Violenţa asupra medicilor. În Monitorul
Oficial nr. 772 din 15 noiembrie 2012, a fost publicată Legea nr. 212 din 13
noiembrie 2012 pentru completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul
sănătăţii, completări menite să diminueze cât de puţin gradul ridicat de risc
fizic la care este expus personalul medical şi cel auxiliar din sistemul
sanitar românesc, sancţionându-se unele fapte antisociale săvârşite cu violenţă
şi din ce în ce mai des întâlnite.
Astfel,
este considerată infracţiune specială în domeniu ameninţarea nemijlocită ori
prin mijloace de comunicare directă contra unui medic, asistent medical, şofer
de autosanitară, ambulanţier sau oricărui alt fel de personal din sistemul
sanitar aflat în exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte îndeplinite în exerciţiul
funcţiunii şi se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la doi ani sau cu
amendă.
De
asemenea, lovirea sau orice acte de violenţă săvârşite împotriva persoanelor
menţionate mai sus aflate în exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte îndeplinite
în exerciţiul funcţiunii se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la trei
ani.
Vătămarea
corporală (fapta prin care s-a pricinuit integrităţii corporale sau sănătăţii o
vătămare care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 60 de
zile) săvârşită împotriva aceloraşi categorii de personal, aflate în exerciţiul
funcţiunii ori pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii, se pedepseşte
cu închisoare de la şase luni la şase ani.
Vătămarea
corporală gravă (fapta prin care s-a pricinuit integrităţii corporale sau sănătăţii
o vătămare care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 de
zile) sau dacă s-a produs pierderea unui simţ sau organ, încetarea funcţionării
acestora sau o infirmitate permanentă fizică ori psihică, sluţirea, avortul ori
punerea în primejdie a vieţii personalului medical sau auxiliar menţionat, se
pedepseşte cu închisoare de la trei la 12 ani.
Asigurarea calităţii serviciilor sociale.
În Monitorul Oficial nr. 754 din 9 noiembrie 2012, a fost publicată Legea nr.
197 din 1 noiembrie 2012 privind asigurarea calităţii în domeniul serviciilor
sociale, act normativ ce va intra în vigoare la 1 ianuarie 2013 şi care
reglementează procesul de evaluare, certificare, monitorizare şi control pentru
asigurarea calităţii în domeniul serviciilor sociale.
Aplicabilitatea
acestei legi este foarte mare, vizând toate serviciile sociale, precum şi
furnizorii acestora, publici şi privaţi, care funcţionează pe teritoriul
României, scopul prezentelor reglementări fiind determinat de faptul că
serviciile sociale reprezintă o componentă a sistemului naţional de asistenţă
socială şi au ca scop sprijinirea persoanelor vulnerabile pentru depăşirea
situaţiilor de dificultate, prevenirea şi combaterea riscului de excluziune
socială, creşterea calităţii vieţii şi promovarea incluziunii sociale a
acestora.
În
fapt, finalitatea actului normativ vizează: • respectarea drepturilor
beneficiarilor de servicii sociale • asigurarea, menţinerea şi îmbunătăţirea
permanentă a calităţii acestor servicii • promovarea celor mai bune practici, a
performanţei, precum şi a concurenţei dintre furnizori • facilitarea accesului
beneficiarilor la servicii sociale de calitate • asigurarea tratamentului egal şi
nediscriminatoriu al beneficiarilor • gestionarea eficientă a fondurilor publice,
precum şi a resurselor umane şi materiale • respectarea principiului transparenţei
privind calitatea serviciilor sociale.
Fiind
responsabil de organizarea, coordonarea, implementarea procesului privind
asigurarea calităţii în domeniul serviciilor sociale, Ministerul Muncii,
Familiei şi Protecţiei Sociale este şi entitatea care realizează controlul în
domeniu, principiile calităţii în domeniul serviciilor sociale, fiind centrate
preponderent pe următoarele aspecte: • acordarea serviciilor sociale prin
asigurarea, fără niciun fel de discriminare, a unor servicii sociale eficace,
accesibile, comprehensive, sustenabile, centrate pe nevoile individuale ale
beneficiarului • relaţia dintre furnizori şi beneficiarii acestora prin
utilizarea de mijloace de informare şi comunicare corecte, transparente şi
accesibile, asigurarea confidenţialităţii şi securităţii datelor şi informaţiilor
personale, utilizarea mecanismelor de prevenţie şi combatere a riscului de abuz
fizic, psihologic sau financiar asupra beneficiarului • participarea
beneficiarilor prin implicarea activă a beneficiarilor şi a familiilor acestora
în planificarea, acordarea şi evaluarea serviciilor sociale • relaţia dintre
furnizori şi autorităţile administraţiei publice, partenerii sociali şi alţi
reprezentanţi ai societăţii civile de la nivelul comunităţii, prin coordonarea
eficientă dintre sectorul public şi privat, încurajarea parteneriatelor pentru
asigurarea sustenabilităţii şi continuităţii serviciilor sociale, promovarea
dezvoltării serviciilor sociale de proximitate/comunitare şi a integrării
acestora cu serviciile de sănătate, educaţie şi alte servicii de interes
general • dezvoltarea resurselor umane implicate în acordarea serviciilor
sociale şi îmbunătăţirea condiţiilor de muncă prin recrutarea de personal
calificat şi asigurarea formării continue a acestuia, implicarea voluntarilor,
asigurarea condiţiilor de lucru adecvate şi a echipamentelor specifice activităţilor
derulate, asigurarea sănătăţii şi securităţii la locul de muncă.
Actul
normativ nou adoptat reglementează, de asemenea, în detaliu condiţiile privind
acreditarea furnizorilor de servicii sociale şi nivelurile de calitate a
acestor servicii, condiţiile vizând certificarea, evaluarea, monitorizarea şi
controlul calităţii, inclusiv cele de suspendare şi retragere a acreditării,
precum şi răspunderea juridică a celor care încalcă prevederile legii.
Furnizorii
au obligaţia de a elabora şi de a aplica propriile proceduri în vederea evaluării
interne a respectării legi privind asigurarea şi îmbunătăţirea calităţii serviciilor
sociale aflate în administrarea lor.
Recomandăm
persoanelor interesate lecturarea în amănunt a dispoziţiilor acestui act
normativ, spaţiul limitat al acestei rubrici nepermiţându-ne o prezentare
exhaustivă a acestora.
