Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă

Un duşman subestimat?

Viața Medicală
Dr. Amir ENGLUND luni, 2 septembrie 2013
   Dăunează oare canabisul sănătăţii mintale? Întrebarea a stârnit multe dezbateri aprinse de-a lungul timpului, însă răspunsurile clare au întârziat să apară. Concluzia este următoarea: în mediul ştiinţific, este unanim acceptat că majoritatea persoanelor care consumă canabis nu vor dezvolta probleme de sănătate mintală semnificative. Cu toate acestea, anumiţi indivizi sunt mai predispuşi la efectele negative ale consumului de canabis.
   Mult timp, s-a crezut că nu era vorba decât despre un drog relativ inofensiv şi că îngrijorările legate de acesta sunt exagerate. Unii psihiatri consemnaseră că un consum excesiv putea induce o stare psihotică, cu simptome precum halucinaţiile, mirajele şi gândirea deformată. Însă primul indiciu semnificativ al unei legături dintre consumul de canabis şi tulburările psihotice a apărut de-abia în 1987, în urma unui studiu suedez de amploare care a urmărit peste 50.000 de subiecţi timp de 15 ani. Consumul de canabis înregistrat la începutul studiului a mărit probabilitatea ca participanţii să fie diagnosticaţi cu schizofrenie în următorii 15 ani. Cu cât consumul era mai mare, cu atât creştea probabilitatea de a fi diagnosticat.
   În mod ciudat, această descoperire nu a stârnit prea mult interesul şi nu au fost consemnate studii similare până în 2002. De atunci însă, multe studii au cercetat legătura dintre consumul de canabis şi tulburările psihotice. În 2007, o compilaţie a celor mai bine realizate studii a concluzionat că un consum frecvent (zilnic) de canabis dublează riscul de a dezvolta o tulburare psihotică. Astfel, dacă 1% din populaţie dezvoltă o formă sau alta de psihoză pe durata vieţii, consumul zilnic de canabis ridică procentul la 2%.
   Desigur, existenţa unei corelaţii pozitive între consumul de canabis şi psihoză nu este de ajuns pentru a stabili o legătură cauzală directă între cele două. Psihoza ar putea determina consumarea de canabis, mai degrabă decât invers, sau un factor mediator necunoscut ar putea determina atât consumarea de canabis, cât şi instalarea unei psihoze.
   Există şi alţi factori care complică relaţia. De exemplu, se pare că vârsta de debut a consumului de canabis reprezintă un factor important. Persoanele care au început să consume canabis înainte de vârsta de 16 ani prezintă un risc mai ridicat de a dezvolta o psihoză decât cele care încep după vârsta de 18 ani. Acest lucru este în concordanţă cu dovezile biologice conform cărora creierul în curs de maturizare este mai predispus la impactul negativ al canabisului.
   Cercetările recente au arătat că o anumită variantă a unei gene numite AKT1 mediază riscul de psihoză. În cazul purtătorilor variantei C/C (care apare la aproximativ 20% din populaţie), riscul de psihoză a crescut de şapte ori – însă numai în rândul celor care consumau zilnic canabis. Utilizarea canabisului la sfârşit de săptămână sau mai rar nu a prezentat adesea niciun risc crescut, ceea ce a fost valabil şi în cazul utilizării zilnice şi la sfârşit de săptămână de către purtătorii variantelor C/T şi T/T ale AKT1.
   În plus, diversele varietăţi de canabis măresc sau reduc riscul de psihoză. În urma unei comparări a celor două tipuri de canabis cel mai frecvent utilizate în Marea Britanie, haşişul şi sinsemilla (skunk), s-a descoperit că utilizarea de skunk măreşte riscul de psihoză într-o măsură considerabilă, ceea ce nu se întâmplă în cazul haşişului.
   Explicaţia din spatele acestei diferenţe rezidă în proporţia celor doi principali compuşi ai canabisului, delta-9-tetrahidrocannabinol (THC) şi cannabidiol (CBD). Skunk-ul din Marea Britanie prezintă concentraţii ridicate de THC, însă zero conţinut de CBD; haşişul, pe de altă parte, conţine cantităţi aproximativ egale ale celor doi compuşi. Acest lucru a fost evidenţiat în laboratorul nostru atunci când voluntarilor sănătoşi li s-a oferit THC pur sau o combinaţie de THC şi CBD. Cei care au primit doar THC au prezentat o intensificare semnificativă a gândurilor paranoice, simptomelor psihotice şi deteriorării memoriei, în timp ce aceia care au primit combinaţia nu au experimentat episoade de paranoia, au prezentat mai puţine simptome psihotice şi şi-au păstrat memoria intactă.
   Unele studii au cercetat şi rolul consumului de canabis în cazul tulburărilor precum depresia şi anxietatea. Deşi nu s-a descoperit niciun fel de legătură, există şi alte dovezi, mai convingătoare, în ceea ce priveşte potenţialul adictiv al canabisului. Aproximativ 10% din persoanele care fumează canabis ajung dependente, ceea ce generează simptome de sevraj atunci când consumul este stopat, cum ar fi dorinţa aprigă de a-l relua, iritabilitatea, tulburările de somn, durerile abdominale şi agitaţia, nervozitatea. Din nou, se pare că CBD echilibrează efectele adictive ale canabisului şi atenuează simptomele de sevraj. Multe studii s-au concentrat asupra posibilului impact negativ al consumului de canabis asupra memoriei şi altor funcţii cognitive. Este general acceptat că un consum frecvent şi prelungit de canabis afectează funcţionarea cognitivă, dar şi că aceste efecte sunt reversibile, cu condiţia unei perioade de abstinenţă de trei până la 12 luni. Cu toate acestea, un studiu recent care a urmărit un eşantion de persoane de la naştere şi până la vârsta de 38 de ani a descoperit că aceia care au început să consume canabis de timpuriu, zilnic, timp de câţiva ani, aveau în permanenţă un coeficient de inteligenţă cu opt puncte mai mic. (Acest studiu nu a fost încă repetat.)
   O ultimă, şi adesea ignorată, sursă de afectare a sănătăţii mintale asociată cu canabisul este reprezentată de consecinţele legale ale deţinerii de canabis, atunci când persoana în cauză este prinsă. Sancţiunile aplicabile variază de la niciuna (de exemplu, în Olanda şi Portugalia), la avertismente legale, amenzi şi chiar închisoarea pe viaţă (în Asia de Sud-Est). Un cazier judiciar are un impact negativ asupra unei viitoare angajări, educaţiei şi posibilităţii de a călători. Aceste consecinţe pot prezenta propriile lor riscuri pentru sănătatea mintală; de exemplu, şomajul implică un risc deloc neglijabil de suicid, anxietate, depresie şi psihoză.
   Prin urmare, dăunează oare canabisul sănătăţii mintale? Răspunsul este atât pozitiv, cât şi negativ, depinzând de vârsta la momentul debutului consumului, de gene şi de cantitatea, frecvenţa şi varietatea de canabis consumată – şi, desigur, de posibilitatea de a fi prins.

 

Traducere din limba engleză de Sorana Graziella Cornea
 

Amir Englund este cercetător la King’s College Londra. Robin MacGregor Murray este profesor de cercetare psihiatrică în cadrul Institutului de Psihiatrie, King’s College Londra, şi membru al Royal Society.

 

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.