Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă

Sport și medicină în echipă

Viața Medicală
Prof. dr. Mircea Ioan POPA vineri, 9 iunie 2017
     Hristos s-a înălțat! Zilele trecute, la congresul UMF „Carol Davila”, am audiat o prezentare din care s-au desprins, laudativ, comentarii privind miocitele. M-am simțit îndemnat să preiau următoarele informații care ar trebui să ne pună pe gânduri. Oare știați că, dacă în cazul unui adult inima pompează cinci litri de sânge pe minut (7.200 de litri pe zi), în cazul unui atlet se poate ajunge la 43.200 de litri pe zi? Dar că, în cazul în care am dori să înșirăm tot sistemul circulator, numărul de kilometri ar putea fi mai mare decât înconjurul Pământului de peste două ori (circa 95.000 de kilometri)? Oare cam în cât timp circulă complet sângele prin întregul sistem circulator? Este vorba de circa 20 de secunde. Și cât circulă într-o zi? Peste 19.000 de kilometri. Știați că inima bate de peste 100.000 de ori pe zi (de 35 de milioane de ori pe an și de circa trei miliarde de ori pe timpul vieții)? Oare nu în fiece secundă am putea sta, contempla și ne minuna? Având în vedere subiectul dosarului din acest număr al „Vieții medicale”, am să mai adaug doar că, în repaus, mușchiul cardiac lucrează de aproape două ori mai mult decât mușchii gambei unei persoane care aleargă. Inima, acest organ „miraculos”, se află într-un sistem pe măsură (sistemul cardiovascular). Iar dacă ne gândim la integrarea între acest sistem și sistemul respirator, rezultă o altă minunăție de „colaborare” și „colegialitate” întru susținerea organismului-gazdă. De ce atâtea discuții? De ce aceste discuții? Pentru că este o zi dedicată sănătății.
     Pentru ca un viitor coleg, student astăzi, să poată să se ocupe cu toată puterea și priceperea de viitorii pacienți, el trebuie să fie sănătos. Pentru a fi sănătos la 20, la 30 și la 70 de ani (mulți medici aduc mult ajutor bună vreme după pensionare), trebuie să se preocupe de sănătatea proprie încă din copilărie. Dar poate viitorul coleg să facă aceasta la 2–3 ani sau la vârstele încă mici? Nu. Aici este momentul bunicilor și al părinților (și, din păcate, de multe ori, al bonelor – nu cred că s-a descoperit bona care să acorde dragostea și grija pe care le au părinții sau bunicii). În acest dosar dedicat sănătății în școală, am ales să amintesc numele unui baron francez. Pierre de Coubertin a intrat în istorie drept personalitatea care a adus în Europa și în lume jocurile olimpice moderne. A fost mult preocupat de educația fizică, fiind sigur cu privire la utilitatea și importanța acesteia. În 1889, cu ocazia expoziției universale de la Paris, a ținut mai multe conferințe pe această temă și, cu mult efort, a reușit să obțină acceptul și susținerea pentru organizarea jocurilor olimpice.
     Lui Pierre de Coubertin îi este atribuit citatul: „Ai învins? Continuă! Ai pierdut? Continuă!”. Așa ar trebui să ne creștem copiii și nepoții, atunci când ajung la creșă sau la grădiniță. Acest spirit ar trebui inoculat de la cele mai mici vârste. Nu spiritul competițional (fără remușcare), de a câștiga orice și cu orice preț! Copiii trebuie educați pentru munca în echipă, în sensul unor activități fizice, preferabil sporturi de echipă, care să înlocuiască aproape complet utilizarea aberantă a dispozitivelor și gadgeturilor, pe care, din păcate, unii părinți sau bunici le cumpără înșelându-se crezând că acestea ar putea înlocui dragostea din familie, timpul petrecut împreună, excursiile, istorisirile adevărate sau poveștile. Ne aflăm într-un moment în care nocivitatea telefoanelor mobile (am văzut un copil de un an și puțin care butona în viteză unul) este deja dovedită prin studii. Rezultatele sunt publicate, dar insuficient diseminate către cei interesați (bunici, părinți, profesori, învățători, educatori).
