Newsflash

Problemele unei ere noi: antropocenul

de Prof. univ. Kevin J. NOONE - dec. 4 2013
Problemele unei ere noi: antropocenul
   Inspiraţi adânc. Savuraţi momentul. Şi acum gândiţi-vă că niciunul dintre strămoşii noştri umani moderni nu a respirat vreodată aşa ceva – şi, după cum stau lucrurile, nici urmaşii noştri nu o vor face. De la începuturile revoluţiei industriale, activitatea oamenilor a modificat substanţial compoziţia chimică a atmosferei. Nivelurile de dioxid de carbon sunt mai ridicate astăzi decât cele atinse în cel puţin 800.000 de ani. Cantitatea de azot şi de sulf care circulă în ecosistemul Terrei s-a dublat, iar pH-ul oceanului se modifică într-un ritm fără precedent, atingând niveluri de aciditate cu care organismele marine nu s-au confruntat de 20 de milioane de ani.
   În mod evident, oamenii – care ocupă, în momentul de faţă, aproape 40% din suprafaţa terestră neacoperită de gheaţă – modelează o mare parte din procesele fundamentale ale planetei. Conform lui Paul Crutzen, laureat al Premiului Nobel pentru chimie în anul 1995, aceste modificări sunt atât de pronunţate, încât anunţă începutul unei noi ere: antropocenul.
   Deşi unii oameni de ştiinţă consideră că antropocenul ar fi început, de fapt, în momentul în care oamenii au devenit agricultori şi au domesticit animalele, alţii (printre care şi noi) sunt de părere că fenomenul este de dată mai recentă. Însă, indiferent de momentul de debut al antropocenului, este evident că impactul omenirii asupra planetei s-a intensificat după al Doilea Război Mondial. Într-adevăr, se pare că în jurul anului 1950 lumea a atins un punct critic, de atunci fiecare factor care sporeşte impactul omenirii asupra planetei – populaţia, PIB, utilizarea de îngrăşăminte, proliferarea telefoanelor, consumul de hârtie etc. – începând să crească rapid. În timpul acestei perioade, pe care omul de ştiinţă Will Steffen a denumit-o „Marea Accelerare“, populaţia umană a devenit suficient de numeroasă şi de interconectată, cu un consum suficient de ridicat, pentru a fi considerată o forţă globală de proporţii.
   La finalul unui studiu din 2009, oamenii de ştiinţă au concluzionat că, prin depăşirea oricăreia din cele nouă „limite planetare“ – schimbarea climei, dispariţia biodiversităţii, perturbarea ciclurilor azotului şi fosforului, amenajarea teritoriului, extragerea apei potabile, acidifierea oceanelor, epuizarea oxigenului, dispersarea aerosolilor în atmosferă şi poluarea chimică – oamenii vor accentua riscul de a modifica fundamental ecosistemul planetei. Dat fiind că aceste limite sunt strâns legate una de cealaltă, dacă tendinţele tot mai pronunţate de a le încălca nu sunt descurajate, situaţia mediului va deveni extrem de incertă, prezentând chiar potenţialul de a provoca daune grave sistemelor care asigură supravieţuirea rasei umane.
   Pentru a face faţă provocărilor unice ale antropocenului, oamenii au nevoie de o nouă abordare a procesului managerial şi decizional strategic. Dezvoltarea de strategii de succes va implica renunţarea la supoziţiile cu o lungă tradiţie, care au dat roade în trecut, dar care au devenit mituri contraproductive astăzi. Unul dintre aceste mituri vizează abordarea gradată a problemelor, prin soluţii clare, bine orientate. Deşi această abordare, considerată optimă, poate fi atrăgătoare, se dovedeşte inutilă în cazul celor mai presante probleme ale lumii de astăzi. De exemplu, producerea şi furnizarea constante de alimente bogate în substanţe nutritive pentru peste nouă miliarde de oameni, cifră la care se va ajunge la jumătatea secolului, afectează consumul de apă şi de energie, dezvoltarea agricolă şi amenajarea teritoriului, ciclurile azotului şi fosforului şi acidifierea oceanelor, ca să nu mai vorbim de dispariţia biodiversităţii, prin pescuit excesiv, de exemplu.
