„Few things are impossible to diligence and skill (…) Great works are performed, not by strength, but perseverance“, spunea Samuel Johnson (1709–1784), cel mai distins moralist din istoria Angliei. O maximă care se potriveşte foarte bine vieţii şi operei lui Şerban Bălănescu, conferenţiar în Clinica de Medicină Internă şi Cardiologie a Spitalului de Urgenţă Floreasca din Bucureşti.

    Născut la 7 noiembrie 1962, la Constanţa, Şerban Bălănescu a absolvit Facultatea de Medicină Generală a Institutului de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“ din Bucureşti în 1988, cu o teză despre explorarea şi tratamentul cardiopatiei hipertensive. Ca toţi ceilalţi protagonişti ai seriei Per ardua ad alta, Şerban Bălănescu a făcut stagii îndelungate în Europa de Vest. Periplul academic al medicului român a început în serviciul de Cardiologie de la Centre Hospitalier Universitaire Rangueil din Toulouse, unde a fost, timp de şase luni, bursier al guvernului francez. A urmat un an la Wessex Cardiothoracic Centre, Southampton General Hospital, în Anglia, de data aceasta cu o bursă a Societăţii Europene de Cardiologie. Între 1999 şi 2001, Şerban Bălănescu a lucrat în Laboratorul de hemodinamică de la Istituto Policlinico San Donato din Milano.

    Perseverenţa şi adaptabilitatea lui Şerban Bălănescu sunt demonstrate de faptul că fiecare din aceste stagii s-au concretizat în publicaţii importante, din care semnalăm un articol scris cu echipa din Milano (Bălănescu Ş, Sangiorgi G, Castelvecchio S, Medda M, Inglese L. Coronary artery fistulas: clinical consequences and methods of closure. A literature review. Ital Heart J. 2001 Sep; 2:669–76), care a fost citat deja de 55 de ori în lucrările altor cercetători, şi o colaborare cu specialiştii din Toulouse (Galinier M, Bălănescu Ş, Fourcade J, Dorobanţu M, Boveda S, Massabuau P, Cabrol P, Dongay B, Fauvel JM, Bounhoure JP. Prognostic value of ventricular arrhythmias in systemic hypertension. J Hypertens. 1997 Dec; 15:1779–83), care a fost citată până acum de 41 de ori.

    Pentru Şerban Bălănescu, studii importante sunt posibile şi la Bucureşti, nu numai la Toulouse sau Milano. Dintre lucrările publicate de el în ultimul deceniu, ne-a atras atenţia un articol citat de 45 de ori în literatura de specialitate (Bălănescu Ş, Corlan AD, Dorobanţu M, Gherasim L. Prognostic value of heart rate variability after acute myocardial infarction. Med Sci Monit. 2004 Jul;10(7):CR307–15). Autorii au plecat de la fapte binecunoscute tuturor celor ce îngrijesc bolnavi care au supravieţuit unui infarct miocardic, anume că mortalitatea în primul an după infarct este corelată cu funcţia contractilă a ventriculului stâng şi cu prezenţa aritmiilor ventriculare. Cele din urmă pot duce la moarte subită şi sunt, celpuţin în parte, urmarea hiperactivităţii sistemului simpatic. Hiperactivitatea adrenergică creşte riscul de instabilitate electrică a miocardului, creşte agregabilitatea plachetară şi produce vasoconstricţie coronariană. Disfuncţia sistemului nervos autonom este reflectată de variabilitatea ritmului cardiac. În studiu au fost incluşi 463 de bolnavi cu infarct miocardic acut (312 bărbaţi şi 152 de femei, vârsta medie 60,6 ani), din care 211 au fost trataţi cu agenţi trombolitici sau prin intervenţii intracoronariene. Bolnavii au fost studiaţi prin înregistrări Holter de 24 de ore, după 10–20 de zile de la infarct. Parametrii principali ai investigaţiei au fost SDNN (standard deviation of NN intervals), indicator global al variabilităţii ritmului cardiac, SDANN (standard deviation of the average NN intervals), indicator al funcţiei adrenergice, şi rMSSD (square root of the mean squared differences of successive NN intervals), indicator al activităţii parasimpaticului. În anul de după infarct, 14,7% din bolnavi au murit. Analiza datelor a indicat că variabilitatea ritmului cardiac exprimată prin SDNN şi rMSSD are valoare prognostică pentru supravieţuire, într-un mod independent de fracţia de ejecţie a ventriculului stâng şi de prezenţa aritmiilor ventriculare.