La
un eveniment medical cu multă clasă, un profesor de medicină din România,
răsfățat al televiziunilor și al tuturor guvernelor, își ține prelegerea cu
tonus și umor. Povestește despre un pacient cu o afecțiune mai rară. Profesorul
arată cât de sigur era el pe diagnostic și tratament. Imită – într-un jargon
amuzant, de cartier de la marginea Capitalei – cum un pacient îi sugerează să
ia în calcul protocoalele unui centru elvețian specializat în afecțiunea lui.
Publicul se amuză. Explică apoi cum, într-un dispreț maxim, hotărăște să-i facă
pacientului pe plac. Publicul râde. Primește protocoalele și le ia la mișto.
Cum îi cer ele sa facă igiena pacientului și să îi schimbe cearșafurile
regulat. Publicul râde din nou. Comentează: „Eu nu știu cum ar trebui să schimb
cearșafurile neregulat!”. Auditoriul este în delir. În cele din urmă, admite că
acel prim contact cu centrul elvețian s-a dezvoltat într-un program comun, care
se derulează între unitatea spitalicească din România și cea elvețiană.
Este
(mai) distractiv să faci bășcălie de pacienții care, sătui de autosuficiența și
încrederea exagerată, narcisistă chiar, a unora dintre medicii români în
propriile capacități ieșite din normal, încearcă să își înțeleagă propria
condiție. Este simplu să râzi la glumele profesorului, care miros ușor a eroare
medicală.
Iată
ce este mai greu:
–
Să nu faci bășcălie de pacienții tăi în aparițiile tale publice, ci să te
concentrezi pe mesajul, știința sau schimbarea pe care le propui. Ești mai
simpatic dacă stârnești amuzament pe seama ta și nu pe a altora fără prea multă
putere.
–
Să accepți că poate alții, altundeva, fac unele lucruri mai bine decât tine și
că, dacă ai fi deschis, ai putea deveni și mai bun.
–
Să te mai uiți și prin propria curte și să vezi că, chiar dacă știi ce
trebuie făcut, lucrurile ies prost pentru felul cum sunt făcute.
–
Să te gândești că, dacă ești lider, ai responsabilități și că ar fi cazul să
promovezi un discurs modest și moderat, care să-i facă pe ascultători ceva mai
buni.
–
Să înțelegi că au mai trecut 30–50 de ani de când ai început tu medicina și că,
între timp, informația a devenit disponibilă și pacienților.
–
Să ai respect pentru oamenii cărora le pasă de sănătatea lor și care fac ceva
în această direcție, chiar dacă ție nu-ți convine asta întotdeauna.
PS: Nu sunt singur, au fost și oameni
profund dezgustați în acea sală.
