Newsflash

Substitutele de sânge: cât de artificiali putem fi?

de Dr. Monica-Emilia CHIRILĂ - aug. 1 2016
Substitutele de sânge: cât de artificiali putem fi?
     Ne confruntăm în fiecare zi cu necesitatea transfuziilor. Cererea s-a dublat în primul trimestru din 2016, comparativ cu aceeași perioadă a anului trecut. Dar numărul de donatori a scăzut cu 20% în ultimul an, cel puțin în Capitală. În condiții obișnuite, doar 2% din români merg să doneze sânge, de trei ori mai puțin decât media europeană.
     Primele încercări de transfuzii sanguine au fost făcute în Anglia și în Franța, în urmă cu aproape patru secole. La Londra, Richard Lower (1631–1691) a experimentat întâi transfuzia între doi câini, absența unor efecte negative vizibile încurajându-l să încerce administrarea de sânge de la o „oaie blândă“ unui pacient agitat, probabil cu patologie neurologică/psihiatrică, preconizând că acest sânge „blând“ va calma pacientul. Și la Paris s-au făcut încercări similare, de data aceasta cu sânge de vițel, iar pacienții se pare că au supraviețuit, cantitatea administrată nefiind importantă. A fost descrisă și o aparentă „vindecare“ a unui pacient cu neurosifilis, acesta fiind „calmat“ de șocul transfuziei. William Halsted a realizat una din primele transfuzii sanguine din SUA, la sfârșitul secolului XIX, când a folosit propriul sânge pentru a-și salva sora după o hemoragie masivă suferită de aceasta în timpul nașterii. Se acumulaseră însă numeroase eșecuri, astfel încât, în acea perioadă, transfuziile erau considerate periculoase. Descoperirea grupelor sanguine de către Karl Landsteiner, la începutul secolului XX, a creat oportunitatea pentru efectuarea în siguranță a transfuziilor de sânge. Primul Război Mondial a fost catalizatorul trecerii de la transfuzia directă pacient–donator la cea modernă, care implică depozitare în avans și instituții dedicate. Deși problemele întâmpinate inițial, legate de transmiterea unor boli, au fost reduse în mod semnificativ, în prezent, datorită noilor proceduri de testare a donatorilor și de manipulare a produselor, riscuri există în continuare. Sunt, de asemenea, și probleme legate de posibile erori umane (iar exemplul recent de la un spital bucureștean este elocvent) sau de etică, unii pacienți refuzând transfuzia din motive religioase. Depozitarea unei cantități din propriul sânge în vederea utilizării ulterioare nu este convenabilă, având în vedere durata limitată de stocare (aproximativ o lună) și anemia rezultată ca urmare a prelevărilor repetate, frecvente, necesare asigurării unui „stoc“ permanent.
     Este deci firească preocuparea pentru găsirea unei soluții independente de numărul de donatori. Alternativa la sânge ar putea fi crearea unui produs sintetic sau semisintetic, care să asigure funcția de transport a oxigenului fără ca administrarea să aibă efecte secundare semnificative. Avantajele unui produs semisintetic, ale unei substanțe asemănătoare unui medicament, sunt mai multe: produsul poate fi sterilizat și stocat pe termen lung și este universal compatibil, fiind eliminate în acest fel și problemele etice. Conf. univ. Radu Silaghi-Dumitrescu, de la Facultatea de Chimie și Inginerie Chimică și președintele consiliului științific al Universității „Babeș-Bolyai“, a fost recent invitatul Atelierului de filosofie și antropologie medicală de la Cluj, prezentând rezultatele istorice ale cercetărilor pe această temă, dar și pe cele realizate de grupul pe care îl conduce.
     Au fost făcute experimente cu preparate pur sintetice, cum ar fi un lichid pe bază de carbon, oxigen și fluor, care dizolvă oxigenul într-o proporție suficientă pentru a permite respirația (șoriceii imersați în acesta nu se îneacă). Injectarea acestuia în sistemul circulator a demonstrat însă deficiențe importante și a fost abandonat.
     O altă direcție cercetată a vizat folosirea compusului fiziologic (hemoglobina) sau a unora similari. Hemoglobina ar putea fi obținută din sângele uman „expirat“ în băncile de sânge, dar aceste cantități sunt insuficiente; dacă se ia în considerare obținerea acesteia din sângele bovin, accesibil și ieftin, rămâne totuși problema siguranței administrării, neexistând deocamdată studii suficiente în acest sens. De asemenea, microorganisme modificate genetic ar putea sintetiza hemoglobină identică cu cea umană, dar aceasta rămâne încă o procedură scumpă. Și animalele transgenice ar putea constitui o sursă de hemoglobină, dar se ridică probleme de purificare și de etică. Celulele stem pot fi crescute pentru diferențierea în celule roșii, dar cantitățile rezultate sunt foarte mici, astfel încât această metodă nu poate fi aplicată pe scară largă.
     Trebuie menționat că hemoglobina (indiferent că provine din sânge bovin sau uman), atunci când circulă liberă, se angajează în reacții secundare determinabile prin metode fizico-chimice. Atunci când este infuzată rapid, se separă în dimeri, este filtrată la nivel glomerular și preluată de sistemul reticuloendotelial. Administrarea ei a dus la creșterea presiunii oncotice din cauza hiperosmolarității sale, între efectele adverse numărându-se insuficiența renală, coagulopatia și hipertensiunea arterială. Pentru a contracara efectele negative, au fost induse mutații genetice asupra aminoacizilor din compoziția acesteia sau au fost adăugați agenți antioxidanți, ca acidul ascorbic, iar pentru limitarea tendinței de a ieși prin pereții vasului s-a încercat „decorarea“ suprafeței prin atașarea de alte molecule.
Radu Silaghi-Dumitrescu în laboratorul de la Cluj
Sursa: youtube
 
     Hemeritrina este o proteină oligomerică care conține doi atomi de fier, responsabilă pentru transportul oxigenului la unele specii de nevertebrate marine. În stare neoxigenată este incoloră, culoarea modificându-se spre violet în stare oxigenată. Echipa coordonată de Radu Silaghi-Dumitrescu a studiat gradul de supraviețuire a celulelor expuse la polimeri pe bază de hemoglobină sau hemeritrină, aceasta din urmă dovedind o mai bună rezistență la stresul oxidativ și fără a prezenta probleme suplimentare de imunogenicitate. După demonstrarea supraviețuirii netulburate a celulelor expuse la unele produse de hemeritrină, acestea au fost injectate la șoareci și apoi la șobolani, fiind măsurate atât concentrația directă a radicalilor liberi, cât și parametri ai sistemului imunitar. Rezultatele sunt promițătoare, în cercetare fiind implicate mai multe grupuri din care fac parte chimiști, dar și biologi și medici din țară și din străinătate. În ceea ce privește opinia publică, atitudinea constructivă ar trebui să fie una echilibrată între entuziasmul exagerat și neîncrederea și criticismul pe care le stârnesc astfel de demersuri științifice și rezultatele lor.
     Pentru cei interesați, înregistrările discuțiilor purtate în cadrul întâlnirilor Atelierului, precum și programul întâlnirilor viitoare pot fi accesate pe site-ul www.afsam.eu.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe