Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  EDUCAȚIE

Şcoala EEG-iştilor şi EMG-iştilor

Viața Medicală
Dr. Maria DRAGOTĂ miercuri, 8 august 2012

Recent, la Eforie Nord, s-a desfăşurat a treia ediţie a Şcolii de vară de neurofiziologie clinică, organizată de Societatea de Neurofiziologie Electrodiagnostică din România (ASNER). Temele prezentate, opinii ale lectorilor, precum şi un interviu cu dnii dr. Tudor Lupescu şi dr. Bogdan Florea, preşedintele, respectiv secretarul ASNER, despre activităţile şi proiectele societăţii, în grupajul realizat de dna dr. Maria Dragotă.

 

   Societatea de Neurofiziologie Electrodiagnostică din România (ASNER) a organizat, în perioada 6–8 iulie a.c., la Eforie Nord, a treia ediţie a Şcolii de vară de neurofiziologie clinică. Optsprezece lectori şi peste 80 de participanţi au parcurs un program intensiv, structurat într-un model deja tradiţional: prima zi a fost dedicată noţiunilor teoretice şi prezentărilor plenare, iar următoarele două au fost dedicate atelierelor practice. Sesiunea de stimulare magnetică transcraniană, condusă de dr. Tudor Lupescu şi dr. David Benninger, a fost o premieră pentru comunitatea neurofiziologilor români. O altă premieră a fost sesiunea EEG dedicată somnului şi patologiei sale, cu ateliere practice la ore ce au depăşit miezul nopţii.
   Prof. dr. Florin Amzică (Montréal) a discutat despre EEG şi corelatele celulare ale somnului. Creierul uman petrece o treime din viaţa sa în somn. Deşi rolul somnului de-abia a început să fie înţeles, este evident că alterarea acestuia subminează sănătatea generală. Mai mult, câteva patologii, cum ar fi epilepsia, boala Parkinson etc., sunt exacerbate în timpul somnului şi se asociază cu modificări ale arhitecturii somnului. În SUA, Canada, dar şi în Europa Occidentală, sunt create din ce în ce mai multe clinici pentru a evalua şi ameliora calitatea somnului, ceea ce impune ca o necesitate înţelegerea bazelor fiziologice ale somnului, precum şi mecanismele care generează diferitele forme ale electroencefalogramei (EEG). Pe parcursul reuniunii, profesorul Amzică s-a concentrat asupra formelor EEG de bază prezente în timpul somnului normal. Acesta este o stare de deaferentare talamo-corticală care impune reţelelor cerebrale un mod de operare oscilatoriu. A fost subliniată prezenţa unei oscilaţii corticale dominante, situată în jurul frecvenţei de 1 Hz, care declanşează, grupează şi organizează alte forme de undă ale somnului (de exemplu, fusurile talamice şi oscilaţiile delta intrinseci). Astfel de forme se află sub influenţa atât a celulelor cerebrale (neuroni sau celule gliale), cât şi a mediului ionic extracelular. Comportamentul oscilator creează condiţiile favorabile pentru pierderea cunoştinţei şi avansează creierul spre starea de odihnă. Cu toate acestea, somnul nu este pasiv, ci mai degrabă o stare activă, cu o balanţă de activităţi modificată, dominată de creşterea sincronizării reţelelor corticale. Prin acest mecanism se pot exacerba crizele epileptice, justificând astfel impli­carea laboratoarelor de somn în diagnosticul acestei patologii.
   Tradiţional, neurofiziologii clinicieni sunt fie „EEG-işti“, dacă sunt interesaţi de electrodiagnosticul afecţiunilor sistemului nervos central (epilepsie, tulburări de somn etc.), fie „EMG-işti“ – dacă sunt interesaţi de electrodiagnosticul afecţiunilor sistemului nervos periferic (neuropatii, miopatii etc.). Pentru a veni în întâmpinarea acestei tradiţii, la manifestările ASNER se organizează de regulă sesiuni paralele de EEG şi EMG. Prin dezvoltările neurofiziologiei clinice la nivel mondial, această separare este însă din ce în ce mai artificială, lucru devenit evident şi la ediţia de anul acesta a Şcolii de vară. Nu ne referim doar la dificultatea de a încadra workshopul cu tehnicile de investigare a sistemului motor prin stimularea magnetică corticală transcraniană, ci şi la investigarea excitabilităţii nervilor periferici, subiect dezvoltat de dr. Mihai Moldovan (Copenhaga). Prin studiul excitabilităţii se pot obţine informaţii despre funcţia canalelor ionice voltaj-dependente prezente în membrana axonală, a căror disfuncţie/mutaţie poate fi responsabilă, la nivelul sistemului nervos central, de epilepsie chiar în lipsa unor manifestări neuropatice asociate. Este de aşteptat că investigarea funcţiei canalelor ionice din membrana axonală va deveni în curând o parte importantă a rutinei neurofiziologiei clinice, mai ales că pentru investigarea excitabilităţii se folosesc tehnici de stimulare şi culegere neinvazive, similare celor folosite pentru studiul conducerii nervilor periferici.
