Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă

Testul timpului

Viața Medicală
Prof. dr. Gabriel M. GURMAN marţi, 12 decembrie 2017
     N-am fost și nu sunt un pasionat cititor al romanelor lui Dan Brown și nici nu intenționez să explic cu această ocazie motivele care mă țin departe de scrierile lui. Întâmplarea însă a făcut să ajung la unul din ultimele sale volume și, spre sfârșitul „Simbolului pierdut”, am găsit fraza alăturată și recunosc că m-am solidarizat în întregime cu mesajul ei. Dar remarca autorului, din care s-ar putea înțelege că se referă la toate tipurile de scrieri, mi se pare oarecum exagerată. Foarte multe volume aparținând literaturii, istoriei și filozofiei universale își păstrează valoarea și de multe ori actualitatea. E de ajuns să ne gândim la Biblie, la Coran, la scrierile filozofilor greci sau romani din Antichitate sau la literatura clasică franceză sau engleză, ca să ajungem la concluzia că foarte multe din cărțile scrise în urmă cu sute, dacă nu cu mii de ani, își mențin valabilitatea și valoarea intelectuală. Iar adevărații cărturari nu se limitează la cele publicate în ultimii ani sau în ultimele decenii, ci de foarte multe ori fac apel la noțiuni devenite universal valabile de-a lungul secolelor sau mileniilor.
     Uneori, în multiplele mele călătorii în România, întâlnesc cu multă plăcere generațiile noi de confrați și mă bucur din plin de dovezile de energie pozitivă și de dorința de a câștiga experiență și a se apropia de performanțele profesionale din lumea întreagă. Dar, în același timp, nu mă pot împiedica să remarc situații în care cunoștințele unora din tinerii mei colegi lasă senzația de superficialitate. Aș putea să aduc aici câteva dovezi în sprijinul acestei afirmații, dar nu acesta e subiectul rândurilor de față.
     Citatul din Dan Brown m-a trimis la etajul de sus al locuinței mele, în camera mea de lucru, cu scopul de a trece în revistă – ce-i drept, în viteză – volumele care s-au strâns de-a lungul a mai bine de jumătate de secol în biblioteca adunată din țări foarte îndepărtate una de alta. Am trecut cu privirea, cu atenția cuvenită, asupra manualelor de anestezie și terapie intensivă, care ocupă un loc de cinste în rafturile înguste și înalte. Le-am găsit pe toate, scrise în patru limbi, unele tomuri groase, altele cuprinzând mai puține pagini, dar profilate pe anumite domenii. Concluzia la care am ajuns după o lungă cercetare și cugetare confirmă ideea lui Brown. Ba, mai mult, am rămas surprins că, din toate cărțile pe care le-am citit și le-am studiat, una singură a rămas valabilă în aproape întreaga sa totalitate.
     E vorba de un tratat astăzi ignorat de imensa majoritate a confraților din specialitate. Tratatul de care vorbesc se deosebește de lungul șir de volume similare publicate în ultima jumătate de secol. „Originalitatea” lui constă în discrepanța dintre valorile cuprinse în acele pagini și faptul că această capodoperă științifică și clinică nu a apărut decât într-o singură ediție, cea originală, prima și ultima. E vorba de primul tratat de terapie intensivă chirurgicală, semnat de Francis Moore, unul din cei mai cunoscuți chirurgi americani de la mijlocul secolului trecut. Volumul, publicat în 1959, se intitulează: „Tratamentul metabolic al pacientului chirurgical”. Inutil, dragi colegi de breaslă, de a căuta tratatul prin vreo librărie sau chiar pe internet! Volumul e de mult dat uitării, eu probabil fiind unul din puținii fericiți care l-au putut răsfoi și învăța în cea mai mare parte a sa, dat fiind că l-am primit cadou, din străinătate, în 1963, pe vremea când eram rezident ATI. Fără discuție, tratatul conține multe elemente perimate, depășite de noile cercetări în domeniu și mai ales de noile inovații diagnostice și terapeutice apărute și intrate în practică în ultima jumătate de secol. Dar cartea lui Moore are un imens avantaj: e probabil unica sursă de informații despre evoluția postoperatorie imediată a pacientului chirurgical, în situația în care echipa terapeutică nu intervine cu niciun mijloc de tratament, în afara unui analgezic de eficacitate medie. Moore descrie deshidratarea, hipovolemia, oliguria și multe alte fenomene fiziopatologice (printre altele modificările hormonale produse de stresul chirurgical), de mult uitate azi, întrucât intervenția terapeutică imediat postoperatorie împiedică apariția lor.
