O nouă amânare. Sunt mesaje regăsite sau primite de la studenți și foști studenți care îmi modifică din ordinea apariției gândurilor și preocupărilor privind colegialitatea. Am să utilizez din nou foarte mult redactarea cu ghilimele și am să transcriu o parte din aceste mesaje, fără a elimina din cuvintele viitorilor colegi. „Hristos a Înviat! Domnule profesor, nu v-am mai scris de foarte mult timp, dar vă urmărim prin canalele media (interviuri sau articole). Vă scriu să vă anunț că ne-am mutat de la cămin, stăm într-un apartament și avem mult mai mult spațiu. Am mai crescut și sunt în continuare la buget, iar soțul meu este în ultimul an. Cu ajutorul Domnului va susține și va lua examenul de licență. Iar copiii ... la grădiniță sau încă acasă ... și chiar dacă nu este deloc ușor, îi îngrijim cu schimbul și cu multă dragoste. Voiam să vă mulțumim, încă o dată, pentru ajutorul pe care ni l-ați acordat exact când aveam cea mai mare nevoie! Doamne ajută! Cu stimă, ...” Când am pus deoparte acest mesaj, nu am apucat să mă gândesc mai mult, dar acum îmi aduc aminte exact ziua când m-a rugat să ies puțin din sala de lucrări practice, pentru că „am să vă spun ceva”. Atunci mi-a cerut prima dată sfatul și, fără să intru în amănunte care nu pot să aparțină hârtiei tipărite, spun doar că mă bucur că a avut încredere în mine și m-a întrebat. Încerc să aplic „cu sfințenie regulile colegialității”, m-aș bucura ca întâmplări asemănătoare să fie scrise de ei, de alții, m-aș bucura ca „grupa celor ce se poartă colegial” să se transforme într-o „rețea de colegialitate” (network) care să se extindă permanent, în ciuda dificultăților, în ciuda multor altor situații.
    Iar am comentat. Nu am să mai comentez, ci doar am să notez spusele viitorilor colegi.
    „Vă mulțumesc mult pentru răspuns! Chiar dacă nu pot vorbi în numele colegilor mei, aș dori să vă mulțumesc pentru tot ceea ce ați încercat să faceți pentru noi anul acesta, atât în ceea ce privește însușirea cunoștințelor de microbiologie, cât și de viață!”
    „Bună seara! Nu am să semnez și nu scriu numele și grupa. Voiam doar să vă mulțumesc pentru faptul că, fără să vă dați seama, ați contribuit la reușita mea de astăzi. Am avut examenul la fiziologie, iar pentru mine a însemnat un hop destul de mare pentru că, având restanță semestrul trecut, m-am demoralizat foarte tare și mi-am pierdut mult din încrederea pe care o aveam în mine. Fiind prima restanță din viața mea, a fost un adevărat dezastru care mi-a distrus și restul sesiunii trecute. Dar mă bucur că v-am ascultat și că m-am autoevaluat la sfârșitul semestrului. Am înțeles că puteam face mai mult și nu am făcut, așa că semestrul acesta am depus eforturi mai mari. Am avut în minte tot semestrul ceea ce ne-ați spus la primul curs, și anume că ne va fi foarte greu pe vară cu două fiziologii și am încercat să nu am două. Mi-am făcut posibile grile, așa cum ne-ați sugerat, și a mers, am învățat mai bine, mai temeinic, am reținut mai ușor. Am avut încredere că sfaturile dumneavoastră vor da rezultate și au dat. Și vă mulțumesc! Poate nu mulți țin cont de ele și poate asta vă dezamăgește uneori, dar eu vă rog să continuați să dați aceste sfaturi studenților și de acum înainte, pentru că, dacă măcar unul ține cont de ele și reușește, ceilalți nu mai contează. Pentru asta vreau să vă mulțumesc! Și poate cuvintele sunt prea mici pentru a exprima respectul și admirația pe care vi le port, dar fiți sigur că vă veți bucura de ele mereu.”