     Tot Pierre de Coubertin spunea: „Fiecare dificultate întâlnită trebuie să fie ocazia unui nou progres”. Așa cum, din citatul precedent, trebuie să înțelegem necesitatea continuării, dar nu cu orice chip, nu „călcând pe cadavre”, ci în mod sportiv, colegial. Nu pierderile sau câștigurile materiale sau de orice altă natură trebuie să ne călăuzească, ci ideea de a continua, pentru că tot ce este în jurul nostru ne poate ajuta să ne dezvoltăm. Sau ne poate ajuta să ajutăm în dezvoltarea caracterului celor mici, fie ei ai noștri sau „niște străini”. Am utilizat ghilimelele pentru că de peste două mii de ani am fost învățați să nu considerăm drept străină o altă ființă umană. Întâmpinăm greutăți? Cine nu întâmpină? Să ne gândim la toate dificultățile în sensul de a ne dezvolta. Dezvoltarea în domeniul educației fizice este foarte, foarte importantă.
     Mens sana in corpore sano. Aminteam, recent, de existența Asociațiunii transilvane pentru literatura română și cultura poporului român (ASTRA), de scopul acesteia în dezvoltarea educației fizice pentru dezvoltarea tineretului și de promovarea sănătății fizice și mentale, la sate, prin organizația „Șoimii Carpaților”. Nu doar francezii au avut importanți susținători ai activității fizice. Profesorii Vasile Goldiș, Iuliu Moldovan, Iuliu Hațieganu și mulți, mulți alții au contribuit semnificativ în acest sens.
     Începutul însă ține de prima perioadă a vieții acasă și mai ales de perioada din colectivitate (creșă, grădiniță, școală primară, gimnaziu). În acest scop, avem nevoie de profesori și educatori care să aibă ca prim obiectiv dezvoltarea sănătoasă a viitoarelor generații. Este drept că, dacă grupele sunt prea mari (și aceasta este regula), și dificultățile sunt pe măsură. Inițial trebuie să ai grijă cum ajung copiii la toaletă, cum se spală pe mânuțe înainte de a mânca sau bea, cum să accepte somnul de după-amiază sau chiar și cum să nu plângă în hohote după plecarea la serviciu a părinților. Educatorii au îndatoriri mari. Trebuie să aibă grijă ca mititeii să se întoarcă acasă în bune condiții. Un copil la această vârstă poate face orice, oricând (de obicei, boacăne mai mici sau mai mari). În acest caz, exercițiile fizice trebuie să fie foarte atent supravegheate. Însă de la aceste vârste încep (sau ar trebui să înceapă) activitățile în echipă, inclusiv cele fizice. Ulterior, la grădiniță și în școala primară, există ore dedicate activităților fizice și, chiar dacă nu se mai pun note, începe spiritul competițional. Dacă acesta este înțeles în sensul dezvoltării împreună, atunci va aduce mult folos. Dacă nu, sau dacă sportul este înlocuit de telefoane, tablete, stații de joacă, calculatoare, atunci este foarte rău. Educația pentru sănătate, pentru sport, pentru activități de echipă trebuie susținută ferm, consecvent, la toate nivelurile de dezvoltare. Nu toți copiii ajung campioni. Însă a ajunge campion nu este o țintă. A face sport, a conlucra cu alți copii în cadrul unei echipe, da.
     Vine, mai apoi, studenția. Este drept că există scutiri de sport (nejustificate) și în etapele precedente, dar în studenție sunt mulți care consideră că orele de sport sunt o pierdere de vreme. Eu, încă de la primul curs, spun studenților mei, cu speranța că îmi vor înțelege corect mesajul: dacă nu învățați altceva în acest an de la mine, măcar vă rog să învățați că trebuie să faceți sport; vă rog să aveți grijă de sănătatea voastră, atât pe plan psihic, cât și pe plan fizic, că multe dificultăți veți mai avea de depășit. Ca să îi vindecați pe alții trebuie mai întâi să fiți voi sănătoși. Este important să vă rugați și să cereți sănătate de la Cel care ne-a oferit-o în dar. Este important să contribuiți și voi. Nu stați în București, un oraș foarte poluat și în perioadele de weekend sau în întreaga vacanță. Mergeți în excursii. Urcați pe munte. Dacă faceți deja un sport, continuați. Dacă nu, găsiți un sport pe care să îl practicați. Practicați-l împreună, în echipă. Așa cum și medicina se practică, obligatoriu, în echipă. Întăriți-vă și deveniți medici buni sau foarte buni și oameni pe măsură.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 160 de lei
  • Digital – 103 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.