   Dr. Tudor Lupescu (Bucureşti) a descris principiile de bază, metodologia şi aplicaţiile clinice ale stimulării magnetice transcraniene (TMS) – metodă neurofiziologică de investigare a sistemului nervos central, în primul rând a căilor motorii centrale, afectate în multe boli (accidente vasculare cerebrale, scleroză multiplă, boala neuronului motor) – şi a prezentat câteva aplicaţii practice din experienţa personală. A arătat, de asemenea, şi date privind utilizarea metodei pentru a studia mecanismele inhibitorii şi excitatorii la nivelul sistemului nervos central, dar şi potenţialul acesteia în neuroreabilitare.
   Dr. Bogdan Florea (Cluj-Napoca) a discutat despre statusul epileptic. Cel convulsiv începe tipic cu o criză tonico-clonică care aparent nu se mai sfârşeşte. În fapt, sunt crize care nu mai au o delimitare certă, cu început şi sfârşit clar, iar pe măsură ce crizele continuă ele sunt tot mai subtile clinic. Activitatea EEG devine tot mai asincronă, amplitudinea mişcărilor scade, pacientul este obnubilat sau comatos. Se ajunge într-un punct de disociere între aspectul EEG şi aspectul clinic, cu lipsa activităţii motorii sau eventual mişcări discrete. Este un moment în care clinicianul nu poate spune cu certitudine: este o stare postictală sau pacientul este în status epileptic non-convulsiv. Statusul convulsiv este uşor de diagnosticat clinic, având semne motorii evidente; cel non-convulsiv, fără manifestări motorii evidente, cu stare de conştienţă alterată, are o unică şansă de a fi confirmat: EEG. Din perspectiva creierului, nu pare să fie vreo diferenţă între statusul epileptic convulsiv şi cel neconvulsiv: „furtuna“ în care se află este la fel de solicitantă. Diferenţa o face însă medicul, capabil să identifice statusul neconvulsiv şi să indice terapia cât mai rapid. EEG se impune în modificările inexplicabile de comportament sau ale stării de conştienţă, mai ales la cei cu istoric de epilepsie sau de leziuni cerebrale; obnubilare sau comă după crize convulsive sau status epilepticus convulsiv; stare de conştienţă alternantă; tremor sau mişcări discrete ale membrelor sau ale globilor oculari. Cazurile prezentate – documentate prin grija echipei din Secţia terapie intensivă 1 Cluj-Napoca, condusă de conf. dr. Natalia Hagău – sunt sugestive pentru următoarele concluzii: crizele neconvulsive sunt întâlnite obişnuit la pacienţii comatoşi; crizele şi statusul epileptic neconvulsiv necesită un diagnostic rapid; tratamentul precoce şi agresiv este mai sigur decât aşteptarea; monitorizarea continuă sau cel puţin înregistrarea EEG repetată este obligatorie.
   O parte importantă din activitatea ASNER se referă la înţelegerea locului investigaţiilor electrofiziologice în diagnosticul şi tratamentul bolilor neurologice. La fiecare întrunire se fac multe eforturi de a interpreta în context clinic semnalele electrice specifice diverselor investigaţii neurofiziologice. De asemenea, neurofiziologii încearcă să se apropie de înţelegerea colegilor neurologi care nu sunt implicaţi direct în efectuarea acestor explorări, dar sunt beneficiarii rezultatelor obţinute şi cei care trebuie să explice pacienţilor rapoartele trimise de neurofiziologi. În acest sens, una din prezentările susţinute de dr. Ioana Mîndruţă s-a referit la colaborarea neurologului care pune diagnosticul şi recomandă tratamentul în epilepsie cu un centru de explorare dedicat epilepsiei şi, în special, evaluării prechirurgicale. Ea a arătat experienţa Centrului de monitorizare a epilepsiei şi a somnului din cadrul secţiei de neurologie a Spitalului Universitar de Urgenţă Bucureşti, care poate aborda o gamă largă de investigaţii specifice diagnosticului şi urmăririi clinice în epilepsie: electroencefalograma de somn, polisomnografia, evaluarea prechirurgicală de fază I (video-EEG de suprafaţă) şi fază II (înregistrări invazive cu electrozi de profunzime, implantaţi stereotactic).
   Prof. dr. Dafin F. Mureşanu a detaliat rolul moleculelor multimodale şi al regulatorilor metabolici pleiotropici în protecţia şi recuperarea creierului, precizând efectele terapeutice ale acestora, precum şi evoluţia conceptelor de tratament cu cele două clase de molecule în accidentele vasculare cerebrale. Prof. dr. Constantin Dumitru a susţinut utilitatea EEG în investigarea encefalopatiilor, dr. Edith Sisak a trecut în revistă metodologia diagnosticului morţii cerebrale, iar dr. Armand Frăsineanu a răspuns la întrebarea: de ce e nevoie de specialişti în epilepsie? Alte subiecte de interes: stereoelectroencefalografia (Andrei Barborică), noi terapii în durerea neuropatică periferică (dr. Ana Maria Cobzaru), paralizie motorie segmentară a membrului superior stâng în herpes zoster (dr. Mircea Moldovan), evoluţia excitabilităţii corticale după stimulare electrică funcţională pentru reabilitarea mersului la pacienţii cu AVC (dr. Bogdan Ignat şi colab.), anomalii ale conducerii transcaloase la pacienţii cu scleroză multiplă (dr. Orest Bolbocean).

