Teoriile conspirației pleacă de la
nevoi umane. Plăcerea marilor explicații este una dintre ele: de ce
lumea se mișcă așa și nu altfel? Ce se află în spatele
aparențelor? Nevoia de control este și ea satisfăcută prin
lansarea sau îmbrățișarea unor astfel de teorii: încercăm să-i
manipulăm pe ceilalți. Sau, de autocontrol – ceea ce nu putem
influența, respingem. Interesele directe, precum ponegrirea
adversarului sau „vânzarea” unor soluții sau a unor produse în
detrimentul concurenței se numără și ele printre factorii
declanșatori. Teoriile conspirației, chiar expuse la inconsistență,
cu dovezi de necombătut, nu dispar, ci doar își pierd din adepți.
Mai degrabă, aceste teorii sunt distruse tocmai de cei care le
promovează, prin exagerări care le fac ridicole (cum a fost cazul
cardului de sănătate, care citit de la coadă la cap trimitea la
Satana).
Să nu uităm totuși că astfel de
teorii au, uneori, rol democratic, fiind o reacție a celor fără
putere în fața celor care dețin puterea. Iar, din când în când,
teorii ale conspirației se dovedesc a fi avut corespondent în
realitate. Dacă orice societate are doza ei de conspiraționism,
importantă este măsura în care majoritatea populației se
raportează la aceste scenarii. Lipsa de încredere – și mai ales
de încredere în experți – duce la proliferarea ipotezelor
fanteziste și a numărului de susținători ale acestora. Astfel,
apare un cerc vicios: teoriile conspirației reduc încrederea în
specialiști, iar pe fondul lipsei de încredere explodează aceste
teorii.
Când profesioniștii, pentru a-și
spori prestigiul personal sau pentru a se afirma în spațiul public,
lansează ori susțin astfel de teorii, sapă încrederea în corpul
profesional din care fac parte. Medicii, de pildă, care îmbrățișează
teorii naturiste, antivacciniste, conspiraționiste, dau apă la
moară curentelor neștiințifice, oferă muniție concurenței. Cum
se validează un medic, prin ce își justifică statutul profesional
în fața vindecătorilor și vracilor care vând suplimente și
remedii? Prin anii grei de facultate și rezidențiat, în care a
acumulat informații validate de comunitatea științifică
internațională, susținute de prestigiul acesteia. Teoriile
conspirației anulează acest efort, aruncă restul medicilor într-o
competiție incorectă cu carisma vracilor, a teleaștilor, a
vânzătorilor de produse la teleshopping – o competiție pierdută
din start. Chiar dacă oamenii vor veni, până la urmă, la medic,
pentru că doar de la știință se obțin soluții, nu doar
speranțe, tot am pierdut. Și am pierdut cu toții: publicul ajunge
„montat”, lipsit de încredere, iar din acest motiv va privi cu
suspiciune tratamentul, deschizându-se un alt cerc vicios. Mai
puțină încredere înseamnă nu doar mai multe reclamații, ci și
mai puțină complianță, deci mai multă frustrare, deci și mai
multă neîncredere.
Să vedem cum
se raportează la știință societatea occidentală. De curând, a
fost lansat un proiect european de actualizare a datelor privind
pacienți cu diferite boli cronice. Printre acestea, boli maligne
grave și în special boli hematologice care reprezintă o problemă
de sănătate publică. Zeci de mii de dosare ale pacienților vor
intra într-o bază de date europeană, oferind informații clinice,
dar și genetice și moleculare, care să identifice biomarkeri de
prognostic și de răspuns terapeutic personalizat. Proiectul are un
nume predestinat – „Harmony” – fiind menit să ofere o cale
de armonizare a posibilităților terapeutice de-a lungul Europei.
Progresele realizate în descifrarea mecanismelor patologice și,
ulterior, în dezvoltarea unor noi terapii impun o astfel de
centralizare a datelor, deoarece trialurile clinice se adresează în
special unor pacienți înalt selecționați.
Abordarea bolilor hemato-oncologice,
în special, a devenit multidisciplinară, iar utilizarea unor
terapii inovative, cu un cost ridicat, trebuie individualizată,
personalizată, adecvată fiecărui pacient. În acest mod, terapia
modernă a bolii a devenit terapia pacientului cu o anumită boală.
Acest proiect se alătură altor demersuri asemănătoare, prin care
acumularea de date foarte precise și interpretarea lor oferă multe
informații utile experților. Puterea de procesare a datelor trebuie
utilizată pe informații reale, pertinente, de aceea culegerea de
date de la toți pacienții existenți, fără eliminarea unor
categorii, permite și extragerea informației corecte asupra
eficienței unei abordări terapeutice.
Există însă și teama față de
centralizarea unor baze de date medicale, a exportului acestor date
în alte baze de date, în vederea procesării. Este bine oare să
punem toate aceste date medicale la un loc? Nu este periculos? Într-o
lume în care oamenii își oferă toate datele personale rețelelor
de socializare, care vor să vândă publicitate țintit, se nasc
temeri când vine vorba de a împărtăși datele medicale unor
clinici sau grupuri de cercetători care vor să descopere terapii
țintite pentru boli grave. În primul caz e vorba despre petrecerea
timpului liber, în celălalt despre salvarea unor vieți.
Majoritatea să aleagă.
