În cazul unei spețe de malpraxis medical trebuie notat că
prejudiciile asupra pacientului nu se pot ivi doar ca urmare a culpei
personalului medical, ci și ca urmare a unei culpe a furnizorului de servicii
medicale, furnizorului sau producătorului de materiale sanitare, aparatură,
dispozitive medicale sau medicamente. În Legea nr. 95/2006 privind reforma în
domeniul sănătății există prevăzute expres norme legale cu privire la
răspunderea civilă a furnizorilor.
Astfel, se prevede că unitățile sanitare publice sau private, în
calitate de furnizori de servicii medicale, răspund civil, potrivit dreptului
comun, pentru prejudiciile produse în activitatea de prevenție, diagnostic sau
tratament, în situația în care acestea sunt consecința:
a) infecțiilor nosocomiale, cu excepția cazului în care se
dovedește o cauză externă ce nu a putut fi controlată de instituție;
b) defectelor cunoscute ale dispozitivelor și aparaturii
medicale folosite în mod abuziv, fără a fi reparate;
c) folosirii materialelor sanitare, dispozitivelor medicale,
substanțelor medicamentoase și sanitare, după expirarea perioadei de garanție
sau a termenului de valabilitate a acestora, după caz;
d) acceptării de echipamente și dispozitive medicale, materiale
sanitare, substanțe medicamentoase și sanitare de la furnizori, fără asigurarea
prevăzută de lege, precum și subcontractarea de servicii medicale sau
nemedicale de la furnizori fără asigurare de răspundere civilă în domeniul
medical.
Ce este important de reținut este că unitățile mai sus precizate
răspund în condițiile legii civile pentru prejudiciile produse de personalul
medical angajat, în solidar cu acesta. Ce înseamnă răspundere solidară? Această
răspundere presupune posibilitatea unei victime de a se îndrepta din punct de
vedere juridic, cu privire la toate pretențiile sale, către personalul medical
sau către unitatea spitalicească. În cazul în care unul sau celălalt acoperă
întregul prejudiciu, cel care a acoperit prejudiciul se va putea întoarce
împotriva celuilalt care nu a acoperit prejudiciul, pentru partea care i se
cuvine.
Tot o regulă specială este instituită în cazurile referitoare la
normele interne, în sensul că unitățile sanitare publice sau private,
furnizoare de servicii medicale, răspund civil și pentru prejudiciile cauzate,
în mod direct sau indirect, pacienților, generate de nerespectarea
reglementărilor interne ale unității sanitare. Prin urmare, dacă la nivelul
spitalului există un regulament de ordine interioară ce nu este respectat,
nerespectare ce creează anumite prejudicii, atunci unitatea spitalicească poate
fi trasă la răspundere.
Totodată, unitățile
sanitare publice sau private, furnizoare de servicii medicale, și producătorii
de echipamente și dispozitive medicale, substanțe medicamentoase și materiale
sanitare răspund potrivit legii civile pentru prejudiciile produse pacienților
în activitatea de prevenție, diagnostic și tratament, generate în mod direct
sau indirect de viciile ascunse ale echipamentelor și dispozitivelor medicale,
substanțelor medicamentoase și materialelor sanitare, în perioada de
garanție/valabilitate, conform legislației în vigoare. Aceste prevederi se
aplică în mod corespunzător și furnizorilor de servicii medicale sau
nemedicale, subcontractate de către unitățile sanitare publice sau private
furnizoare de servicii medicale, în cazul prejudiciilor aduse pacienților în
mod direct sau indirect, ca urmare a serviciilor prestate. Ca atare, unitatea
spitalicească nu este răspunzătoare doar pentru situațiile ce se nasc în
interiorul său, ci și pentru situațiile în care se subcontractează servicii
medicale. Un exemplu de astfel de caz ar putea fi existența unui contract de
colaborare între unitatea spitalicească și un medic care exercită în numele
spitalului (de cele mai multe ori în interiorul acestuia) activități medicale
specifice pregătirii sale.
