Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  PROIECTE

Propunerile SAR pentru reforma în sănătate

Viața Medicală
Dr. Constantin BOGDAN vineri, 27 aprilie 2012
   Multiplicarea dezbaterilor privind reforma şi legea sănătăţii este un semn bun, dar trebuie să se regăsească, în proiectul finalizat, şi propuneri ale celor direct vizaţi de actul normativ. Aş sugera chiar o transparentizare care să includă acele contribuţii culese din dezbateri care au fost însuşite.
   O dezbatere centrată pe raportul SAR 2011, organizată recent de Societatea Academică Română (SAR), moderată de Alina Mungiu-Pippidi, preşedinta SAR, având ca subiecte principale două teme economice, a căutat şi răspunsul la întrebarea: Ce măsuri pot fi şi trebuie adoptate pentru redresarea finanţării sistemului de sănătate?
   Ce s-a întâmplat cu proiectul de lege a sănătăţii? În 2011, s-a hotărât ca raportul Comisiei prezidenţiale pentru sănătate „să fie transpus într-un proiect de lege care ar fi urmat să fie trecut în mare viteză prin parlament“. După cum se ştie, proiectul a fost retras şi rămâne să fie refăcut şi dat publicităţii până la sfârşitul acestui semestru. A fost criticat faptul că Ministerul Sănătăţii „nu a elaborat niciun studiu de impact pentru măsurile propuse de proiectul de lege, în pofida transformărilor radicale propuse de acesta şi a modalităţii aproape intempestive în care ar fi urmat să fie pus în practică“, conform raportului SAR. Graba nu e un sfetnic bun în elaborarea şi aprobarea unei astfel de legi. Apoi, o lege a sănătăţii nu trebuie concepută ca o „constituţie“, fiindcă va ţine cu greu pasul cu evoluţia domeniului – în prezent, de pildă, ne con­fruntăm cu probleme ca sub­finan­ţarea cronică, migraţia medicilor, infrastructura învechită şi depăşită, acoperirea insuficientă a unor specialităţi (ATI, neonatologie, diabetologie ş.a.).
   Finanţarea sistemului sanitar. „România este ţara membră a Uniunii Europene care alocă cele mai puţine fonduri din PIB pentru sănătate“, se afirmă în raportul SAR. Plăţile informale (300 de milioane de euro anual, potrivit estimărilor Băncii Mondiale) „ţin la distanţă de serviciile medicale o parte din persoanele cu venituri mici, acestea prezentându-se la medic doar când afecţiunile de care suferă devin prea grave“. Salariile mici ale personalului medical influenţează cantitatea şi calitatea serviciilor medicale oferite şi explică exodul personalului. Se apasă însă prea mult pe calitatea serviciilor medicale, o analiză mai de profunzime ar putea constata că scăderea calităţii este şi urmarea lipsei dotărilor performante, accesibilităţii scăzute la medicamentele cele mai eficace. Infrastructura medicală este învechită. Raportul SAR mai afirmă că: „Din cauza insuficientei finanţări a spitalelor, s-a ajuns astăzi la situaţia în care medicamentele ocupă mai puţin de 10% din bugetul total al unui spital – medicii şi directorii de spitale preferând în multe situaţii să împingă pacienţii către achiziţia de medicamente de la farmaciile cu circuit deschis“, în felul acesta economisind sume din buget necesare altor cheltuieli. Plata serviciilor medicale este inferioară costurilor reale ale acestora.
   Soluţii încercate de autorităţi. Noua reformă are la bază câteva propuneri: privatizarea totală a sistemului caselor judeţene de asigurări de sănătate, cu menţinerea casei naţionale şi optarea pentru „privatizarea“ (posibilă, dar nu obligatorie) a spitalelor care vor solicita acest lucru. Privatizarea asigurărilor a fost deja respinsă de populaţie în ţări ca Ungaria sau Polonia. Introducerea asigurărilor private poate fi necesară, dar trebuie să fie parţială şi progresivă, nu – cum se preconizează – cvasitotală. Şi, mai important, ea trebuie precedată de organizarea solidă a mecanismelor de control şi monitorizare. Fără această pregătire, privatizarea asigurărilor este previzibil sortită eşecului.
   Măsuri necesare: clari­ficarea problemei politice (sub­finanţarea); identificarea de resurse suplimentare şi alternative (privatizarea şi orientarea spre piaţă a serviciilor de sănătate); introducerea mecanismelor de eva­luare şi control. Dar „Privatizarea în sine nu poate reprezenta o măsură pentru rezolvarea problemelor“, se mai afirmă în raportul SAR. De adăugat că o privatizare extinsă nu se corelează pozitiv cu o populaţie săracă (bolnavii noştri au venituri mici). Raportul SAR detaliază alte câteva măsuri de care este nevoie: adoptarea unei strategii întemeiate pe o analiză de impact; liberalizarea salariilor şi deblocarea posturilor din sănătate; redefinirea pachetului minim de servicii şi introducerea coplăţii; modificări importante ale politicii medicamentului. Fonduri pentru sistemul de sănătate se pot găsi şi prin combaterea risipei, ineficienţei şi fraudei, transparentizarea colectării banilor pentru sănătate, centralizarea achiziţiilor (spitalelor şi laboratoarelor). Alte propuneri vizează protejarea drepturilor pacienţilor şi responsabilizarea acestora, dar şi dezvoltarea susţinută a asistenţei medicale de urgenţă şi a asistenţei ambulatorii. „Dezvoltarea SMURD şi a asistenţei medicale de urgenţă au dovedit că acest domeniu trebuie să rămână în totalitate responsabilitatea statului, iar întregul efort financiar trebuie lăsat în seama bugetului de stat şi controlat direct prin Ministerul Sănătăţii“, mai afirmă autorii raportului SAR.
   Am considerat util să prezentăm principalele puncte ale raportului elaborat de Societatea Academică Română, într-o perioadă de necesare dezbateri privind reforma sănătăţii, întrucât este nevoie de sugestii şi propuneri, pentru o lege pe care cu toţii ne-o dorim cât mai bună.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.