemelor care
interesează, în cel mai înalt grad, electoratul. Aşa cum se prevăzuse mai
demult, între aceste subiecte se află economia, refacerea anemică după criza
începută în 2008, războaiele în curs şi cel care se profilează (cel cu ISIS:
statul islamic din Irak şi Siria), imigraţia ilegală şi altele. Dar, fără să
fi fost prevăzute, un număr de probleme medicale se anunţă ca fiind capabile să
capteze atenţia alegătorilor şi să influenţeze rezultatul alegerilor din acest
an.
Primul este legat de prima mare epidemie cu virusul Ebola, care încă
este africană, dar are şansa să se transforme într-o pandemie. Când, în anii
precedenţi, au existat izbucniri epidemice cu virusul Ebola, ele au fost
restrânse la o arie limitată şi nu au produs mai mult de 300 de victime. De
data asta, boala fără tratament şi cu mortalitate de 50–90% s-a răspândit în
trei ţări din vestul Africii (Liberia, Sierra Leone şi Guineea), a produs deja
aproape cinci mii de victime şi – după calculele Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii
– poate ajunge la zece mii de noi îmbolnăviri pe săptămână, începând din
ianuarie 2015. Un bărbat infectat, venind din Liberia, a trecut de controlul de
la aeroport, după ce a ascuns de unde vine, a devenit simptomatic în zilele următoare,
a fost internat la Spitalul Presbiterian din Dallas, Texas, unde a murit după
câteva zile. Două dintre surorile care l-au îngrijit s-au îmbolnăvit, în pofida
măsurilor de protecţie şi a izolării.
Câţiva
doctori care au fost voluntari în Liberia s-au întors în ţară, au devenit
simptomatici şi au fost confirmaţi cu virusul Ebola. Doi au fost trataţi şi
sunt vindecaţi. Al treilea, un medic de medicină de urgenţă din New York, deşi
bolnav, nu a cerut să fie carantinat şi a avut, în numai câteva zile, un mare
număr de contacţi.
Cel
puţin cinci din cei care sunt pe teritoriul american şi au boala sunt cadre
medicale. Aceasta atrage atenţia că sistemul de izolare şi de folosire a
materialelor de protecţie este imperfect. Gândurile îngrijorate merg spre cei
patru mii de de militari pe care Statele Unite i-au trimis în Liberia. Cât de
eficace este instructajul acestora pentru protecţie? Câţi se vor îmbolnăvi? Cu
ce pot ajuta tinerii antrenaţi pentru misiuni de luptă, când sunt puşi să acţioneze
în focare de infecţie maximă, unde eficacitatea măsurilor sanitare este mai
mult decât discutabilă?
Din
sondaje rezultă că două treimi din populaţia americană este în favoarea întreruperii
traficului aerian către şi dinspre ţările africane afectate. S-au făcut
manifestaţii de stradă pentru interzicerea acestor zboruri. Un fizician de la
Northeastern University din Boston, Alex Vespignani, a publicat un studiu care
analizează riscul de import al epidemei de Ebola cu şi fără trafic aerian,
pentru diferite ţări. În cazul SUA, riscul este de 80% dacă se menţine traficul
aerian şi sub 40% dacă acesta este întrerupt. În prezent, treizeci de ţări au
introdus deja interdicţia transportului aerian în şi din regiunile afectate.
Administraţia Obama continuă să reziste ideii de suspendare a traficului aerian
civil, motivând că aceasta ar influenţa măsurile de ajutor pentru combaterea
epidemiei pe continentul african. Argumentul este contracarat de cei care arată
că traficul militar ar fi mai mult decât suficient să transporte mijloacele
necesare în zonă, fără să utilizeze aeroporturile civile din ţară. Din această
situaţie şi din cauza disputei aprinse cauzate de divergenţa de opinii,
subiectul Ebola se anunţă un cap de listă pentru alegerile de peste câteva
zile.
Unul dintre mecanismele introduse de
Obamacare pentru controlul costurilor este noul sistem de plată a doctorilor şi
spitalelor. Astfel, oricare ar fi nota de plată emisă, care detailează fiecare
acţiune, medicament, intervenţie sau test făcute pe bolnav, asigurările private
şi sistemul medical de stat vor face o plată globală. Dacă evoluţia cazului
respectiv a fost simplă şi necomplicată, acea plată este acceptabilă, dar – în
multe situaţii – bolnavii au nevoie de spitalizare prelungită, de medicamente
mai rare, de noi analize şi teste, de tratament prelungit pentru complicaţiile
survenite. Plata primită de spitale şi doctori este departe de a acoperi aceste
cheltuieli.
Două situaţii conflictuale au apărut deja,
după ce Obamacare a fost introdusă anul acesta. Primul este un conflict
spital–doctor. Spitalele au început să ceară doctorilor să reducă ei înşişi
cheltuielile. Un singur exemplu, dintre multiplele existente: dacă medicul indică
un antibiotic puternic, care acoperă peste 90% din germenii cauzatori ai îmbolnăvirii,
spitalele au început să ceară înlocuirea acelui medicament cu un alt
antibiotic, mai ieftin, dar care elimină numai 70% din germenii posibili.
Bolnavul e tratat bine, dar nu cel mai bine. Tot o relaţie conflictuală apare şi
între bolnav şi doctor. Ştiind care va fi plata finală, unii doctori se
autocenzurează în a indica prea multe teste sau medicamente costisitoare. Făcând
aşa, ei se îndepărtează de ceea ce era – până acum – principiul de bază: indică
şi foloseşte orice, ca să fii cel mai util bolnavului. Din nou, o bună
îngrijire, dar nu cea optimă, pentru multe cazuri. Publicul pune o mulţime de întrebări
detaliate candidaţilor la alegerile din acest an. Multe se adresează imperfecţiunilor
sistemului de sănătate reformat, prin metode şi soluţii care ii fac pe bolnavi
să se simtă dezavantajaţi. La întâlnirile cu publicul alegător, cei mai mulţi
candidaţi sunt chestionaţi public dacă au votat sau nu pentru Obamacare, chiar
în districtele electorale pro-democrate prin tradiţie. Un vot pozitiv devine un
blam politic, amplu comentat de media locale.
Într-o exprimare succintă, de la aplicarea
Obamacare cei mai mulţi oameni au descoperit că plătesc mai mult pentru asigurarea
de sănătate, că primesc mai puţine servicii şi că au pierdut o mare parte din
drepturile de a face o alegere sau a lua o decizie. Şi aceste fapte se adaugă
„nemulţumirilor medicale ale alegătorilor din acest an“, până nu demult mândri
că au protecţia celui mai bun sistem de sănătate din lume.