   Date fiind aceste aspecte, „Revoluţia Verde“, cu o abordare restrânsă, orientată doar asupra producţiei, nu poate înlătura nesiguranţa în ceea ce priveşte asigurarea hranei pe viitor, deşi a reuşit să producă o serie de creşteri impresionante ale producţiei în trecut. Lumea are nevoie de o strategie inovatoare multilaterală, menită să optimizeze întregul sistem alimentar – de exemplu, prin îmbunătăţirea utilizării îngrăşămintelor şi a resurselor de apă, precum şi a transportului şi depozitării alimentelor; prin asigurarea accesului întregii populaţii a planetei la o nutriţie adecvată, cu costuri acceptabile, şi prin schimbarea obiceiurilor alimentare ale comunităţilor, pentru a include alimente mai puţin consumatoare de resurse. Din nefericire, această complexitate poate fi copleşitoare, motiv pentru care oamenii preferă adesea să împartă sistemele complexe în componente individuale. De exemplu, în loc să vizeze, concomitent, eradicarea sărăciei extreme şi prevenirea încălzirii globale – şi dezvoltarea de strategii comune de consolidare pentru atingerea acestor obiective – soluţiile propuse se concentrează doar asupra uneia sau alteia, subminându-le eficacitatea.
   Evident, abordarea simultană a problemelor interconectate nu este lipsită de provocări. Mai întâi, nicio persoană şi niciun grup nu deţin suficiente cunoştinţe sau suficientă experienţă pentru a rezolva simultan toate problemele care afectează un sistem complex. Însă o comunitate mai largă – care să includă guverne, companii, cercetători, filozofii, comunităţi religioase şi chiar poeţi şi artişti – ar putea pune la punct şi implementa unele strategii holistice. Succesul va depinde de disponibilitatea participanţilor de a coopera şi de angajamentul acestora de a acţiona în conformitate cu dovezile şi nu cu ideologia. Prin urmare, adevărata provocare constă în alcătuirea unei asemenea comunităţi – iniţiativă la care liderii mondiali nu au aderat.
   O a doua problemă majoră constă în faptul că resursele sunt limitate, ceea ce face imposibilă soluţionarea simultană a tuturor problemelor lumii. În acest context, capacitatea de a stabili eficient prioritatea este esenţială. Însă obiectivul principal ar trebui să fie asigurarea integrităţii tuturor sistemelor globale şi nu scoaterea în evidenţă a unei probleme sau a alteia. Mecanismelor menite să soluţioneze o problemă a unui sistem nu ar trebui să li se permită să compromită integritatea unui alt sistem.
   O altă provocare va fi crearea unor unităţi de măsură care să înlocuiască PIB ca etalon principal al bunăstării omenirii. Chiar şi Simon Kuznets, principalul creator al conceptului de PIB, a recunoscut că acesta nu ia în considerare mulţi dintre factorii care afectează bunăstarea omenirii. Opinia sa este că acest instrument trebuie utilizat „într-o manieră judicioasă, sub rezerva limitărilor sale“. În antropocen, PIB trebuie să facă parte dintr-o serie de unităţi de măsură a capitalului economic, natural şi social – adică valoarea bunurilor produse şi a serviciilor prestate, precum şi importanţa ecosistemelor şi structurilor sociale care se află în spatele acestor rezultate.
   Trecerea prin antropocen într-o manieră eficace şi etică este, poate, cea mai descurajantă provocare lansată oamenilor moderni. Pentru a-i face faţă, va fi nevoie de o mai inteligentă abordare a procesului decizional strategic şi de o mai rafinată înţelegere a inovaţiei. Este timpul să ne ridicăm la înălţimea acestei provocări.

 

© Project Syndicate, 2013. www.project-syndicate.org

Traducere din limba engleză de Sorana Graziella Cornea
 

Kevin J. Noone este directorul Secretariatului Suedez pentru Ştiinţele Ecologice ale Terrei (SSEESS) şi profesor de meteorologie în cadrul Catedrei de ştiinţe ecologice aplicate a Universităţii din Stockholm.

 

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe