Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă

„Revoluţia“ lui Pronovost

Viața Medicală
Prof. dr. Gabriel M. GURMAN joi, 30 aprilie 2015
   Cele mai multe din citatele pe care cu toţii le utilizăm aparţin filozofilor. Ei formează acel grup intelectual, de gânditori care iau lumea în serios, o analizează şi încearcă, printr-o exprimare cât mai concisă, să reflecte o realitate de cele mai multe ori virtuală. Citatul alăturat aparţine însă unui medic american, Peter Pronovost, specialist ATI, care are ca principal merit faptul că schimbările produse de el în rutina îngrijirii pacientului grav au salvat mai mulţi bolnavi decât orice savant şi cercetător în ultimul deceniu. „Catehismul“ pronovostian cuprinde un restrâns număr de indicaţii, care au menirea de a preveni infecţiile nosocomiale în sala de operaţii şi în unitatea de terapie intensivă.
   Pe scurt, iată în ce constă „revoluţia“ lui Pronovost: spălarea atentă şi corectă a mâinilor înainte de orice procedură invazivă, sterilizarea regiunii operatorii cutanate cu un antiseptic, folosirea câmpurilor sterile aidoma tehnicii folosite de chirurgi în sala de operaţii, un echipament complet steril (inclusiv mască, halat şi mănuşi) pentru fiecare pacient cateterizat şi acoperirea locului de intrare a cateterului cu un pansament steril. Nimic mai mult. În aparenţă e vorba de recomandări ale căror numitor comun e aşa-zisul „bun-simţ clinic“, cu origini vechi, încă de pe vremea lui Semmelweis, în urmă cu mai bine de un secol şi jumătate. Ei bine, se pare că lucrurile nu stau aşa cum ne închipuiam sau speram. Cel puţin în SUA, aproximativ 100.000 de pacienţi mor anual ca urmare a unor erori medicale, inclusiv o îngrijire care lasă de dorit şi deschide larg porţile pentru complicaţii complet inutile, printre care infecţiile nosocomiale provenite de la alţi pacienţi, ai căror germeni sunt purtaţi de mâinile nesterile ale personalului medical, stetoscopul sau manşeta aparatului de tensiune, care trec de la un pacient la altul fără a fi curăţate înainte de fiecare întrebuinţare.
   Să revenim însă la mecanismul creat de Pronovost pentru îndreptarea unei situaţii. Într-o primă fază, spune autorul, schimbarea nu trebuie doar să fie necesară, ci chiar obligatorie. Nu cred că afirmaţia aceasta necesită explicaţii suplimentare. Necesitatea păstrării sterilităţii în timpul efectuării unei proceduri invazive se aseamănă oarecum cu povestea oului lui Columb: se pare că până şi în spitale moderne, în ţări dezvoltate, comportarea personalului medical în domeniul prevenirii infecţiilor lasă de dorit, altfel cum se poate explica necesitatea unor studii amănunţite, producătoare de concluzii clare, semnificative statistic, pentru a convinge practicianul de importanţa luării unor măsuri absolut necesare? Un al doilea pas e cel al implicării conducerii spitalului şi include o campanie de convingere; obstacolul evident e întotdeauna cel financiar. Din parcurgerea propunerilor lui Pronovost se desprinde în mod clar necesitatea creşterii bugetului secţiei şi, de multe ori, e greu să convingi conducerea unei unităţi medicale de necesitatea investiţiei băneşti, chiar în speranţa aproape certă a unei economii evidente într-o fază ulterioară.
   Gândul mă duce spre o situaţie din secţia ATI pe care am condus-o până la mijlocul deceniului trecut. O epidemie provocată de un germen patogen rezistent la orice antibiotic a dus la decesul a opt din cei 11 pacienţi infectaţi cu aceeaşi bacterie. Ancheta epidemiologică a indicat un proces în lanţ de infecţie încrucişată, apărut în urma internării concomitente a mai multor pacienţi în secţia de terapie intensivă. Toate măsurile luate au fost eficiente doar în micşorarea numărului pacienţilor infectaţi, fără a putea întrerupe total epidemia. A devenit astfel clară nevoia de a schimba sistemul de lucru, cu interzicerea folosirii aceluiaşi stetoscop la mai mult de un pacient şi utilizarea de mănuşi nesterile noi la fiecare atingere a pacientului de către un membru al echipei medicale. Dezbateri vii la nivelul conducerii spitalului au dus până la urmă la decizia de a aloca bugetul necesar pentru achiziţionarea de stetoscoape şi mănuşi, o sumă de bani apreciabilă la acea dată. Dar investiţia a venit mai repede decât fusese prevăzut: nu numai că am reuşit să oprim epidemia, dar consumul de antibiotice în secţie s-a redus la mai puţin de 40% din valoarea anterioară!
   Al treilea pas propus de Pronovost e mult mai dificil decât îşi poate cineva închipui. El necesită o asiduă muncă de convingere a întregului personal, care trebuie să ajungă, în totalitate, la concluzia că schimbarea e nu doar binevenită, dar şi absolut necesară. A vorbi aici de totală colaborare şi înţelegere înseamnă de fapt a utiliza un pleonasm. În anumite situaţii e de ajuns ca un singur membru al colectivului să se opună, făţiş sau pasiv, la schimbările propuse, pentru a periclita întregul proiect. La acest nivel e clar rolul liderului. Un adevărat lider nu ameninţă şi nici nu promite, ci convinge.
   Dacă ne întoarcem la mediul în care noi, medicii, activăm, cel al îngrijirii pacientului, devine clar faptul că implementarea unor măsuri preventive sau curative cu semnificaţie generală (cum sunt cele propuse de Pronovost) nu se poate opri după un număr de săptămâni, luni sau ani. E de la sine înţeles ideea că o schimbare care se dovedeşte corectă şi eficace devine pe parcurs o rutină obligatorie. Mai există însă un obstacol, al reticenţei umane faţă de schimbările drastice. Dificultatea nu constă în a introduce metode noi, ci în a te dezbăra de cele vechi.
   În prezent, în toate spitalele moderne, rutina oferită de Pronovost e aplicată cu stricteţe şi nimeni – dar absolut nimeni – nu-şi mai poate permite să încalce recomandările acestui eminent clinician, considerate nu proiecte de schimbare, ci realitate cotidiană.

 

„Schimbarea cu succes a unui sistem necesită în primul rând o deplină siguranţă în ceea ce priveşte necesitatea în sine. Doar apoi vin la rând implicarea conducerii organizaţiei respective, colectarea datelor relevante şi procesul de educare a personalului de o manieră în care fiecare membru al colectivului să se simtă respectat, dar şi responsabil de schimbarea survenită.“  (Peter Pronovost, n. 1965)


Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.