 
Entitate clinică rară
Dr. Andreas Schiller (Zürich)

   Am prezentat sindromul de apertură toracică – cum să-l diagnosticăm şi să-l tratăm. Este o entitate rară, dar distinctă clinic şi electrofiziologic, produsă prin compresia şi eventual lezarea plexului brahial la nivelul triunghiului scalenic. Am susţinut şi un curs de electrofiziologia plexului brahial.

Electric source imaging
Dr. Octavian Lie (San Antonio)

   Lucrez cu pacienţii cu epilepsie refractară la tratamentul medicamentos, sunt foarte implicat în chirurgia epileptică şi am un interes activ în găsirea de noi metode, ameliorarea celor prezente pentru a obţine rezultate mai bune. Aici am ţinut o prelegere cu o temă apropiată de o mare realizare a medicinii neurologiei şi neurofiziologiei româneşti: prima implantare de electrozi intracranieni pentru monitorizare invazivă realizată în România. Am încercat să introduc un public foarte interesat în problema imagisticii cu surse electrice şi am prezentat concepte teoretice şi exemple clinice pentru aplicarea practică a metodei. Am mai multe idei de colaborare, experienţa căpătată în câteva programe cu tradiţie în neurologie şi epilepsie poate să contribuie la o colaborare pe teme clinice, ce include cercetare, întâlniri cu scopuri didactice, pe teme clinice sau de cercetare. Mă gândesc cu bucurie la urmă­toarea întâlnire cu membrii ASNER.

EEG de somn
Prof. dr. Florin Amzică (Montréal)

