• Recolta de plagiate româneşti creşte
spornic, nu e atinsă deloc de criză. Avem premier plagiator, profesor
universitar plagiator, primar plagiator, de astăzi oferim Europei şi funcţia de
coordonator de plagiate. Scandalul celor şapte diplome de licenţă identice de
la Facultatea de Stomatologie din Bucureşti e doar oglindirea unui fenomen
destul de răspândit prin universităţile româneşti, constant clasate în topul
celor mai bune 10.000 (sic) de facultăţi din lume. Întotdeauna m-am gândit cu
tristeţe la câte sute de copaci sunt inutil ucise pentru a deveni hârtia unor
lucrări de cercetare inutile şi (uneori) copiate. Nicio raţiune în a transforma
o pădure de frunze răcoroase într-o stivă de rafturi prăfuite. Domnule
consilier Remus Cernea, e timpul să propuneţi primului-ministru înfiinţarea
unei unităţi ecologiste de luptă antiplagiate! (M.V.A.)
• Două cărţi au fost importante pentru mine:
„Vânătorii de microbi“, o bacteriologie romanţată scrisă de Paul de Kruif şi
prima monografie din lume despre celula nervoasă datorată savantului român
Gheorghe Marinescu. Prima m-a făcut să-mi aleg ca profesie medicina, cea de-a
doua m-a îndreptat spre neuropsihiatrie. Aşa se face că prima mea dragoste au
fost microbii, pe care i-am preferat în cursul anilor de facultate, fraţilor
mai mici, virusurile. De atunci am făcut deosebirea, în parte afectivă, dintre
aceste două fiinţe microscopice, rămânând ataşat microbilor – care au membrană,
se înmulţesc în afara celulei şi înclină steagul în faţa antibioticelor – şi
potrivnic virusurilor – care nu se lasă intimidaţi de medicamente şi trăiesc ca
nişte paraziţi în interiorul celulelor. Să nu mai vorbim de dimensiuni, ştiind
că acestea din urmă sunt pitice în comparaţie cu microbii, fraţii lor mult mai
mari. Aceste motive mă indispun ori de câte ori apar confuzii la televiziuni:
„Virusul tuberculozei este foarte periculos la copii“; „Virusul holerei a ajuns
în Deltă“; „Virusul ciumei a făcut ravagii în Evul Mediu“. Domnilor jurnalişti,
nu mă deranjează când faceţi confuzii între politicieni, dar respectaţi, vă
rog, microbii. (Al. T.)
• Lifturile de la Spitalul Universitar de
Urgenţă din Bucureşti sunt capricioase ca nişte zeităţi hinduse. Pacientului îi
e imposibil să-şi dea seamă dacă va trebui să aştepte o oră sau doar cinci
minute după unul. Dacă la urcare mai e cum mai e, la coborâre până şi
infirmierii cu bolnavi pe targă au probleme. Ca să îmbune zeitatea, infirmierul
îşi lipeşte buza de crăpătura lăsată între uşile închise ale liftului şi urlă:
„Urgenţăăăă la cinci!“. Liftul nu se lasă întotdeauna înduplecat. Atunci,
infirmierul urlă din nou. Şi din nou. Urlă în pustiu, precum Sfinţii Părinţi
aflaţi în deşertul credinţei. Cu o diferenţă notabilă: Dumnezeul lor a urcat până
la ceruri, dumnezeul de la SUUB urcă doar până la etajul 14. (M.V.A.)
• De ceva vreme, Săptămâna medicală a devenit publicaţie… lunară! Dintru început n-a
prea rimat numele cu periodicitatea (o dată la două săptămâni), dar acum n-o
mai reprezintă chiar deloc. Am descoperit, la pagina dedicată neurologiei,
prima parte dintr-un interviu „acordat în exclusivitate“. Ghinion, de data
aceasta, exclusivitatea nu e… exclusivă, ci este împărţită cu „Viaţa medicală“ (vezi nr. 8, din 22
februarie 2013). Dacă încă n-a plecat la tipar numărul din martie, poate ar fi
bine să fie scoasă menţiunea aceasta din şapoul interviului (urmarea promisă).
De multe ori, fidelitatea se declară, dar mai trebuie şi dovedită. (M.
D.)
• Oglindă, oglinjoară, sunt cel mai frumos
spital din ţară… Spital pentru copii (Spitalul de pediatrie Ploieşti). Of,
copiii ăştia… Cum aduc ei păduchii şi gândacii lor de acasă şi cum îmi fac ei
mie probleme. Uite cum vin reprezentanţii Prefecturii Prahova şi ai Direcţiei
judeţene de Sănătate Publică în control să-mi „numere“ gândacii din rezervaţie.
Dar, sunt şi deştept, aşa că am scăpat de pedeapsă. M-am ales cu o mică
mustrare pentru micile (eu aşa le văd) deficienţe de igrasie şi alte mărunţişuri.
Nici vorbă de gândaci. Păi ce credeaţi voi, mă sperie pe mine un filmuleţ
postat pe Youtube de un părinte cu
prea mult timp liber? (D. D. M.)
