Dr. Ramona Magdo-Mina este medic rezident în anul trei în secția de cardiologie a Spitalului Clinic Județean de Urgență Brașov. A știut că vrea cardiologie din momentul în care a ales să urmeze medicina, iar acum se bucură de experiența pe care i-o oferă statutul de rezident. Vede multe cazuri interesante în secția de cardiologie, care are și o Unitate de terapie intensivă coronarieni. De multe ori, ajunge acasă mai târziu decât ar fi crezut în facultate, dar asta nu o face să regrete că a ales această specializare. Nu vrea să plece din țară, pentru că este convinsă că poți fi medic bun și în România. Cu atât mai bun cu cât sistemul nu-ți oferă condiții optime pentru a-ți exercita profesia așa cum trebuie.
– De ce ați ales cardiologia?
– Am urmat Facultatea de medicină cu gândul de a alege cardiologia ca specializare, dar fără să știu prea multe despre aceasta. Ulterior, pe parcursul facultății am fost sigură că asta vreau să fac, mai ales după cursurile de fiziologie din anul doi, când am citit prima dată un EKG. Revoluția cardiacă și celelalte noțiuni fiziologice legate de funcția inimii mi s-au părut foarte interesante și le-am învățat cu plăcere. Apoi, în anii patru și cinci de facultate am învățat fiziopatologia și principalele afecțiuni cardiace și am simțit că aceasta este ramura pe care vreau să o aprofundez. Practica de vară am efectuat-o pe secția de cardiologie a Spitalului Clinic Județean de Urgență Brașov și nu a existat nimic care să-mi schimbe opinia. Acesta este motivul pentru care mi-am concentrat forțele pentru a obține un loc la rezidențiat în cadrul acestei specializări. Deși este foarte solicitant, de multe ori reanalizez alegerea făcută și cred că dacă aș ajunge în situația de a decide din nou, aș opta tot pentru cardiologie.
– Cum este să practici cardiologia la Brașov?
– Să practici cardiologia la Brașov este, cu siguranță, o provocare. Este greu, dar frumos. Personal, cred că Brașovul, fiind un centru de pregătire mai mic, cu mai puțini rezidenți, are multe avantaje. În primul rând, fiecare rezident lucrează cu un medic specialist sau primar. Avem acces la pacienții coordonatorului nostru și urmărim evoluția lor de cele mai multe ori pe parcursul anilor. În al doilea rând, un alt avantaj ar fi că intrăm în contact cu mulți pacienți cu patologii diverse, pe care îi urmărim de la internare până la externare, formându-ne astfel o imagine de ansamblu despre fiecare boală.
– Ați vorbit doar despre avantaje. Dezavantaje sunt?
– Dezavantajele sunt legate de partea tehnică. Anumite investigații, nu atât de uzuale, pot fi făcute foarte greu sau deloc. De exemplu, IRM cardiac. Se face în Brașov, dar e foarte scump. Ecocardiografia de stres se face numai în mediul privat. La fel, imagistica cu radionuclizi. În sistemul de stat, toate acestea nu se fac, iar unele nici nu știu dacă se fac în Brașov. Alte exemple sunt holterele EKG pe 24 sau 72 de ore și holterele de tensiune. Acestea se fac numai la cabinete și clinici private.
– Aveți și secție de terapie intensivă coronarieni. Care a fost cel mai grav caz pe care l-ați întâlnit acolo?
– E greu de ales cel mai grav caz. O să-l menționez pe cel mai recent caz care m-a impresionat. A fost un bărbat în vârstă de 33 de ani, fără factori de risc cardiovasculari, fără antecedente personale patologice cunoscute, care a fost adus în Unitatea de primiri urgențe a spitalului în stop cardiorespirator. Stopul intervenise prin fibrilație ventriculară apărută pe terenul de fotbal, după un efort fizic intens. Efortul fizic susținut nu era ceva nou pentru pacient, care practica acest sport cu regularitate. Ajuns în secția de terapie intensivă coronarieni, s-a decis efectuarea coronarografiei, unde noi am decelat o punte musculară cu pensare sistolică 70% a arterei descendente anterioare (ADA). De menționat este că pacientul a fost diagnosticat și cu gripă de tip A în cadrul aceleiași internări. Recuperarea a fost completă și s-a externat la aproximativ o săptămână de la eveniment.
– Aveți și cazuri care trebuie trimise în centre mai mari? Care sunt acelea?
