Zilele
trecute, medicii români au primit în cutia poştală o scrisoare semnată de preşedintele
Colegiului Medicilor din România: profesorul Astărăstoae îşi cheamă confraţii
la luptă, în piaţa publică. Mesajul nu spune care sunt motivele chemării
medicilor în stradă şi nici ce revendicări ar avea aceştia. Ce impresie v-a făcut
această scrisoare? (Dr. A. M.)
Nu ştiu când au dispărut „jurnalele“ de la
cinematograf, dar mi-aduc aminte că într-unul din ele, cred că în 1954, am văzut
primul sărut între doi bărbaţi, Gh. Gheorghiu-Dej şi G. Malenkov, preşedinţi ai
consiliilor de miniştri din România, respectiv Uniunea Sovietică. Contactul
fizic avea loc la scara avionului, pe aeroportul Băneasa. Cei doi oameni de
stat s-au ţinut mai întâi, unul pe celălalt, de braţe. Apoi, şi-au apropiat
corpurile îmbrăcate în costume la două rânduri, cu pantaloni largi (fluturau în
vântul câmpului deschis), s-au îmbrăţişat şi s-au sărutat pe amândoi obrajii, bătându-se
reciproc, cu mâini mari, pe spate. S-au depărtat apoi unul de celălalt şi s-au
privit în ochi câteva secunde, zâmbind. Erau prieteni, se cunoşteau bine, împărtăşeau
aceleaşi convingeri. Până la urmă, era de înţeles şi acceptat. Mai târziu, am
trăit să văd, la televizor, sărutul greţos pe buze între doi bătrâni, Leonid
Brejnev şi Erich Honecker.
Acasă, tata şi bunicul nu se sărutau cu
niciun bărbat. Salutul, chiar între prieteni şi rude, era o strângere de mână –
puternică şi de scurtă durată – şi câteva cuvinte.
Bărbaţii care se sărută în fotografia alăturată
sunt Vasile Astărăstoae, preşedintele Colegiului Medicilor din România (CMR), şi
Eugen Nicolăescu, ministrul sănătăţii. Imaginea poate fi văzută pe portalul
electronic al CMR, într-un grupaj realizat la Gala Medica 2013. În alte
fotografii de la acelaşi recent eveniment, Vasile Astărăstoae poate fi văzut sărutându-l
pe Raed Arafat, care l-a precedat pe Eugen Nicolăescu ca ministru al sănătăţii
după preluarea puterii executive din România de Uniunea Social-Liberală, în
2012, şi este acum secretar de stat în acelaşi minister.
Încerc, de mulţi ani, să înţeleg de ce este
România altfel. Cel mai concis fel în care pot să îmi descriu gândurile după
citirea chemării la luptă din scrisoarea trimisă „confraţilor“ de Vasile Astărăstoae
este că în România (aproape) nimic nu poate fi luat în serios, pentru că
(aproape) nimic nu este ce pretinde a fi. Pentru că, dacă iau în consideraţie
textul scrisorii preşedintelui CMR, trebuie să-i definesc apelul ca prima salvă
dintr-un conflict social de proporţii nemaivăzute între cei 40.000 de medici cărora
li s-a expediat acest apel, reprezentaţi de Vasile Astărăstoae, şi puterea
executivă din România, reprezentată de Eugen Nicolăescu. Îmi spun că dacă
Vasile Astărăstoae şi Eugen Nicolăescu se sărută la Gala Medica, cu puţin timp
înainte de începerea ostilităţilor, atunci înseamnă că sunt prieteni, se cunosc
bine, împărtăşesc aceleaşi convingeri. A
priori, este posibil, desigur, ca îmbrăţişarea să nu fie sinceră, ipoteza
care nu merită să fie luată în consideraţie. Aşa că e mai bine să evaluam
posibilitatea că gornistul transmite o notă falsă.
„Numai cine vrea să fie surd şi orb nu
observă că în România profesioniştilor din sănătate li se oferă venituri mici,
muncă epuizantă, lipsă de respect şi în final recomandarea de a îşi lăsa
familia şi a pleca în pribegie în străinătate“, spune Vasile Astărăstoae în
scrisoarea-apel. De la început, ne lovim de o dificultate majoră, pentru că nu
e în întregime clar căror profesionişti li se oferă venituri mici. Părerea mea
este că Vasile Astărăstoae se referă numai la medicii plătiţi exclusiv de/prin
Ministerul Sănătăţii, nu şi la cei care practică în privat sau la cei care
realizează venituri din alte ocupaţii, cum ar fi reprezentarea firmelor
farmaceutice. Apoi, acestor profesionişti nu li se oferă un venit, ci un
salariu. Diferenţa dintre venit şi salariu poate fi importantă în România, din
cauza multiplelor posibilităţi de câştig suplimentar. Un exemplu este chiar
venitul lui Vasile Astărăstoae, care într-un singur an a „câştigat 280.644 lei
din funcţiile de rector, preşedinte al Colegiului Medicilor din România şi preşedinte
al Colegiului Medicilor din Iaşi, directorul IML Iaşi, membru al comisiei
superioare de medicină legală şi profesor universitar. Alţi 94.521 lei provin
din proiecte europene şi de cercetare (sursa: Vlad Economu, MondoNews, 4 august
2013). Cu un asemenea venit, preşedintele CMR câştigă de trei ori mai mult
decât Eugen Nicolăescu şi Raed Arafat luaţi împreună, o diferenţă care ne
interesează infinit mai puţin decât faptul că Vasile Astărăstoae câştiga cât
cel puţin 25 de medici rezidenţi în primul an de specializare.
Dincolo de bani, rămânem cu „munca epuizantă“,
„lipsa de respect“ şi plecatul „în pribegie“. Pentru primele două atribute nu
există, de fapt, date. Pe ultimul, Vasile Astărăstoae îl interpretează ca un
act dureros, care zdruncină familii. Pot să îmi asigur cititorii că Vasile Astărăstoae
se înşală; ieşirea dintr-o ţară în
care te sufocă inegalităţile, ineficienţa şi ignoranţa este un act suprem de
eliberare şi curaj.
Aequanimitas este titlul unui discurs rostit în 1889 de sir
William Osler, părinte-fondator al medicinii interne în America de Nord;
semnifică virtutea de a accepta lucrurile aşa cum sunt.