   Anul acesta am revenit la Şcoala de vară cu ceva la care ne gândim de multă vreme – înregistrări EEG de somn. Am beneficiat de echipamentul deja cumpărat de prof. dr. Angelo Bulboacă, de la Spitalul de Recuperare din Cluj, pentru o unitate de înregistrare a somnului pe care doreşte s-o facă acolo. Am fost surprinşi să vedem că în sală erau 80 de participanţi „lipiţi“ de subiect, la conferinţa teoretică, după care, la probele practice, sala era din nou plină. Au fost persoane care au stat până la 1 noaptea. Participanţii au văzut în primul rând problemele cu care se confruntă oricine în momentul în care montează un laborator. Am avut norocul să găsim o infrastructură care s-a pretat de minune la ce aveam noi nevoie, cu o cameră izolată, liniştită, am parcurs toţi paşii – pusul echipa­mentului în funcţiune, amplasarea diferitelor părţi, apoi cursanţii au văzut cum se montează pacienţii, e o variaţie pe tema a ceea ce se face în electro­encefalografie, dar puţin mai complex. Apoi au putut să vadă unele înregistrări care n-au funcţionat la început, dar pe care le-am reglat pe parcurs. De fapt, aşa se învaţă mai bine, din erorişi îmbunătăţirea situaţiei după o eroare, decât când totul merge de la început, apoi ajungi acasă şi nu funcţionează, nu ştii de unde s-o iei. Am avut parte de subiecţi normali şi totul a mers la maximumul aşteptărilor.

TMS – posibilităţi mari în cercetare
Dr. David Benninger (Lausanne)

   Am discutat despre principiile de bază ale TMS, utilitatea pentru clinică, procedurile diagnostice, aplicaţiile actuale. TMS este aplicată mai ales cortexului motor primar, pentru a evoca potenţialele motorii ce testează conducerea motorie corticospinală. Cercetări sunt în variate afecţiuni cerebrale – boala Parkinson, AVC, migrena cronică, dar şi în neuroreabilitare. Am avut şi o sesiune demonstrativă, am măsurat potenţiale motorii evocate simple, cu stimulare pe nervul facial. Am discutat despre tripla stimulare, o metodă nouă ce cuantifică conducerea corticospinală, cuposibilităţi mari în cercetare. Viitorul? Dacă vorbim de potenţiale evocate, e un domeniu ce a „explodat“, multe echipe sunt interesate, apar din ce în ce mai multe publicaţii despre numeroase aplicaţii. E un instrument pentru neurologie, neurofiziologie, care măsoară fiziologia scoarţei cerebrale şi patofiziologia bolilor sistemului nervos central şi periferic. Poate cartografia funcţiile cognitive, motorii şi senzitive ale creierului, cu aplicaţii clinice potenţiale. Este o măsurătoare unică a activităţii funcţionale a creierului in vivo, e relativ ieftină, îşi poate avea locul în toate clinicile, dar cere, desigur, experienţă. Cercetările mele se referă la stimularea cerebrală non-invazivă în tulburări ale comportamentului motor precum boala Parkinson şi distonia focală a mâinii, numită şi crampa scriitorului sau distonia muzicianului. De asemenea, am diferite studii de patofiziologie în bradikinezie, boala Parkinson, studii terapeutice de TMS pentru tinitus cronic.

„Nu ai voie să fii şi sărac şi neinstruit!“

   La finalul programului educaţional, am stat de vorbă cu dr. Tudor Lupescu şi cu dr. Bogdan Florea, preşedintele, respectiv secretarul ASNER, despre proiectele şi activităţile Societăţii de Neurofiziologie Electrodiagnostică din România.

