Cum anul acesta până şi bloggerii şi-au luat
vacanţă, şi rubrica Passepartout a
avut un interval de absenţă, care însă a permis descoperirea unor noi subiecte.
Pentru a nu cădea în capcana nostalgiilor estivale, vă voi propune un subiect
la modă, dar rupt complet de triada nisip – soare – mare. Termenul social media se referă la utilizarea
tehnologiilor web şi mobile, care permit crearea şi comunicarea unor conţinuturi
generate de utilizatori. Cu alte cuvinte, social
media reprezintă un set de metode virtuale de comunicare şi interacţiune
socială. Spre deosebire de mass-media industriale, social media este generată şi distribuită chiar de utilizator, de
consumatorul însuşi. Aşadar, nu mai există două părţi ale baricadei, ca în
mass-media clasică (jurnaliştii şi cititorii).
Fenomenul datează deja de câţiva ani şi
include numeroase formule: forumurile sunt variantele ancestrale, care dăinuie şi
astăzi, însă cu variaţii importante de popularitate şi de prezenţă în reţea.
Formele mai nou adăugate au fost clasificate în 2010, de Kaplan şi Haenlein, în
şase categorii: blogurile (platformele blogspot
şi wordpress sunt printre cele mai
cunoscute) şi microbloggingul (Twitter),
proiectele colaborative (Wikipedia),
reţelele de socializare (Facebook),
comunităţile bazate pe conţinut (Youtube),
jocurile virtuale (Warcraft) sau
lumile virtuale (Second life). Multe
dintre aceste servicii pot fi integrate prin platforme de agregare a reţelelor
sociale.
Ca să avem o măsură a popularităţii, deja
există un impact politic prin revoluţiile realizate pe Twitter şi Facebook (în
2009, mişcarea civilă din Moldova; în 2009–2010, revolta contra alegerilor din
Iran, în 2011 – revoluţiile tunisiană şi egipteană) şi un impact economic prin
vânzările firmelor reale pe Second life
(există suficiente firme care îşi achiziţionează magazine în care vând haine
sau electronice virtuale pentru o viaţă virtuală în schimbul unor bani reali).
Câteva studii internaţionale (ex. Maryland University) sugerează că există şi
un impact psihologic, deoarece multe medii sociale au o componentă adictivă
importantă, iar majoritatea celor implicaţi dezvoltă o „teamă de pierdere“ în
lipsa comportamentului, prin care se înţelege pierdere a informaţiei, dar şi
pierdere a poziţiei câştigate.
Întrucât statisticile arată că socializarea
virtuală ocupă 25% din timpul total petrecut online al locuitorilor SUA sau că în
iunie 2011 existau 750 de milioane de utilizatori ai reţelei Facebook, social media pot reprezenta viitorul şi în medicină, cu atât mai
mult cu cât democratizarea informaţiei reprezintă una dintre cele mai
importante conotaţii ale mediilor sociale. Iată, în cele ce urmează, trei căi
potenţiale de impact.
LinkedIn
este o reţea de socializare profesională destul de populară şi de extensivă
(spre deosebire de altele de nişă, precum ResearchGate,
care numără şi ea aproximativ un milion de utilizatori). Firmele de recrutare în
domeniul medical acţionează din ce în ce mai agresiv pe această platformă.
Statistica site-ului arată că un profil complet te poate ajuta să primeşti până
la de zece ori mai multe oferte de muncă. Experienţa mea personală o confirmă:
de când sunt înscrisă, am primit câteva oferte din Marea Britanie, Irlanda şi
Franţa, oferte care n-au fost atractive, e drept, dar care ar putea fi
considerate interesante de către alţi destinatari.
Bloggingul ştiinţific sau medical ar putea răspunde
numeroaselor cerinţe ale pacientului. Un blog medical redactat corect, dar şi
atractiv, ar putea atrage numeroşi vizitatori, ar putea îmbunătăţi gradul de
informare medicală a populaţiei, dar ar putea atrage şi consumatori pentru
furnizorii de servicii medicale. Avantajul faţă de forumuri este dat de reputaţia
virtuală. Creatorul unui blog care devine frecventat îşi generează o reputaţie
care trebuie menţinută prin frecvenţa şi calitatea postărilor, dar şi prin
interacţiunea cu publicul său. Absenţa oricăreia din condiţii poate duce la
pierderea sau degradarea reputaţiei. Este vorba despre un fel de branding
virtual, destul de greu de dobândit, dată fiind concurenţa mare din spaţiul
online. Blogurile pot fi utile şi în acompanierea pacienţilor. Unul din blogurile
care mi-au atras atenţia aparţine unui medic de la MD Anderson, care îşi
relatează experienţa personală de „soţ al unei femei cu cancer mamar“. Blogul
apare pe site-ul NewYork Times la
categoria Sănătate şi a generat zeci, chiar sute de comentarii pentru fiecare
postare.
Până acum am vorbit de platforme existente şi
populare. Mai puţin celebre, diferite platforme noi îşi fac loc şi au un impact
chiar asupra procesului de învăţământ. Până nu demult, se vorbea de e-learning, care însă cerea din partea utilizatorului
destulă rigoare şi disciplină. Probabil că din ce în ce mai multe social media vor schimba procesele educaţionale,
propunând învăţarea prin socializare şi joc.
Întrucât am
ajuns la final, îmi cer iertare, dar trebuie să mă retrag ca să pregătesc un
nou post pe blog, pe care îl voi anunţa, bineînţeles, pe Facebook, Twitter şi Google plus. Pe curând! 
