Când mă uitam prin cărţile de şcoală de după 1990, am
găsit şi una care se numea, dacă ţin bine minte, „Educaţie civică“. Am citit şi
nu pot spune că mi s-a părut foarte atractivă, cu toate că, pentru a creşte
noile generaţii, trebuie să ai mare grijă, pregătind tot ceea ce copiii
învaţă, mai ales atunci când poţi să le transmiţi mai uşor un mesaj. Atractivă
sau nu, am însă un uriaş semn de întrebare. Cum de este spiritul civic atât de
plăpând în societatea românească? Cum de este posibil ca doar câţiva oameni
(uneori îi numeri pe degete) să încerce să se lupte pentru probleme (mă refer
acum doar la cele legate de sistemul sanitar) importante pentru toţi,
iar ceilalţi...?
Suntem permanent
bombardaţi de probleme, multe dintre ele intens mediatizate. Dar nu toate
problemele importante sunt mediatizate, dimpotrivă! Poate că asta şi este
strategia, modalitatea prin care, de 25 de ani, suntem ţinuţi departe de
problemele reale, obosiţi şi tracasaţi de aşa-zise talk-showuri la cele mai diverse
şi ciudate ore, bulversaţi.
Ne întrebăm ce
este cu implementarea cardului de sănătate? Ne întrebăm dacă putem crede
mesajele de salvare pentru instituţii strategice când, în mod real, totul se
rezumă la discuţii – începute cu mult timp în urmă? Trebuie să ne întrebăm despre
ce sănătate vom mai vorbi când toate pădurile din România vor fi defrişate,
când inundaţiile şi prăbuşirile de teren vor deveni regula, când răspândirea
bolilor infecţioase se va realiza „cu succes“. Au, oare, aceste întrebări legătură
cu sănătatea noastră? Dar cu sănătatea publică? Are cineva îndrăzneala să
răspundă „nu“?
Nu se pot separa
sănătatea individuală, sănătatea publică (în colectivităţile umane), sănătatea
mediului (cu toate componentele acestuia), sănătatea în domeniul veterinar,
sănătatea în domeniul tuturor tipurilor de plante şi multe altele. Eu zic că
pentru o reformă adevărată în sănătate este nevoie de o cooperare largă,
interministerială, în întreg guvernul, în întreaga societate (care, declarativ,
afirmă că îşi doreşte să fie sănătoasă); sunt multe componente care trebuie să
conlucreze. Acum însă vom vorbi puţin despre păduri şi vom ajunge, din nou, la
subiectul de actualitate privind alegerea de a avea (sau nu) instituţii
strategice pentru siguranţa naţională.
Am observat de
curând câteva imagini despre care se spunea că realizează o supraveghere
globală, dar şi de fineţe cu privire la pierderile de teritoriu forestier.
Acest sistem de supraveghere este performant şi poate (putea!) să stea la baza
tuturor documentelor oficiale şi a activităţilor de susţinere a sănătăţii
românilor de cei care sunt plătiţi să facă aceasta (structuri guvernamentale,
regionale şi locale). Modul aberant în care s-a acţionat vine şi arată de ce aşa-zisa
descentralizare este o poveste fără conţinut, care, în loc să aducă lucruri
bune, poate să ducă la multe distrugeri, prin tot soiul de abuzuri pe plan
local. Văzând imaginile şi ascultând comentariile, am realizat că toate informaţiile
sunt (erau) disponibile, iar tragedia pentru sănătate din toată această
perioadă putea fi evitată. Cineva va trebui să dea socoteală, până la urmă,
pentru toate aceste acţiuni antiromâneşti (pentru că a distruge pădurile,
structuri de siguranţă naţională, reprezintă acte de o gravitate deosebită).
Toate acestea sunt îndreptate în mod clar împotriva sănătăţii tuturor
vieţuitoarelor din ţara noastră.
De curând, unele
organizaţii nonguvernamentale au organizat o acţiune de protest. Având în
vedere importanţa pentru România, dar şi importanţa particulară pentru
sănătate, mi-aş fi dorit ca protestul să includă tot ceea ce înseamnă persoană
implicată în sistemul sanitar. Poate voi fi contrazis, dar a participa la un
protest pentru sănătatea ţării este un act de demnitate, care dovedeşte
colegialitate şi care trebuie făcut pentru prezent şi viitor. Sănătatea ţării
este şi sănătatea individuală!
Reacţiile
autorităţilor au fost de o rapiditate care te pot provoca simultan la râs, dar şi
la plâns. Suntem în 2015 şi este nevoie de un protest pentru a obţine reacţii pentru
sănătatea ţării, pentru sănătatea românilor? Poate cineva să îndrăznească să
spună că teritoriul forestier nu a fost, nu este şi nu va fi important pentru
sănătate? Şi atunci?
Cei care au
protestat au mers pe un traseu destul de lung şi au transmis mesaje pe tot
parcursul acestuia. În Bucureşti au fost mai mulţi, în restul ţării şi peste
hotare au fost ceva mai puţini. Însă colegialitatea pentru viitorul Românieis-a demonstrat. Pe parcursul acestui traseu s-a petrecut şi ceva despre
care este potrivit să povestesc, o acţiune care subliniază ideea la care mă
refer în toate aceste mici articole. Au fost prezenţi şi câţiva studenţi, şi câţiva
medici. Câţiva colegi (studenţi la medicină sau nu) şi un medic au mers
înaintea coloanei şi au ajuns în faţa porţilor Institutului „Cantacuzino“. S-au
oprit, au afişat un banner: „Susţinătorii Institutului Cantacuzino spun NU
defrişării pădurilor“, şi au scandat: „Vrem sănătate, nu păduri tăiate!“. Au
stat pe trotuar. Coloana cu mii de oameni s-a apropiat, era în drum spre ţinte
mai importante, însă, privind colegii tineri, s-a oprit. Pentru o vreme, mii de
oameni au rămas uniţi şi au scandat mesajele lor de susţinere pentru
Institutul Cantacuzino, un institut pentru sănătatea românilor, în trecut, în
prezent şi pentru viitor! Foarte puţini din domeniul medical şi foarte mulţi
din multe domenii au fost colegi în dorinţa ca românii şi România să
aibă sănătate! Organizatorii acestui protest au susţinut în acele momente
emoţionante un proiect de salvare a unui institut strategic, important pentru
siguranţa naţională.
