Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă

Somnul nostru cel de toate nopțile

Viața Medicală
Prof. dr. Gabriel M. GURMAN vineri, 14 iulie 2017
     Autorul citatului alăturat, Matthew P. Walker, fost profesor de psihiatrie la Harvard, în prezent profesor de neuroștiințe la Berkeley și directorul laboratorului de somn și neuroimagistică de la universitatea californiană, reușește să rezume în doar câteva cuvinte un subiect cu implicații foarte importante pentru publicul larg. Până la urmă, câte aspecte ale vieții cotidiene reprezintă un interes de importanță identică pentru medic și pentru pacienții săi? Subiectul „somn” răspunde perfect la această întrebare. Fiziologia și fiziopatologia somnului sunt și au fost subiecte de interes pentru cercetători, dar și pentru clinicieni, psihologi, antropologi și psihiatri.
     Somnul e considerat un element esențial în refacerea funcțiilor vitale. Perioada de somn e una anabolică pentru toate sistemele organismului. Supremația parasimpatică din timpul somnului oferă organismului o valoroasă perioadă de relaxare și pauză în multe din funcțiile sale. Un somn eficace reface capacitatea de memorizare, crește nivelul atenției și reduce într-o bună măsură gradul de anxietate. Mai mult, unele studii indică influența pozitivă a somnului asupra activității sistemului imunitar și asupra procesului de vindecare a plăgilor.
     Interesant e felul cum a evoluat societatea umană în ceea ce privește somnul. În era preistorică, individul dormea de câteva ori pe zi, cele 24 de ore erau împărțite în mai multe perioade de activitate întrerupte de alte perioade de somn. Pe parcurs, noțiunea de somn postprandial, așa-numita siesta sau schlafstunden, a devenit un fenomen curent, individul întrerupându-și activitatea la mijlocul zilei cu scopul de a recupera forța de muncă și abilitatea de a continua să lucreze până mai spre seară. Un studiu relativ recent demonstra chiar un fapt oarecum neașteptat: somnul postprandial reduce în mod semnificativ pericolul insuficienței coronariene.
     Epoca modernă, de după al Doilea Război Mondial, a schimbat cu desăvârșire modul în care era tratat somnul ca mijloc eficace și obligatoriu în vederea asigurării continuității activității cotidiene. Așa-numiții workaholici, suferind de o cumplită dependență de muncă, nu mai respectă sfântul principiu al odihnei obligatorii. Ziua de muncă se prelungește, numărul orelor de somn scade, dar, de cele mai multe ori, efectul obținut e contrar așteptărilor: eficacitatea activității diminuează evident, iar prețul plătit pentru acest fel de viață devine uneori prea ridicat și periculos. Statisticile indică o proporție înaltă (30–35%) din adulții epocii moderne care suferă de lipsa cronică de somn. Această stare de fapte continuă și în ziua de azi, în multe părți ale lumii, în multe întreprinderi și instituții medicale.
     Nu pot să nu-mi aduc aminte de un celebru chirurg israelian care, observându-și rezidenții strecurându-se pe ușa din spate a secției în jurul orei 7 seara, îi oprea întrebându-i, în mod cinic, dacă lucrează doar o jumătate de normă. Și mă simt obligat să amintesc aici celebra definiție ironică a anestezistului: un medic pe jumătate adormit (adică extenuat și aflat sub influența vaporilor anestezici) lângă un pacient pe jumătate treaz (adică insuficient anesteziat și supravegheat).
     Această discuție conduce inevitabil la subiectul gărzilor efectuate de medicii de spital. Această temă e spinoasă, dureroasă și necesită nu numai dezbateri, dar și măsuri pentru a transforma garda într-o activitate acceptabilă și mai puțin dăunătoare pentru medic și pentru pacienții săi.
    În vremuri nu foarte îndepărtate, pe cele două părți ale Atlanticului, activitatea internului de spital presupunea permanenta sa prezență la locul de muncă (de unde și numele funcției), el aflându-se la dispoziția secției, a camerei de gardă sau a sălii de operații 24 de ore din 24. E adevărat, funcția de intern era apanajul vârstei tinere, dar, treptat, ideea accesibilității medicului dedicat muncii de spital și-a găsit un loc de cinste și în activitatea specialistului, aflat la apogeul carierei sale profesionale. De exemplu, practica gărzilor duble, de sfârșit de săptămână, a existat și înflorit vreme de zeci de ani și încă se mai găsesc, pe ici-pe colo, reminiscențe ale acestei practici incorecte.
     Dar chiar în condiții „ideale”, care de fapt nu au nimic în comun cu necesitatea de a respecta perioadele de odihnă ale medicului, acesta e privat în cele mai multe cazuri de perioade, chiar scurte, de somn neîntrerupt.
     Inutil a accentua că, în aceste condiții, accesul medicului la perioade de relaxare și somn era (încă este) extrem de limitat. Ba, mai mult, frecventele întreruperi ale unor scurte perioade de somn din cauza multiplelor chemări pentru a rezolva situații urgente agravează și mai mult starea de lucruri.
     Studii efectuate pe medici rezidenți au indicat, fără drept de apel, o situație periculoasă pentru pacientul aflat sub îngrijirea unui medic extenuat. Afectarea atenției și a memoriei duc la greșeli de discernământ clinic și de reducere semnificativă a îndemânării profesionale a medicului aflat în picioare, la locul de muncă, zeci de ore în șir. Încercările, de multe ori foarte reușite, de a mări semnificativ suma de plată pentru orele de gardă, au ca efect (așteptat!) înrobirea medicului dornic să-și completeze venitul lunar, adică creșterea numărului de gărzi lunare sau săptămânale, în detrimentul stării sale de sănătate, cu un clar pericol și pentru pacientul aflat în îngrijirea sa. De aici până la efectele negative de lungă durată ale privării de somn nu e decât un pas.