– Da, sunt și cazuri care trebuie trimise în centre mai mari. Principalele patologii sunt cele care necesită un centru de chirurgie cardiovasculară: disecția de aortă, bypassul aorto-coronarian și valvulopatiile severe care necesită protezare.
– Cât de important este stilul de viață în bolile cardiace?
– Stilul de viață este foarte important și influențează momentul instalării bolilor cardiovasculare. Un stil de viață sănătos îndepărtează cât mai mult momentul instalării acestor afecțiuni și, odată instalate, încetinește progresia lor. Chiar dacă mulți se plâng că nu-și pot schimba stilul de viață, eu cred că este relativ ușor de schimbat și aduce foarte multe beneficii care se răsfrâng asupra calității vieții. Trebuie doar să vrei. Nu ne dăm seama, dar banalul „mă simt bine” este foarte important și ne influențează atât de mult activitatea de zi cu zi. Fără a ne simți bine, nu am putea fi noi înșine.
– Cu ce patologii vă confruntați cel mai des în cardiologie?
– Principalele patologii din cardiologie sunt hipertensiunea arterială, ischemia miocardică, în toate formele ei – angina stabilă, instabilă, infarctul miocardic, insuficiența cardiacă ischemică. Dintre tulburările de ritm, întâlnim foarte des fibrilația atrială și sincopele, care pot fi manifestări ale disecției de aortă, ale blocului atrio-ventricular sau chiar de tromboembolismului pulmonar.
– Cum vă împăcați cu timpul liber? Este cardiologia un domeniu solicitant?
– Nu mă împac prea bine cu timpul liber. Din păcate, deficitul de personal și pacienții atât de numeroși ne determină să avem un program încărcat și multe gărzi. Absolvenții de medicină se orientează în general spre orașe mai mari unde să-și facă rezidențiatul, așa că pe secția de cardiologie nu suntem foarte mulți rezidenți. În plus, pacienții sunt din ce în ce mai mulți și vin și din zone apropiate de Brașov, nu sunt numai din oraș.
– Ce ați schimba în sistemul medical?
– Grea întrebare. Sunt multe de schimbat. Sunt probleme care încep de la organizare și ajung la lipsa materialelor necesare pentru a ne exercita corect profesia. Poate orașele mai mari nu se confruntă cu astfel de situații, sau se confruntă mai rar. Iar pacienților ce poți să le spui? Că nu ai vreun medicament? Să-i trimiți să și-l cumpere singuri? Suntem puși în situații umilitoare, atât pentru noi, cât și pentru pacienți.
– Ce sfaturi le-ați da rezidenților mai mici din cardiologie?
– E mult spus „sfaturi”. Sfaturi nu le-aș da, momentan nu mă simt în măsură să dau sfaturi, sunt abia în anul trei de rezidențiat. Dar dacă m-ar întreba, le-aș recomanda să se implice în orice caz pe care îl au, să vadă cât mai multe patologii, să fie curioși și să întrebe. Să întrebe și să caute răspunsurile la întrebările pe care le au, vizavi de ce văd în clinică.
– V-ați gândit vreodată să practicați medicina în altă țară?
– M-am gândit la ideea de a practica medicina în altă țară, însă aceasta este o decizie complexă, care implică foarte multe lucruri, unele nu foarte ușor de realizat. Am preferat să rămân în România. Sunt sigură că, din punct de vedere profesional, putem fi mândri de noi și aici, prin ceea ce întreprindem. Este adevărat că lucrăm în condiții mai aspre comparativ cu cei din Europa dezvoltată, unde medicii au la îndemână toate investigațiile pe care vor să le facă unui pacient și toate medicamentele pe care vor să le administreze. Dar cred că asta ne face să fim și mai buni, să ne descurcăm cu resurse limitate. Nu știu însă cât de bine este pentru pacienți, dar noi facem tot ce putem.
– Ce o să faceți după ce terminați rezidențiatul la spitalul din Brașov? Veți continua acolo sau v-ați gândit și la mediul privat?
– Momentan, nu am un plan de viitor, pentru că abia am început anul trei de rezidențiat. Am în vedere și mediul privat, dar o să mă decid când va fi momentul. Cred că munca în spitalele de stat are avantajele sale – vezi mai multe patologii decât în privat și mai grave. Pe de altă parte, în privat poți să faci mai multe investigații și să dai răspunsuri mai clare pacienților și, poate, tratamente mai eficiente.