     Și ce valoare au celelalte manuale și tratate, adunate cu greu și prăfuite de trecerea timpului din momentul când au fost răsfoite pentru ultima oară? Las deoparte nostalgia, deși existentă, pentru că multe din acele cărți m-au însoțit de-a lungul carierei mele profesionale, m-au ajutat să trec examene și concursuri și, mai ales, au contribuit în mod substanțial la pregătirea mea teoretică și clinică în vederea practicării specialității pe care am ales-o. Dar ele prezintă și o importanță deosebită din punct de vedere intelectual. În primul rând, oferă detalii celui interesat să știe cum au evoluat noțiunile de bază în meseria sa, pentru că nimic nu a apărut ca un fenomen generat spontan, ci a fost clădit folosind „cărămizi” de proveniență diferită, din multe colțuri ale lumii și în diferite perioade de timp.
     Aceste manuale așa-zis perimate merită deschise din când în când pentru a înțelege unde s-au împotmolit alții, care au fost piedicile prezente în calea rezolvării unei probleme medicale, dar mai ales pentru că oferă mostre de importanță deosebită în domeniul judecății clinice. Noțiunile și sfaturile cuprinse în aceste volume vechi de zeci de ani permit o utilă reîntoarcere la trecut, oferind cititorului acele elemente care au dispărut (din păcate!) de mult din practica medicală.
     Timp de aproape douăzeci de ani am practicat monitorizarea clinică (nu instrumentală) a pacientului anesteziat, folosind doar aparatul de tensiune arterială, degetele mâinii drepte și observația vizuală. Am stat cu ochii pe plaga operatorie, am observat continuu culoarea sângelui și a tegumentelor, am verificat frecvența cardiacă și (oare își mai amintește cineva acest amănunt?) am controlat dacă pacientul transpiră, trecând podul palmei mele peste fruntea acestuia, întrucât transpirația intraanestezică era un semn clar de hipercapnie. Mi se va spune că toate aceste povești sunt perimate și desuete (în prezent, fiecare sală de operație are un capnograf), dar volumele de care vorbeam mai sus m-au format din punct de vedere profesional și mi-au oferit suficiente motive pentru a mă lupta cu ideea că, treptat-treptat, devenim sclavii propriilor noastre instrumente.
     Iar cel ce se „încumetă” să deschidă un tratat clasic va fi impresionat, fără discuție, de multitudinea de date pe care clinica neinstrumentală le poate pune în evidență. Și poate o întoarcere la acele sfaturi de odinioară va îndemna pe tânărul profesionist să combine cu succes noțiunile obținute prin examenul clinic cu cele oferite pe larg de instrumentele electronice care-i stau azi la dispoziție și care completează cunoștințele noaste despre pacientul aflat în tratament.
     Departe de mine dorința de a face apologia textelor clasice, în mare parte perimate. Dar sunt convins că tânărul medic are nevoie să primească noțiuni despre ce era și cum se făceau lucrurile înaintea erei sale. Se spune că cine nu are trecut nu se va bucura nici de apariția viitorului, dar sunt conștient de faptul că se vor găsi mulți care vor încerca (și chiar reuși) să infirme această teză. Am senzația că o bună parte din cele afirmate mai sus sunt rodul unei gândiri ce aparține septuagenarului avansat. Dar doresc să-mi apăr poziția și să susțin că istoria, oricât de subiectivă, e importantă și trebuie amintită la ocaziile potrivite.
     Nu pot înțelege de ce a dispărut istoria medicinei din programul de învățământ al atât de multor facultăți de medicină. Și de ce, la congresele de istorie a medicinei, majoritatea participanților (nemaivorbind de vârsta conferențiarilor!) se află în cel mai bun caz în preajma pensionării. Profesorul George Litarczek, nonagenarul medicinii și anesteziei românești, oferă cu fiecare ocazie ce se ivește crâmpeie din istoria ATI în România și în străinătate. Broșura sa cu același subiect, scrisă la vârsta de 90 ani, reprezintă un document de valoare nu numai națională, ci poate folosi oricui dorește să înțeleagă cum s-a transformat anestezia dintr-o ocupație medicală periferică într-o specialitate de mare anvergură, fără de care practic niciun alt domeniu medical nu poate duce la bun sfârșit și cu succes un program de tratament. Dar cineva ar trebui să continue cele scrise de mentorul meu și al multor sute de medici ATI români și din alte țări. Această stare de fapte mă preocupă, pentru că nu e caracteristică numai României, ci și multor altor țări, printre care și Israel.
     Iată apelul meu către generația tânără care urmează drumul trasat de predecesorii meseriei: întoarceți capul înapoi, priviți cu interes etapele drumului parcurs și încercați să adăugați câțiva metri la ceea ce s-a construit până la voi. Sunt convins că veți găsi în această profesie satisfacția necesară pentru a continua. Căci viitorul care vă aparține se bazează pe trecutul construit de alții.

 

 

„Timpul este un fluviu, iar cărțile sunt corăbii. Multe dintre ele pornesc pe mare, doar pentru a eșua și a se pierde definitiv în nisipurile sale. Puține însă, foarte puține trec testul timpului și rezistă pentru a binecuvânta epocile ce urmează.”
(Dan Brown, n. 1964)


Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.