     Dependența de alcool și de droguri e doar unul din gravele aspecte ale supraîncărcării programului de lucru al medicului. Mulți colegi de breaslă și-au exprimat nu o dată dorința de a înceta fumatul, dar s-au aflat în fața unei situații în care continua activitate în spital, trezirile frecvente în timpul gărzii și lipsa de somn i-au împiedicat s-o facă.
     Anumite studii indică asocierea dintre lipsa de odihnă și apariția sindromului depresiv, cu cunoscutele sale efecte negative.
    Stresul profesional și așa-numitul sindromburnout (caracterizat prin completa lipsă de satisfacție profesională și dorința de a părăsi domeniul de activitate) reprezintă alte două nu mai puțin grave fenomene secundare ale privării de somn.
     În mod cu totul paradoxal, societatea nu e unanimă în ceea ce privește importanța somnului pentru prezervarea unei stări normale de sănătate. Opinia după care somnul ar fi de fapt o imensă pierdere de timp încă predomină în anumite cercuri socioeconomice, care ignoră tot ce s-a studiat și observat din punct de vedere științific de-a lungul ultimelor decade. Și nu e de mirare că celebrul Benjamin Franklin era de părere că toți vom avea timp să ne odihnim... în mormânt!
     Am mai amintit, la această rubrică, inițiativa israeliană care obligă, prin lege, administrația spitalului de a oferi medicului minimum două ore de somn în timpul unei gărzi de 24 de ore. În plus, legislația israeliană obligă eliberarea medicului de gardă de orice obligație profesională a doua zi dimineață. Ceea ce, bineînțeles, nu-l împiedică pe sărmanul medic în căutare de venituri suplimentare să continue să lucreze după gardă într-un alt spital sau centru medical, anulând în felul acesta posibilitatea de odihnă după o intensă activitate de 24 de ore.
     În alte locuri, pe continental european, administrația medicală a preluat sistemul personalului paramedical, limitând garda la numai opt ore. În alte spitale, medicul de gardă se prezintă la locul de muncă doar la începerea gărzii, el prestând de fapt numai 16 ore de lucru și nu 24.
     Ca în orice situație, existența mai multor soluții indică de fapt că niciuna nu rezolvă în întregime problema în cauză. Și, cu toate acestea, soluții există, ele trebuie încercate, ținând cont în mod permanent că privarea de somn e la fel de periculoasă pentru medic cum este pentru pacienții săi. Întrebarea care se impune e în ce măsură individul (în cazul nostru, medicul) e responsabil de prezervarea propriei sale stări de sănătate legată de respectul pentru somn și de efectele sale pozitive. Cel mai simplu lucru pe care fiecare dintre noi îl poate face e de a blama societatea, administrația și ministerele pentru faptul că suntem împiedicați în mod constant de a avea grijă de noi înșine, obligându-ne să lucrăm ore în șir, fără pauză și fără odihnă, să ingerăm cantități periculoase de cafeină pentru a ne menține treji și a aprinde o țigară de la alta pentru a nu a adormi în timpul lucrului. Anecdota care circulă curent în Israel e traducerea celebrei expresii latine mea culpa în ebraică: cu toții sunteți vinovați! Dar literatura de specialitate indică în mod clar că o bună parte a soluțiilor pozitive stă în mâna și la îndemâna noastră.
     De exemplu, e cunoscut efectul pozitiv al activității fizice asupra calității somnului. Această mențiune e necesară având în vedere o tristă realitate și anume greutatea cu care individul stresat, obosit sau chiar epuizat fizic și psihic reușește să adoarmă și să nu fie afectat de insomnie, atât de frecventă în aceste situații. O jumătate de oră de exerciții fizice moderate în cursul serii va reduce considerabil timpul necesar până în momentul instalării somnului profund.
     Durata somnului nu e mai puțin importantă decât calitatea sa. Cercetări în acest domeniu indică obligativitatea a cel puțin șase-șapte ore de somn pe zi, în total. Tendința spre somn în cursul zilei, ațipitul pentru câteva momente la pupitrul de lucru, alături de aparatul de anestezie sau de ecograf, e o dovadă clară a lipsei cronice de somn și efectele sale negative sunt evidente.
     În fine, se vorbește din ce în ce mai mult despre importanța unei alimentații corecte pentru calitatea somnului. Un studiu publicat în 2011 a comparat efectul diverselor tipuri de alimentație asupra acestui parametru și a ajuns la concluzia că dieta bogată în proteine asigură un somn constant și fără perturbări. La celălalt capăt al scalei se află dieta bogată în glucide, care provoacă perturbări în continuitatea somnului și lungi perioade de veghe în cursul nopții.
     Personal sunt convins că cei mai mulți dintre noi oferă doar o importanță minoră calității și duratei somnului ca parte din ciclul circadian. Speranța mea e ca aceste rânduri să dea de gândit, dacă nu și mai mult.
 
 

„Somnul pare a fi modalitatea cea mai eficace de restaurare a funcțiilor psihosomatice ale organismului.”
(Matthew P. Walker)

 
 

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.