Ştirile
principale din aceste zile aduc la suprafaţă o problemă veche de peste 20 de
ani: sunt prea puţine acceleratoare în România pentru a asigura un tratament
oncologic la standarde europene. Existenţa în ţara noastră a unui număr mare de
aparate de cobalt, achiziţionate în anul 2002, şi funcţionalitatea lor a făcut
posibilă mascarea faptului că, în ultimii 10–15 ani, în lume, au avut loc
progrese importante în radioterapie, care astăzi permit şi obligă la un
tratament oncologic radiologic individualizat. Radioterapia utilizând tehnicile
moderne de iradiere permite aplicarea unor doze mari, ce asigură o vindecare
locală a tumorilor maligne, cu un minimum de efecte secundare la nivelul
organelor sau ţesuturilor din vecinătatea tumorii, fără să influenţeze
calitatea vieţii pacienţilor.
Ce
înseamnă acest tratament individualizat în lumina „globalizării“ şi „europenizării“
de care vorbim atâta? Pacientul „european“ diagnosticat cu cancer are, la ora
actuală, dreptul, obligaţia şi posibilitatea să fie tratat conform indicaţiilor
unei comisii oncologice – „tumor board“.
Elaborarea planului de tratament al pacientului oncologic într-o comisie
oncologică se face conform protocoalelor elaborate de societăţile de oncologie
la nivel naţional sau internaţional. Fiecărui stadiu al bolii în care este
diagnosticat un pacient îi corespunde un anumit tratament specific. Indicaţiile
trebuie adaptate situaţiei pacientului oncologic, astfel încât să se profite la
maximum de tratamentul indicat – să se poată urma şi termina conform acestor
indicaţii.
Radioterapia,
împreună cu chirurgia şi chimioterapia, este parte integrală a posibilităţilor
de tratament actual. Este metoda de tratament la care apelează cel puţin o dată,
în cursul tratamentului oncologic complex, aproape fiecare pacient. Dacă
radioterapia nu este inclusă în tratamentul iniţial pre- sau postoperator sau
în cel primar, sigur se va apela la un tratament radiologic, ca măsură paliativă
pentru controlul complicaţiilor: controlul edemului cerebral, în cazul
tumorilor primare ale sistemului nervos central sau periferic sau al
metastazelor cerebrale, controlul durerii, al sângerărilor sau prevenirea
fracturilor cauzate de metastazarea la nivelul sistemului osos.
Ce implică trecerea de la un aparat cu cobalt
la un accelerator liniar de ultimă generaţie? Înlocuirea bombei de cobalt
înseamnă crearea posibilităţii instalării noului aparat într-un centru complet
nou, amenajat, ce trebuie să corespundă cerinţelor şi standardelor actuale
referitoare la personalul calificat şi implementarea procedurilor complexe.
Procedurile necesare radioterapiei moderne implică mult mai multe aparate decât
un singur accelerator. Putem face o analogie cu trecerea de la zborul cu un
planor sau biplan la cel cu un avion modern ce trebuie să transporte un număr
mare de pasageri: personalul tehnic trebuie reinstruit, pentru a stăpâni şi
face posibilă aterizarea în condiţii optime.
În
România, în situaţia actuală, când 14.000 de medici şi 20.000 de asistenţi
medicali au părăsit ţara pentru a lucra în străinătate, este greu să găsim acei
profesionişti care să formeze echipa de lucru: medic radioterapeut, fizician
expert medical şi asistent de radioterapie. Unde şi cine poate instrui şi, mai
ales, în cât timp poate fi asigurată calitatea personalului care trebuie să
lucreze într-o astfel de unitate cu tehnologie şi concept medical de vârf? Cu
cât trebuie decontate aceste tratamente de casa de asigurări şi cum trebuie
retribuiţi specialiştii nou creaţi ca să rămână în ţară, unde să putem asigura
acel minim de standard medical oncologic pacientului român?
În prezent,
în ţara noastră, există doar 50 de medici de radioterapie şi un număr extrem de
mic de fizicieni experţi medicali. Nu mai există o instituţie în care să fie
formaţi tehnicienii de radioterapie. De aici trebuie pornit, de la crearea
bazei necesare formării personalului medical ce trebuie să fie capabil să ofere
tratamentul radiologic adecvat, posibil de atins astăzi, la o boală complexă ce
poate fi şi vindecată.
