Dora Petrilă este o pasionată a scrisului. Un
element-cheie pentru ceea ce scrie este alegerea subiectului. Cele mai multe
subiecte sunt legate de medicină, meseria pe care a practicat-o toată viața,
și, mai ales, de medicina de performanță. Aceasta pentru că autoarea a avut șansa
să lucreze în două dintre spitalele de vârf ale României, Elias și Fundeni,
alături sau împreună cu mari personalități ale medicinii românești. Despre unii
dintre aceștia scrie Dora Petrilă și în noua ei carte Secretele
performanței medicale, apărută la Editura „Viața Medicală
Românească”. Voi enumera câțiva: prof. dr. George Litarczek, părintele
anesteziei românești, prof. dr. Eugen Proca, părintele transplantului renal din
Romania, prof. dr. Constantin Popa, unul din marii noștri neurologi, prof. dr. Horațiu
Suciu, chirurg cardiovascular de mare succes și transplantolog cardiac, prof.
dr. Ioan Cordoș, unul din cei mai buni chirurgi toracici români etc. Între
personalități se află și prof. dr. Ion Chiricuță, repatriat după o lungă ședere
în Germania, dar și români care au profesat în afara granițelor țării: prof.
dr. Emil Cardan, stabilit în Marea Britanie, prof. dr. Gabriel Gurman, stabilit
în Israel, dr. Ioana Knoeller, stabilită în Germania.
Remarcabil este, însă, faptul că, pe lângă personalități medicale,
în carte apar și pacienți-eroi, care, în felul lor, au participat în egală
măsură la ceea ce autoarea numește „performanța medicală”. Le-aș aminti pe
Ioana Boroianu și Claudia Cojan, două paciente pe care le-am operat cu ani în
urmă și care au avut, amândouă, istorii cu totul deosebite.
Dora Petrilă iubește situațiile-limită, poate și pentru că s-a
aflat ea însăși aproape tot timpul în astfel de situații-limită, de-a lungul
întregii cariere de anestezist într-o clinică de chirurgie cardiovasculară. De
aceea alege subiecte precum accidentul de mașină al doctorului Dinu Mihăilescu
sau dramatica experiență a lui Radu Zamfir, prăbușit cu avionul în Munții
Apuseni, împreună cu cei doi piloți, trei colegi medici și o tânără studentă la
medicina, aflați cu toții în drum spre Oradea, unde urmau să efectueze o
prelevare de ficat. În aceeași categorie intră și morbidele aventuri criminale
ale lui Konstantinos Passaris, despre care vorbește într-un dialog inedit cu
prof. dr. Octavian Buda.
Ca orice medic, Dora Petrilă iubește cultura și, în mod
deosebit, teatrul. Nu e deci de mirare că, printre atâția medici, în paginile
cărții le găsim și pe regizoarea Sanda Manu sau pe actrița Draga Olteanu-Matei.
Dora Petrilă este în primul rând scriitor, care, cum spuneam,
își alege subiectele în funcție de preferințele și temperamentul său. Este, în
același timp, și istoric al medicinii – multe din mărturiile pe care le-a
adunat cu grijă și pe care ni le-a redat într-o formă artistică, sunt de fapt
adevărate pagini de istorie a medicinii pentru care autoarea s-a documentat
extrem de serios. O pot spune din proprie experiență: atunci când a scris
despre transplantul hepatic, a petrecut o noapte întreagă în sala de operații
de la Fundeni (aceeași în care ea însăși, ca anestezist, petrecuse, cu ceva ani
înainte, multe nopți la capătul bolnavilor operați pe cord). Asta deoarece,
scriind despre transplantul de ficat, a vrut să vadă cu propriii ochi cum se
face o astfel de operație și cine sunt aceia care efectuează o astfel de operație.
De-a lungul anilor, Dora Petrilă nu și-a schimbat nici
abordarea, nici stilul. Alege aceleași subiecte spectaculoase, vorbește în
continuare despre situații-limită, acelea în care medicul îl invocă și îl vede
de multe ori pe Dumnezeu. Stilul este direct, cuvintele nu sunt căutate,
explozia dramatică vine de la sine. Autoarea scrie mai curând cu gândul la
personajele sale și la experiențele extraordinare pe care le relatează, decât
la scris ca artă în sine. Cu toate acestea, cred că pot afirma fără să greșesc
că Dora Petrilă este o scriitoare autentică. Aceasta pentru că cititorul
descoperă foarte repede, în spatele cuvintelor, întreaga măreție, dar și
tragismul condiției umane. Aflați în situații-limită, eroii Dorei Petrilă devin
brusc niște uriași cărora autoarea reușește să le insufle chiar și un strop de
divinitate, poate cea mai bună dovadă că omul a fost creat de Dumnezeu. Ajungem
să-i admirăm și să-i iubim pe eroii Dorei Petrilă, pentru că și autoarea îi
admiră și îi iubește! Și de aceea cărțile ei se citesc cu atâta interes și se
epuizează atât de repede.
O felicităm pe autoare și Editura „Viața Medicală Românească”
pentru această nouă reușită, iar dv. vă dorim lectură plăcută!