Apariţia Şcolii medicale clujene în cadrul
Facultăţii de Medicină a Institutului de Medicină şi Farmacie şi
respectiv a Universităţii de Medicină şi Farmacie din Cluj a fost
considerată un adevărat miracol, produs după realizarea Marii Uniri, declarată la 1 Decembrie 1918 de către Marea Adunare Naţională întrunită la Alba Iulia.
Ea reuneşte preocupările mai multor generaţii de
medici de mare valoare profesională, ştiinţifică, didactică şi etică în
mijlocul cărora strălucesc profesorii Iuliu Haţieganu şi Ioan Goia la
Clinica medicală, Iacob Iacobovici şi Alexandru Pop la Chirurgie, Iuliu Moldovan şi Iosif Stoichiţă la Igiena generală şi socială, Predescu Rion şi Gheorghe Buzoianu la ORL, Dimitrie Michail la Oftalmologie, Victor Babeş şi Titu Vasiliu la Anatomie patologică şi bacteriologie, Victor Papilian la Anatomie umană descriptivă şi mulţi alţii.
Subliniez insistent că Şcoala medicală clujeană
nu s-a format pe un loc gol, ci pe unul pregătit de secole de vrednicii
noştri înaintaşi. Am considerat evoluţia ei în trei etape: precursorii – până în anul 1920; întemeietorii – între 1920 şi 1940 şi continuatorii, după 1940 şi în zilele noastre.
Printre precursori sunt vrednicii medici-profesori care au predat la liceul academic medico-chirurgical de la mijlocul secolului al XVIII-lea, în care străluceşte profesorul Ioan Piuariu Molnar, olftamolog român din Marginimea Sibiului. Tot din aceeaşi zonă, din Răşinari, era şi dr. Ilarie (Bucur) Mitrea, născut în 1842, absolvent al Facultăţii de Medicină din Würzburg în 1864, în final medic colonel în Indonezia, care la întoarcerea în ţară a donat Muzeului de Istorie Naturală din Bucureşti o imensă colecţie zoologică. Îi amintesc şi pe: dr. Sterie Ciurcu, din Braşov, rezident la Viena, unde s-a purtat ca un adevărat Mecena pentru studenţii români; Ion Hozan, Emil Filipan, Constantin Pomuţiu, Aurel Moldovan, Teodor Tanco şi mulţi alţi medici care au pregătit apariţia Şcolii medicale de mai târziu. Tot precursori sunt şi profesorii Facultăţii de Medicină de limbă maghiară, întemeiată în 1872 la Cluj, absolvenţi la Budapesta, Viena, Graz, Berlin, Praga sau Bologna. Dintre aceştia, unii au devenit maeştri pentru mediciniştii români care după 1919 au condus clinicile sau Facultatea de Medicină din Cluj, care şi-a început cursurile la 1 noiembrie 1919. (...)
Mai multe detalii în ziarul nostru,
Viaţa medicală.