O simțeam cu toții. Se știa. Plutea în aer. Deznodământul era
inevitabil. În octombrie, 22 de cercetători din zece țări s-au întâlnit la
Lyon, ca parte a grupului de lucru al International Agency for the Research of
Cancer (IARC), pentru a evalua măsura în care consumul de carne și produse din
carne procesată este responsabil de apariția cancerului. Exercițiul de evaluare
a dovezilor disponibile în acest sens s-a bazat, printre altele, pe sinteza
rezultatelor din peste opt sute de studii epidemiologice din toată lumea,
desfășurate cu produse și grupe de indivizi dintre cele mai diverse. Concluzia
evaluării: produsele din carne procesată sunt carcinogene și au fost, astfel,
încadrate de IARC în categoria cu probabilitate maximă de a cauza cancerul
(categoria 1 din patru posibile). În această categorie, compania este una
selectă și la care nu accezi cu una, cu două, dacă nu ești din născare produs
industrial, material radioactiv sau gaz de luptă. Printre reprezentanții
„civili“ care s-au descurcat admirabil în acest sens se numără până în prezent
tutunul (toate produsele pe bază de tutun, cu sau fără fum, cu inhalare directă
sau pasivă), alcoolul și contraceptivele orale.
O încadrare doar ceva mai modestă (categoria 2a, „probabil
carcinogene“) au primit-o produsele din carne roșie, anume porc, vită și miel.
Primul lucru de spus este că nu toate cancerele sunt la fel și consumul de
carne roșie nu conduce la orice fel de cancer. Studiile pe care le-a examinat
grupul de lucru s-au referit în primul rând la cancerul colorectal, pentru care
dovezile sunt cele mai puternice, și apoi la cancerul de stomac. În al doilea
rând, câteva numere pun lucrurile în context. Dacă fumatul cauzează singur
aproape 20% din totalul cazurilor de cancer la nivel global, se estimează că
produsele din carne procesată și cele din carne sunt responsabile împreună de
aproximativ 3% din toate cancerele. Neneglijabil, însă destul cât a spune că
avem și griji mai mari decât carnea roșie. Apoi, riscul de a dezvolta cancer
urmează o relație de tip doză-răspuns: din punctul de vedere al consumului
mediu, la fiecare 50 g carne procesată adăugată în consumul zilnic, crește cu
18% riscul de a dezvolta cancer colorectal; respectiv, la 100 g carne roșie,
riscul crește cu 17%. Oricât de mari sau mici ar părea aceste numere, în
funcție de sensibilitatea privitorului, trebuie avut în vedere că acestea se
referă la cantități medii pe zi. Pentru un consumator obișnuit, atingerea lor
cere o anumită determinare. Totul se reduce la o chestiune de măsură. Recentele
recomandări nu se cer în niciun context interpretate ca un îndemn de renunțare
la carne – de altfel, beneficiile cărnii sunt și ele aduse în discuție în
comunicatul oficial. Ele invită mai presus de orice la o dietă echilibrată și
conștientă. Cu alte cuvinte, să ținem un ochi pe consumul mediu de carne și de
oricare alt aliment.
Faptul că până și carnea a devenit în mod oficial carcinogenă ne
obligă la a cuantifica măsura în care o consumăm. De două sau de trei ori pe
săptămână? O fi prea mult sau prea puțin? În sens mai larg, dileme de această
natură duc înspre ideea cuantificării stării de sănătate. Sau măcar a bolii,
dacă nu a sănătății, punct în care lucrurile încep să devină ușor încurcate.
Să trecem direct la cifrele care contează. Global Burden of
Disease – cel mai mare studiu epidemiologic global – încearcă să cuantifice
tipurile de boli și dizabilități, precum și distribuția acestora în rândul
populațiilor. Este o întreprindere de cercetare substanțială, care adună
eforturile a peste o mie de cercetători din peste o sută de țări. Cele mai
recente rezultate, publicate în vara acestui an în Lancet pe baza
datelor colectate în 2013, sugerează nici mai mult, nici mai puțin decât că
peste 95% din populația planetei suferă de o boală sau o dizabilitate. Așadar,
mai puțin de 5% dintre noi suntem ceea ce s-ar numi „sănătoși“, dacă prin
sănătate înțelegem absența bolii. Mai mult decât atât, o treime din populația
globului suferă de cel puțin cinci afecțiuni simultan. În această lumină, e
clar că nu avem scăpare. Doar unul din douăzeci dintre noi are în mână, la un
moment dat, lozul câștigător. Pe toți ceilalți ne apasă câte ceva. S-ar zice că
trăim într-o lume în care boala este, mai mult decât amenințare, realitate
cotidiană. Murim tot mai puțin și suntem bolnavi tot mai mult. Ceea ce numim
colocvial „sănătate“ pare, în aceste condiții, departe de normalitate în modul
cel mai trist cu putință și aduce mai degrabă cu o utopie stearpă.
Putem și avem datoria să punem la îndoială ce ne spun
statisticile din sănătate despre lumea în care trăim. Până la urmă, sunt doar
estimări, evaluări și conceptualizări aproximative. Totuși, ele influențează
modul în care percepem realitatea și determină într-o măsură mai mare sau mai
mică deciziile pe care le luăm. La fel ca în cazul cărnii și produselor din
carne, esența stă mai puțin în valorile numerice per se și mai mult în
cum le folosim. Faptul că este atât de multă boală pe lume îi poate încuraja pe
unii tineri să intre în medicină dintr-un sentiment de datorie, iar pe alții
pentru a face bani; vor fi și din cei care se vor apuca direct de afaceri cu
armament, pentru că oricum nu mai contează.
Un dicton ușor de răstălmăcit spune: „Caută și vei găsi“. Cine
caută să găsească și să cuantifice boala în orice populație, adeseori o va găsi
din plin. Conceptualizări pozitive ale sănătății și, în sens mai larg, ale
stării de bunăstare există, însă nu s-au impus suficient în discursul global.
Oricât s-ar strădui profesioniștii din sănătate publică să își facă auzită
vocea, serviciile de sănătate continuă să fie dominate de un model
hipermedicalizat, care urmărește în primul rând minimizarea răului și mai puțin
augmentarea, multiplicarea binelui. Astfel, prevenția și sănătatea publică
rămân nestematele de vitrină ale sistemelor de sănătate din ultimii treizeci și
mai bine de ani, mult cântate și prea puțin aplicate. Sună dogmatic, simplist
și naiv în urechile unui chirurg care tocmai a salvat o viață după extirparea
unei tumori. Totuși, de numere precum cele de mai sus și de ideile din spatele
lor nu se poate ascunde nimeni. În definitiv, ele determină cine suntem azi și
cine vor fi cei care vin după noi.
