De mai mulți ani,
descoperirea de noi antibiotice a încetinit, fapt care, asociat cu dezvoltarea
rapidă a rezistenței multor microorganisme la aceste medicamente, amenință
lumea modernă cu noi și periculoase infecții netratabile. În aprilie 2013,
Societatea pentru boli infecțioase din SUA a anunțat că perspectiva de a avea
acces la noi substanțe antibiotice în anii următori este mică și că progresele
industriei farmaceutice nu reușesc să țină pasul cu apariția „supermicrobilor“.
Când apar microorganisme rezistente la toate antibioticele, așa cum sunt Mycobacterium
tuberculosis care nu răspunde la niciun tratament și stafilococul auriu
imposibil de tratat, se nasc probleme multiple pentru rețelele de sănătate și
instituțiile spitalicești, cu costuri foarte mari și cu mortalitate mult
crescută în rândul bolnavilor.
De la istorica descoperire a penicilinei de către sir Alexander
Fleming, în anul 1928, un număr de aproximativ o sută de medicamente capabile
să omoare germenii, sau să le blocheze creșterea, au intrat în practică. Numele
de „antibiotice“ dat acestora se referă la alterarea condițiilor care fac
posibilă creșterea microorganismelor și a fost ales de Salman Waksman, în anul
1942. El a descoperit numeroase antibiotice și a primit premiul Nobel în 1952,
pentru identificarea potențialului terapeutic al streptomicinei.
O ciudățenie a lumii naturale vine însă în ajutorul umanității.
S-a constatat că cele mai vechi peșteri sunt medii izolate de restul lumii
pământene, pentru perioade lungi de timp, ceea ce a făcut ca acolo să evolueze
specii bacteriene niciodată puse în contact cu majoritatea microorganismelor de
la suprafața planetei și nici cu antibioticele naturale sau inventate de
oameni. Mai mult, puterea de supraviețuire a străvechilor germeni, ca și
rezistența lor, le deosebesc de toate echivalentele de deasupra scoarței
terestre. De aici vine șansa microbiologilor să înțeleagă, studiind bacteriile
arhaice, mecanismele de instalare a rezistenței, unele necunoscute până în
prezent. Când în practica medicală a fost introdus un nou antibiotic, în câțiva
ani microbii au dezvoltat deja rezistență față de el. Nu așa s-a întâmplat însă
cu microorganismele recoltate din peșterile izolate. Acestea au arătat o
rezistență naturală, care nu a fost produsă de contactul cu medicamentele
antibiotice. Unele din ele au arătat că sunt imune la un număr mare de
medicamente antibiotice, așa cum este, de exemplu, o bacterie recoltată din
peștera Lechuguilla din New Mexico, situată la patru sute de metri în subteran,
care a demonstrat rezistență la 14 antibiotice fabricate de oameni, deși nu a
fost niciodată expusă la ele.
Identificarea genelor responsabile pentru rezistența naturală
multiplă a bacteriilor vechi va fi utilă pentru înțelegerea și combaterea
rezistenței dezvoltate de bacteriile noi. În plus, bacteriile – și cele vechi
și cele noi – au capacitatea de a sintetiza ele însele antibiotice, care le sunt
utile în competiția de supraviețuire, atunci când alte specii bacteriene le
periclitează.
Brian Bachman, de la Universitatea Vanderbilt, din statul
Tennessee, a obținut 38 de substanțe antibiotice noi dintr-o singură probă
luată dintr-o peșteră veche, care înseamnă aproape de 40% din numărul total al
antibioticelor produse de farmacologie. Marea calitate a acestor microorganisme
rarisime este, după Bachman, faptul că au fost ținute la distanță de lumea de
la suprafață pentru multe milioane de ani. Evoluând în izolare, în condiții
foarte dificile și cu foarte puține resurse de nutriție, bacteriile „antice“au descoperit căi noi de adaptare, care pot fi utile în introducerea unor
metode de acțiune pentru fenomenele din lumea bacteriană contemporană.
Peșterile vechi sunt printre foarte puținele ecosisteme complet
izolate. În tăcerea și întunericul acestora, microorganisme mult mai vechi
decât ființele umane au așteptat să fie aduse la suprafață. Cercetătorii au azi
o șansă să le folosească pentru salvarea speciei noastre.