    „Acum câteva zile eram într-o oarecare prăpastie cu moralul și nici energie să învăț nu mai aveam. Iar într-o noapte am visat un curs de microbiologie. În același amfiteatru, cu dumneavoastră în fața noastră. Doar că nu am vorbit despre bacterii, am vorbit despre viață, despre viața noastră de viitori medici și despre viața noastră de oameni. Ne-ați dat sfaturi, ne-ați rugat să ne punem întrebări și să ne răspundem, iar la final mă simțeam fericită pentru că cineva crede în mine și speră că voi reuși. Probabil ați spus exact acele cuvinte pe care aveam nevoie să le aud în acel moment și mă bucur că subconștientul meu v-a ales pe dumneavoastră pentru a proiecta acele vorbe. Aveam nevoie. M-am trezit cu o altfel de stare și am învățat cu mai mult elan. Mi-ați dat încredere. Așa că mă voi repeta, vă mulțumesc! Vă mulțumesc pentru cursurile de care îmi va fi dor, pentru sfaturile pe care ni le-ați oferit, pentru răbdarea pe care ați avut-o și vreau să îmi cer iertare în numele meu și în numele colegilor pentru momentele în care v-am supărat și în care v-am dezamăgit.” „Ultimul curs de microbiologie cred că o  să rămână mult timp de aici înainte atât în gândurile, cât mai ales în inimile celor care au fost prezenți. Sunteți un om ireproșabil și cu această ocazie vă mulțumesc pentru că continuați să vă dedicați formării tinerilor, în pofida timpului limitat și incovenientelor, că ne priviți ca pe un «întreg» și ne animați cu mesaje constructive.”
    „Bună seara! Voiam să vă mulțumesc pentru sfatul cu realizarea tabelului, care mi-a facilitat mult procesul de învățare. Am început să țin cont, abia acum, spre rușinea mea, de ceea ce ne-ați spus de la început: să învățăm cu o foaie și un pix lângă noi. A dat roade! De la prima lucrare din semestrul 1 unde am avut 7,5 acum am ajuns la 9,5.”
    „Bună ziua! Vreau sa încep prin a vă mulțumi pentru anul acesta ... sunteți printre puținii profesori cărora le pasă și de studenți. Îmi pare rău că nu ne ridicăm la nivelul așteptărilor dumneavoastră, că nu vă respectăm toate rugămințile și sfaturile, dar să știți că cel puțin eu și o parte din colegii mei vă ascultăm sfaturile legate legate de învățat, omenie, muncă! Și vă apreciem că vă dați silința pentru noi, chiar dacă mai comentam câteodată atunci când ne dați teme de distribuit. Deși nu am respectat chiar fiecare temă, vă respect pentru ceea ce faceți. Sper să faceți la fel și cu generațiile viitoare. Poate nu se schimbă o serie întreagă, dar câte o scânteie de îmbunătățire tot o să mai apară.”
    „Bună dimineața, îmi cer scuze pentru deranj, însă la noi în serie există nedumeriri în ceea ce privește subiectele pentru examen. Ați putea, vă rog, să îmi spuneți dacă cele câteva bacterii care sunt în cartea de curs și nu sunt pe lista de pe site intră la examen? Mulțumesc anticipat!”
    „Îmi cer scuze că vă răpesc din timp și dacă găsiți deplasat acest mesaj, însă, dintr-o serie întreagă, nimeni nu este sigur în legătură cu materia care intră pentru examen, fiecare spune altceva. Așadar, mi-am făcut curaj să vă întreb personal: aș vrea să știu spre ce ar trebui să îmi îndrept atenția în mod special. Se va respecta lista de subiecte afișată pe site sau intră și cele câteva genuri în plus făcute la curs? Încă o dată, îmi cer iertare și sper să nu vă supăr, dar găsesc că este mai bine să vă întreb acum, decât să ne auziți plângându-ne după examen. Mulțumesc frumos!”
    După ce am răspuns mesajului de mai sus, mi-a scris: „În ceea ce privește reținerea mea, a fost din cauză că mai este foarte puțin până la examen și mă gândeam că ați spune că ar fi trebuit să știm deja aceste lucruri sau că ar trebui să ne axăm pe întreaga materie, lucruri pe care ni le mai spun profesorii. Mă temeam de o morală. Și știu că sunteți și foaaaarte ocupat și nu cred că e foarte plăcut să vă batem la cap cu orice fleac. Dar vă mulțumesc mult, mi-ați arătat încă o dată că sunteți la fel ca «toți ceilalți profesori de la facultate»”.
    I-am răspuns din nou, cu un singur cuvânt: „Sunt?”. Și a răspuns: „Haha, e din cauza sesiunii, domnule profesor. Am vrut să spun că nu sunteți. Și să știți că vă apreciem pentru asta. Cel puțin eu și alți câțiva oameni mai apropiați mie :)”.