Retinopatia de prematuritate continuă să
fie şi în 2015 o cauză principală de cecitate la copil, proporţia cazurilor de
copii cu handicap vizual major determinat de această boală variind în funcţie
de nivelul economico-social al ţărilor analizate. Dacă în ţările cu dezvoltare
economică înaltă proporţia cecităţii la copil este de 600 la zece milioane de
persoane (din care 60 de cazuri sunt cauzate de retinopatia de prematuritate),
în ţările cu dezvoltare medie proporţia ajunge la 1.800 de copii orbi la zece
milioane de persoane (din care 450 de cazuri sunt cauzate de retinopatia de
prematuritate) (sursa: Gilbert – Eye, 2007).
În 2002, Ministerul Sănătăţii a iniţiat
programul de screening şi tratament al retinopatiei de prematuritate (RP) în
România, desemnând drept coordonator al acestui program Institutul pentru
Ocrotirea Mamei şi Copilului Bucureşti. Fiind unul din iniţiatorii
screeningului RP în România, pot spune că s-au realizat paşi uriaşi în
monitorizarea şi tratamentul acestei patologii în ţara noastră. Început în
Bucureşti, programul de screening s-a extins în doi-trei ani în marile oraşe
ale ţării, fiind efectuat în 2015 în 11 centre de pe tot cuprinsul ţării.
Dacă în 2006 erau raportaţi 718 prematuri
la care s-a efectuat screeningul pentru RP şi au fost trataţi prin laserterapie
48, în 2011 s-au monitorizat 2.545 de prematuri pentru RP şi au fost trataţi
201, în 2013 au intrat în programul de screening 2.959 de prematuri şi au fost
trataţi 135 prin laserterapie, iar în 2014 au fost 2.758 de prematuri incluşi
în screening şi 141 trataţi prin laserterapie; nu avem date legate de
tratamentul prin injecţie intravitreană cu bevacizumab.
Deşi programul de screening este unul
dificil, implicând responsabilităţi sporite pentru cadrele medicale, prin
gravitatea evoluţiei bolii nediagnosticate şi netratate la timp (cecitatea
pacientului), s-a constatat că, de-a lungul anilor, s-au alăturat acestui
program un număr de medici oftalmologi şi neonatologi dedicaţi luptei pentru
prevenirea deficienţei vizuale majore la prematuri. Acest lucru este de evidenţiat
în condiţiile în care, în ţări dezvoltate precum SUA, s-a dat un semnal de
alarmă privind numărul tot mai mare de oftalmologi implicaţi în screeningul RP
care renunţă la acest program din cauza subfinanţării acestui tip de examen şi
multiplelor implicaţii legale.
Un deziderat dificil de atins este
eliminarea în totalitate a cecităţii cauzate de retinopatia de prematuritate.
Sunt factori socioeconomici care limitează atingerea acestui ţel legaţi de
personalul insuficient, de posibilitatea transportului în siguranţă maximă a
prematurului la vârsta de o lună către centrele oftalmologice în care se
efectuează screeningul RP, dar şi a transportului pentru examinările ulterioare,
fiind diferenţe între activitatea de screening din Bucureşti sau oraşele mari
din ţară şi cele din oraşele mai mici. Educaţia sanitară a mamelor este
deficitară, mulţi prematuri provenind din sarcini neinvestigate, nedorite.
Aceste mame ignoră sfaturile medicului oftalmolog sau neonatolog de a reveni
regulat la control oftalmologic.
Articolul semnat de dr. Cristina Niţulescu
în „Viaţa medicală“ nr. 25 din 19 iunie 2015, intitulat „Retinopatia de
prematuritate: cine ni se alătură?“, prezintă o experienţă interesantă obţinută
într‑un centru de excelenţă al oftalmologiei pediatrice din SUA, Spitalul
„William Beaumont“ din Royal Oak, Michigan. Articolul prezintă cazurile de
cecitate din cauza retinopatiei de prematuritate ajunse în stadiul de dezlipire
de retină şi care îşi caută rezolvarea în chirurgia vitreoretiniană din centre
din afara ţării. Aceste cazuri sunt urmarea unor factori diverşi, care pot
implica şi culpa medicală. Deşi este de dorit ca astfel de cazuri să fie cât
mai reduse, dacă nu chiar eradicate, ele sunt prezente în întreaga lume, făcând
ca retinopatia de prematuritate să rămână în continuare o afecţiune importantă
care provoacă cecitatea la copil. Sugestia autoarei că doar malpraxisul mai
poate rezolva această problemă poate descuraja dorinţa altor medici de a se
implica în activitatea de screening a retinopatiei de prematuritate şi poate
face ca la întrebarea „cine ni se alătură?“ să nu auzim niciun răspuns.
