Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă

Semnale fumigene

Viața Medicală
Adrian GHEORGHE marţi, 16 septembrie 2014
   Sunt puţine certitudini universale în sănătatea publică, domeniu în care majoritatea rezultatelor rămân strecurate la umbra multor „dacă“ şi „dar“. Consumul de alcool, subiectul rubricii de acum câteva săptămâni, este un exemplu de controversă persistentă. Dintre certitudinile definitive însă, fumatul se detaşează net. Studiat intens începând cu anii ’50, consumul de tutun este unul dintre cel mai bine documentaţi factori de risc asupra stării de sănătate. În prezent, nu mai există echivoc privind relaţia de cauzalitate dintre fumat şi cancer pulmonar sau BPOC şi nimănui nu i-ar mai trece prin cap să conteste dovezile asupra efectelor nocive ale fumatului. La drept vorbind, nimeni nici nu o mai face în mod sistematic, nici măcar reprezentanţii industriei tutunului – una dintre ultimele încercări de gen este documentată în Uzbekistanul anului 1994. În faţa evidenţelor, răspunsurile largi de politică publică au inclus combinaţii de limitare a marketingului pozitiv, taxare suplimentară, interzicerea fumatului în spaţii publice şi impunerea marketingului negativ prin avertismente explicite aplicate pachetelor de ţigări. O piaţă atât de largă precum cea a fumătorilor se cere, totuşi, cultivată şi protejată. Strategia industriei tutunului a devenit aceea de a demonstra fie că politicile de mai sus sunt ineficiente, fie că vor avea efecte adverse care nu numai că se cer serios cântărite, ci sunt cu mult mai importante decât potenţialele beneficii. Dincolo de scenarii de film şi de invocarea repetată a unor elemente de jargon pe care ni le-am însuşit cu lejeritate, precum „lobby“ şi „influenţă“, întrebările cheie sunt „cum mai exact“ şi „cât de eficient“ acţionează industria tutunului pentru a modera impactul politicilor publice naţionale şi transnaţionale în sensul intereselor sale.
Trei studii publicate în decursul ultimului an oferă primele răspunsuri sistematice la aceste întrebări. Două dintre ele au trecut în revistă literatura academică globală, rapoartele publice şi, unde a fost posibil, documentele interne desecretizate ale companiilor de tutun pentru a sintetiza argumentele şi tacticile folosite de companii pentru a influenţa nivelul de taxare şi, respectiv, marketingul produselor pe bază de tutun. În ceea ce priveşte taxarea, strategia corporaţiilor a ţintit, evident, împiedicarea taxării sau limitarea drastică a acesteia. Argumentele cel mai des invocate (dintr-o serie de şapte identificate în studiu) împotriva taxării ca principiu au fost acelea că o taxă pe tutun este fundamental regresivă, implicit nedreaptă pentru că dezavantajează explicit categoriile socio-economice mai puţin afluente, şi că are potenţialul de a creşte traficul ilicit, încurajând criminalitatea.
   Singura controversă serioasă se plasează în jurul regresivităţii, unde se poate argumenta de pe o poziţie adversă că tocmai consumatorii mai săraci sunt sensibili la variaţii de preţ şi, reducându-şi consumul, devin principalii beneficiari ai politicii. Toate celelalte argumente economice, precum creşterea traficului ilicit, descurajarea activităţilor economice conexe şi scăderea încasărilor bugetare, sunt atractive la nivel intuitiv, însă nu şi-au găsit susţinere practică în cercetări independente, ceea ce le opreşte deocamdată pe tărâmul fanteziei. Cu alte cuvinte, încă nu a luat-o în jos nicio economie de pe urma taxării produselor din tutun. Mai puternic, în schimb, s-ar prezenta argumentul că banii strânşi din taxa pe tutun sunt rareori folosiţi în scopurile stabilite iniţial, ceea ce într-adevăr se întâmplă.
Au fost identificate în total 21 de tactici diferite pentru a împiedica sau limita taxarea produselor din tutun. Lobbyul tradiţional este doar una dintre ele. Astfel, atunci când mai vine vorba de „noi rapoarte de cercetare independente“ (experţi favorabili cauzei, producerea de dovezi şi discreditarea adversarului), „campanii cu conţinut electoral“ (capital politic), „dezbateri publice relevante“ (diluarea mesajului şi scoaterea din context), „asociaţii cu bune intenţii“ (organizaţii şi coaliţii paravan) sau „solicitări publice pentru alte taxe“ de către grupuri de interese aparent distincte (câte creşteri de taxe sau taxe noi pot fi adoptate în aceeaşi fereastră politică?), se lucrează ca la carte.