       – Ce noutăţi a oferit ediţia de anul acesta a Şcolii de vară ASNER?
B.F. – Gândurile noastre au fost încurajate de succesul întâlnirilor de anii trecuţi. În premieră, am organizat o sesiune dedicată stimulării magnetice transcraniene, condusă cu multă generozitate de poate cel mai experimentat om în domeniu din România, dr. Tudor Lupescu, alături de care am avut un invitat din Elveţia, dr. David Benninger, şeful departamentului de stimu­lare magnetică transcraniană de la Spitalul Universitar Lausanne. Tot în premieră, la iniţiativa profesorului Florin Amzică, am organizat un atelier practic de polisomnografie, înregistrare EEG în timpul somnului şi suntem fericiţi că tehnic a fost posibil şi s-a bucurat de un mare succes.
       Câţi cursanţi au fost în acest an?
T.L. – Au fost 80 de participanţi, toţi membri activi ai ASNER. Partici­parea este din ce în ce mai activă, de la receptori aproape pasivi la prima ediţie a Şcolii de vară, la participanţi entuziaşti apoi, iar acum am început să facem cursuri hands on. Ei şi-au angajat resurse financiare destul de importante pentru aces­te cursuri, fac exami­nări, învaţă să execute practic proceduri electrodiagnostice, stimulare magnetică. Mulţi au venit cu experienţa lor căpătată în timp. La TMS, trebuie să amintim grupul de la Iaşi, care a prezentat nişte lucrări foarte riguroase şi interesante privind abordarea plurifactorială şi foarte aplicată a acestei metode în clinica sclerozei multiple şi nu numai. Din Braşov, au fost lucrări interesante privind moartea cerebrală. Participarea nu e numai a unui nucleu de oameni care se ocupă mai intens, ci a tuturor. Abordarea lucrărilor practice e informală, colegială şi e încurajată orice fel de participare şi întrebare.
        Să detaliem câteva din activităţile ASNER…
T.L. – Evenimentele principale au fost conferinţa ASNER, organizată la Bucureşti, în septembrie 2011, la care am avut un oaspete de seamă – prof. dr. Paolo Maria Rossini, preşedintele Asociaţiei Internaţionale de Neurofiziologie Clinică. Trebuie să menţionăm cursurile precongres, cu succes deosebit, unul în electroencefalografie, celălalt în patologia traumatică a nervilor periferici, în care abordarea a fost inter- şi transdisciplinară, cu punctul de vedere al chirurgiei plastice, al neurologiei EMG, al celui ce efectuează EMG şi EEG intraoperator. A mai fost con­fe­rinţa de chirurgie a epilep­siei, din februarie, orga­nizată îm­preună cu Societatea de Neurologie Pediatrică. Există simbioză şi sprijin reciproc între noi, acolo sunt oameni care lucrează în acelaşi scop, dna conf. dr. Dana Craiu are un mare grad de deschidere şi de înţelegere a lucrurilor pe care le avem în comun. Sunt experienţe pe care dorim să le împărtăşim.
B.F. – La Cluj-Napoca, în mai anul acesta, s-a desfăşurat Congresul carpato-danubian de neurochirurgie, iar ASNER a organizat o sesiune dedi­cată neurofiziologiei, unde profesorii Florin Amzică şi Wilfried Dimpfel împreună cu Tudor Lupescu au fost cei trei piloni. E o noutate să-ţi găseşti locul între neurochirurgi, înseamnă că facem bine ceea ce facem.
T.L. – De asemenea, a fost şi simpozionul de neurofiziologie din cadrul Congresului naţional de neurologie. Tradiţional, în ultimii ani, prin amabilitatea dlui prof. dr. Ovidiu Băjenaru, susţinem un simpozion cu participare apreciabilă. Dacă observaţi, noi avem un schelet al manifestărilor ştiinţifice pe care l-am structurat, bine echilibrat, consistent şi constant, matur. Constanţa cred că ajută oricărui tip de organizare, de asociaţie profesională. Trebuie să respectăm aceşti paşi, termenele impuse, să aducem participaţilor ceva nou, important, util de aplicat în practică, să îmbinăm cunoştinţele privind ştiinţele fundamentale cu cele practice ale neurofiziologiei clinice.
        Ce manifestări mai cuprinde calendarul ASNER de anul acesta?
B.F. – La toamnă, vom organiza o nouă ediţie a conferinţei ASNER. Ea va fi precedată, ca şi în anii trecuţi, de cursuri preconferinţă – EEG şi EMG. Poate nu e corect să le denumesc aşa, ci patologii mai uşor de identificat sau poate chiar de tratat prin EEG şi EMG. Ne bucurăm de acceptul unei echipe de la Universitatea din Uppsala, conduse de dl prof. dr. Eric StĂlberg, un mare susţinător al neurofizio­logiei româneşti, pe secţiunea EMG. Dl prof. dr. Roland Flink va susţine secţiu­nea de epileptologie.
