Dăunează
oare canabisul sănătăţii mintale? Întrebarea a stârnit multe dezbateri aprinse
de-a lungul timpului, însă răspunsurile clare au întârziat să apară. Concluzia
este următoarea: în mediul ştiinţific, este unanim acceptat că majoritatea
persoanelor care consumă canabis nu vor dezvolta probleme de sănătate mintală
semnificative. Cu toate acestea, anumiţi indivizi sunt mai predispuşi la
efectele negative ale consumului de canabis.
Mult
timp, s-a crezut că nu era vorba decât despre un drog relativ inofensiv şi că
îngrijorările legate de acesta sunt exagerate. Unii psihiatri consemnaseră că
un consum excesiv putea induce o stare psihotică, cu simptome precum halucinaţiile,
mirajele şi gândirea deformată. Însă primul indiciu semnificativ al unei legături
dintre consumul de canabis şi tulburările psihotice a apărut de-abia în 1987,
în urma unui studiu suedez de amploare care a urmărit peste 50.000 de subiecţi
timp de 15 ani. Consumul de canabis înregistrat la începutul studiului a mărit
probabilitatea ca participanţii să fie diagnosticaţi cu schizofrenie în următorii
15 ani. Cu cât consumul era mai mare, cu atât creştea probabilitatea de a fi
diagnosticat.
În
mod ciudat, această descoperire nu a stârnit prea mult interesul şi nu au fost
consemnate studii similare până în 2002. De atunci însă, multe studii au
cercetat legătura dintre consumul de canabis şi tulburările psihotice. În 2007,
o compilaţie a celor mai bine realizate studii a concluzionat că un consum
frecvent (zilnic) de canabis dublează riscul de a dezvolta o tulburare psihotică.
Astfel, dacă 1% din populaţie dezvoltă o formă sau alta de psihoză pe durata
vieţii, consumul zilnic de canabis ridică procentul la 2%.
Desigur,
existenţa unei corelaţii pozitive între consumul de canabis şi psihoză nu este
de ajuns pentru a stabili o legătură cauzală directă între cele două. Psihoza
ar putea determina consumarea de canabis, mai degrabă decât invers, sau un
factor mediator necunoscut ar putea determina atât consumarea de canabis, cât şi
instalarea unei psihoze.
Există
şi alţi factori care complică relaţia. De exemplu, se pare că vârsta de debut a
consumului de canabis reprezintă un factor important. Persoanele care au
început să consume canabis înainte de vârsta de 16 ani prezintă un risc mai
ridicat de a dezvolta o psihoză decât cele care încep după vârsta de 18 ani.
Acest lucru este în concordanţă cu dovezile biologice conform cărora creierul
în curs de maturizare este mai predispus la impactul negativ al canabisului.
Cercetările
recente au arătat că o anumită variantă a unei gene numite AKT1 mediază riscul
de psihoză. În cazul purtătorilor variantei C/C (care apare la aproximativ 20%
din populaţie), riscul de psihoză a crescut de şapte ori – însă numai în rândul
celor care consumau zilnic canabis. Utilizarea canabisului la sfârşit de săptămână
sau mai rar nu a prezentat adesea niciun risc crescut, ceea ce a fost valabil şi
în cazul utilizării zilnice şi la sfârşit de săptămână de către purtătorii
variantelor C/T şi T/T ale AKT1.
În
plus, diversele varietăţi de canabis măresc sau reduc riscul de psihoză. În
urma unei comparări a celor două tipuri de canabis cel mai frecvent utilizate
în Marea Britanie, haşişul şi sinsemilla (skunk),
s-a descoperit că utilizarea de skunk
măreşte riscul de psihoză într-o măsură considerabilă, ceea ce nu se întâmplă
în cazul haşişului.
Explicaţia
din spatele acestei diferenţe rezidă în proporţia celor doi principali compuşi
ai canabisului, delta-9-tetrahidrocannabinol (THC) şi cannabidiol (CBD). Skunk-ul din Marea Britanie prezintă
concentraţii ridicate de THC, însă zero conţinut de CBD; haşişul, pe de altă
parte, conţine cantităţi aproximativ egale ale celor doi compuşi. Acest lucru a
fost evidenţiat în laboratorul nostru atunci când voluntarilor sănătoşi li s-a
oferit THC pur sau o combinaţie de THC şi CBD. Cei care au primit doar THC au
prezentat o intensificare semnificativă a gândurilor paranoice, simptomelor
psihotice şi deteriorării memoriei, în timp ce aceia care au primit combinaţia
nu au experimentat episoade de paranoia, au prezentat mai puţine simptome
psihotice şi şi-au păstrat memoria intactă.
Unele
studii au cercetat şi rolul consumului de canabis în cazul tulburărilor precum
depresia şi anxietatea. Deşi nu s-a descoperit niciun fel de legătură, există şi
alte dovezi, mai convingătoare, în ceea ce priveşte potenţialul adictiv al
canabisului. Aproximativ 10% din persoanele care fumează canabis ajung
dependente, ceea ce generează simptome de sevraj atunci când consumul este stopat,
cum ar fi dorinţa aprigă de a-l relua, iritabilitatea, tulburările de somn,
durerile abdominale şi agitaţia, nervozitatea. Din nou, se pare că CBD
echilibrează efectele adictive ale canabisului şi atenuează simptomele de
sevraj. Multe studii s-au concentrat asupra posibilului impact negativ al
consumului de canabis asupra memoriei şi altor funcţii cognitive. Este general
acceptat că un consum frecvent şi prelungit de canabis afectează funcţionarea
cognitivă, dar şi că aceste efecte sunt reversibile, cu condiţia unei perioade
de abstinenţă de trei până la 12 luni. Cu toate acestea, un studiu recent care
a urmărit un eşantion de persoane de la naştere şi până la vârsta de 38 de ani
a descoperit că aceia care au început să consume canabis de timpuriu, zilnic,
timp de câţiva ani, aveau în permanenţă un coeficient de inteligenţă cu opt
puncte mai mic. (Acest studiu nu a fost încă repetat.)
O
ultimă, şi adesea ignorată, sursă de afectare a sănătăţii mintale asociată cu
canabisul este reprezentată de consecinţele legale ale deţinerii de canabis,
atunci când persoana în cauză este prinsă. Sancţiunile aplicabile variază de la
niciuna (de exemplu, în Olanda şi Portugalia), la avertismente legale, amenzi şi
chiar închisoarea pe viaţă (în Asia de Sud-Est). Un cazier judiciar are un
impact negativ asupra unei viitoare angajări, educaţiei şi posibilităţii de a călători.
Aceste consecinţe pot prezenta propriile lor riscuri pentru sănătatea mintală;
de exemplu, şomajul implică un risc deloc neglijabil de suicid, anxietate,
depresie şi psihoză.
Prin
urmare, dăunează oare canabisul sănătăţii mintale? Răspunsul este atât pozitiv,
cât şi negativ, depinzând de vârsta la momentul debutului consumului, de gene şi
de cantitatea, frecvenţa şi varietatea de canabis consumată – şi, desigur, de
posibilitatea de a fi prins.
Traducere din limba engleză de Sorana Graziella Cornea
|
 Amir Englund este cercetător la King’s College Londra. Robin MacGregor Murray este
profesor de cercetare psihiatrică în cadrul Institutului de Psihiatrie, King’s
College Londra, şi membru al Royal Society.
|