Tabloul tacticilor care vizează reglementarea marketingului produselor pe bază de tutun este la fel de bogat: nu mai puţin de 18 tactici distincte şi aici, similare cu cele folosite pentru evitarea taxării. Discreditarea oponenţilor şi acordarea de stimulente financiare în locurile potrivite ale lanţului decizional (direcţii fertile mai ales în Europa şi în America de Nord), generarea şi alimentarea unor alianţe care să susţină cauza companiei, identificarea şi susţinerea unor măsuri alternative de politică publică, evident favorabile – toate fac parte din meniu. La urma urmei, nimic surprinzător până în acest punct. De remarcat doar că metodologia cost-beneficiu, un alt fetiş al prezentului, poate servi intereselor oricui în funcţie de perspectiva şi datele pe care se bazează. Nimic mai convenabil pentru a putea argumenta orice: de exemplu, că implementarea unei măsuri va fi atât de costisitoare încât nici nu merită să mai iei în calcul beneficiile pentru sănătate, oricum vei plăti mai mult decât ai putea obţine înapoi. Cât de bine funcţionează în practică, totuşi, aceste tactici şi argumente?
   Noua directivă europeană privind produsele din tutun (2014/40/UE), intrată în vigoare la 19 mai 2014, a înlocuit precedenta directivă din 2001 (2001/37/CE) în urma unui proces larg de consultare declanşat în a doua parte a anului 2009. Directiva reglementează normele privind fabricarea, prezentarea şi vânzarea produselor din tutun în ţările UE, inclusiv aspecte precum dimensiunile ambalajelor şi informaţiile care pot fi oferite consumatorilor. Un studiu publicat la începutul lunii august în Tobacco Control a folosit un software de analiză a textului pentru a urmări măsura în care poziţiile principalilor contributori la consultarea publică europeană (precum reprezentanţi ai industriei tutunului, ONG-uri de sănătate publică, grupuri sindicale şi coaliţii profesionale) se regăsesc în textul Directivei, mai exact în trei documente cheie: documentul iniţial de consultare publică (septembrie 2010), propunerea Comisiei (decembrie 2012) şi textul final al Directivei (martie 2014). Calibrând conţinutul documentelor de poziţie ale participanţilor la dezbaterea publică pe baza frecvenţei cuvintelor-cheie folosite, studiul a putut ilustra cum a evoluat limbajul Directivei de la documentul de consultare publică şi până la textul final. Rezultatul principal este clar: cu fiecare document-cheie, discursul folosit s-a apropiat tot mai mult, semnificativ statistic, de o poziţie care susţine cauza industriei tutunului, depărtându-se de argumentele din sfera sănătăţii publice. De la un document iniţial echilibrat, care balansa rezonabil argumentele economice cu cele de sănătate, documentul final le invocă mai mult pe primele şi mai puţin pe cele din urmă. Rezultatele sunt confirmate de modificări punctuale în textul Directivei de la proiect şi până la forma finală, de exemplu în sensul renunţării la interzicerea ţigaretelor slim şi al reducerii dimensiunilor avertismentelor grafice pe pachetele de ţigări. Mai mult, studiul a pus în evidenţă şi folosirea în procesul de consultare comunitară a unei tactici de lobby mai puţin discutate în reviziile de literatură menţionate mai sus şi desprinsă direct din filme de spionaj, anume tărăgănarea procedurii prin inundarea consultării cu poziţii de toate felurile (peste 85.000), dintre care o bună parte erau de fapt duplicate.
   În România se cunoaşte ce s-a întâmplat: aşa-zisele argumente economice de la acea vreme au influenţat decisiv poziţia Guvernului în detrimentul poziţiei Ministerului Sănătăţii. În mare măsură a fost folosit acelaşi tip de argumente economice despre care aminteam mai sus că nu prea au găsit susţinere obiectivă nicăieri, respectiv protejarea încasărilor la buget. La noi ca la noi, în definitiv textul final al Directivei a fost în ansamblu mai aspru decât poziţia României. Şi totuşi, textul final a fost cu mult mai puţin aspru decât se discutase iniţial.
Niciun mecanism decizional nu este şi nici nu ar trebui să fie imun la influenţe exterioare. Întrebările apar când aceste influenţe sunt sistematice şi unidirecţionale, ceea ce s-a întâmplat în mod clar. Rămâne doar ca, la următoarea ocazie, tacticile deja fumate să poată fi recunoscute mai din vreme. Acum sunt disponibile şi instrumente obiective în acest sens.
Bibliografie:

1. Savell E et al. How does the tobacco industry attempt to influence marketing regulations? A systematic review. PLoS One. 2014 Feb 5;9(2):e87389

2. Costa H et al. Quantifying the influence of tobacco industry on EU governance: automated content analysis of the EU Tobacco Products Directive. Tob Control. 2014 Aug 13

3. Smith KE et al. What is known about tobacco industry efforts to influence tobacco tax? A systematic review of empirical studies. Tob Control. 2013 Mar;22(2):144-53

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.