T.L. – Este, cred, a cincea oară când profesorul StĂlberg vine în România. El este pentru EMG ceea ce ştie un cardiolog că este Braunwald pentru dome­niul lui, Schwartz la chirurgie… Este inven­tatorul acului single fiber în EMG şi al metodei, are o adevărată şcoală. În zilele de 18 şi 19 octom­brie a.c. vor fi cursurile, iar în 20–21 octombrie – conferinţa, o bună ocazie pentru medicii neurofiziologi să-şi prezinte experienţa proprie.
B.F. – La programul Şcolii de vară invităm oamenii cei mai experimentaţi cu putinţă, să prezinte şi să definească lucrurile. La conferinţă, practic, deschiderea noastră e mai mare şi aşteptăm din partea membrilor ASNER să iasă la rampă în sesiunile de cazuri clinice, postere şi comunicări ştiinţifice.
       Care este dezvoltarea actuală a neurofiziologiei clinice la noi? Ce ar mai fi de făcut?
B.F. – Raportat la numărul total de neurologi, suntem într-o proporţie normală, comparabilă cu alte ţări. Nu toţi neurologii trebuie să facă neurofiziologie.
T.L. – În trei ani, am ajuns la un număr bun de doctori care se preocupă de acest domeniu. Am crescut firesc, ca un organism sănătos care se dezvoltă. Nu vrem nici să ne hipertrofiem, nici să lăsăm interesul la o parte. Este foarte uşor să pierzi ce ai câştigat. În toate aceste activităţi, unele de tip didactic, împărtăşim experienţa noastră, la rândul nostru învăţăm unii de la alţii, am observat în ultimul timp, cel puţin în domeniul de care mă ocup mai mult, electromiografie, că a crescut numărul celor care efectuează destule proceduri din această categorie în mod corect şi sunt entuziaşti, sigur vor progresa. Până la urmă, totul e o chestiune de instruire şi de muncă.
      ASNER este o societate tânără, dar foarte activă…
T.L. – Astea sunt proiectele, reperele noastre. E ceea ce se vede la suprafaţă. Dar, în spatele acestei activităţi, e multă muncă. Ea nu ţine doar trei zile, cu ocazia conferinţei sau a şcolii de vară, e o muncă enormă. Secretariatul e dus pe umeri în mod remarcabil de dr. Bogdan Florea.
B.F. – Ne-au ajutat partenerii, sponsorii, furnizorii de echipamente. Lucrurile se fac cu oameni, cu bani şi cu entuziasm. La o astfel de iniţiativă, faptul că apar aceste ajutoare este esenţial, nu poţi organiza un atelier practic fără echipamente.
T.L. – Constituim o echipă, o structură profesională cu o preocupare foarte concretă, oamenii chiar îşi dau silinţa să înveţe, acesta e şi scopul.
B.F. – Vreau să vă spun ce am învăţat dintr-o discuţie de zece minute cu profesorul Reinhard Dengler, trezorierul Federaţiei Internaţionale de Neurofiziologie Clinică, la prima noastră întâlnire, la conferinţa naţională ASNER din 2009. A spus că, pentru o societate ca a noastră, tânără, care vrea să se dezvolte, sunt două mari bariere. Una e cea a logisticii, a banilor, a puterii financiare. Da, nu poţi să ai câte un laborator de jumătate de milion de euro în fiecare din cele 12 centre universitare. Dar lucrul mai important e partea de educaţie, nivelul de cunoştinţe, la care nu ai nicio scuză. Şi sărac şi neinstruit nu ai voie să fii, a spus. Poţi să ai plângeri de nivel de comparaţie, sunt ţări cu mare istoric în neurofiziologie şi cu mare sprijin financiar. Dar la nivel de educaţie e impardonabil să fie diferenţe care să creeze ziduri. Acesta e şi mesajul nostru, pe care îl transmitem mai departe. Cred că profesorul Florin Amzică e cel mai mare susţinător al nostru. Dar ne sprijină şi Octavian Lie, care a venit acum, la toamnă va veni Mirela Stoian, şefa departamentului de epileptologie de la Harvard. Sunt oameni cu activitate în alte ţări, dornici să-şi împărtăşească experienţa. Sandor Benitzki, de la Dianalund, lângă Copenhaga, organizează o şcoală de epileptologie, la care avem patru locuri rezervate. Aşadar, suntem armonizaţi cu ce se întâmplă în lume în domeniu. La Uppsala, am fost mai mulţi români la cursuri, legătura e bidirecţională, sigur că noi suntem cei care învaţă, dar ei ne apreciază eforturile şi progresele. Pare o activitate, o muncă individuală, dar toţi avem nevoie de un cadru bine organizat, în care să-ţi confirmi dacă faci bine ceea ce faci, să afli care e nivelul actual, cum se procedează în altă ţară. Suntem asemănători, avem aceeaşi pasiune, avem şi un interes, aceste lucruri ne unesc.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 160 de lei
  • Digital – 103 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.