Scrisoare deschisă adresată politicienilor români (în special
celor de la Ministerul Sănătăţii)
Deoarece toate discuţiile de până acum
dintre medici şi autorităţi par că se învârt în jurul cozii, credem că este
timpul să spunem lucrurilor pe nume. Medicii, atât cei din sectorul public, cât
şi cei din cel privat, doresc o remuneraţie decentă, în sensul unei plăţi
corecte pe unitatea de timp (oră) şi pe prestaţia efectuată.
Referitor la sectorul public, este necesar a
se lua în consideraţie ambele criterii, deoarece, dincolo de actele medicale
propriu-zise, medicii au o serie de îndatoriri mari consumatoare de timp, care
nu pot fi cuantificate sub forma unor servicii medicale clare. Exemplu de
asemenea îndatoriri: vizita la patul bolnavului, explicaţii şi clarificări
acordate pacienţilor şi membrilor familiilor acestora asupra diagnosticului,
prognosticului şi schemelor terapeutice, verificarea condicilor şi registrelor
medicale, completarea foilor de observaţie şi a altor acte medicale, discuţii
cu colegii asupra cazurilor problematice, instructaje cu personalul mediu şi
auxiliar etc. Ca atare, propunerile ministrului sănătăţii care au ca scop
„crearea“ posibilităţii ca medicii, printr-o activitate de spital sporită şi
prelungită, să câştige mai mult, sunt complet gratuite, această posibilitate
existând şi în prezent. În niciun caz nu aceasta este problema. Legislaţia
muncii precizează destul de clar numărul maxim de ore zilnice pe care are voie
să le lucreze un individ şi nu aceasta este problema cu medicii.
Referitor la mediul privat: pentru un medic
specialist care acordă consultaţii în contract cu Casa de asigurări de sănătate,
se decontează o sumă cuprinsă între 16 şi 19 lei pe consultaţie iniţială, în
funcţie de specialitate, şi mai mică pentru o consultaţie de control. Doar
consultaţia neurologică şi cea psihiatrică beneficiază de tarife uşor mai mari,
cuprinse între 25 şi 30 de lei, şi acestea insuficiente pentru ceea ce implică
respectivele prestaţii medicale. Cum se poate asigura salariul unei asistente,
al unei alte persoane responsabile cu igiena şi curăţenia, cheltuielile cu
materialele consumabile, dezinfectantele, întreţinerea, încălzirea şi
electricitatea, serviciile de preluare a deşeurilor biologice, medicaţia de
urgenţă, amortizarea aparaturii medicale, taxele de evaluare anuale percepute de
Casa de asigurări şi taxele de verificare metrologică a aparaturii din aceşti
bani şi, în plus, medicul să aibă şi un oarecare profit – constituie o
întrebare retorică. Dacă cei de la Casa de asigurări fac publică orice
raportare în plus a unui medic, arătându-l cu degetul ca pe un mare infractor şi
sancţionându-l cu amenzi disproporţionat de mari, credem că ar fi cazul să fie
luate în calcul şi motivele pentru care respectivul medic a fost nevoit să
recurgă la acel gest, primul fiind cel expus mai sus, iar „rapacitatea“
individuală fiind ultimul considerent de luat în seamă.
Referitor la calculul salariului orar,
pentru medicii din spital, acesta este comparabil cu cel al asistentelor
medicale şi al infirmierelor, în condiţiile în care aproape în orice situaţie
de malpraxis responsabilitatea revine medicului şi nu altcuiva. Efectul păstrării
acestei stări de fapt va consta în reducerea treptată a numărului intervenţiilor
potenţial riscante ca evoluţie (fenomen care a apărut deja), având în vedere că,
în multe cazuri, se consideră malpraxis evoluţia nefavorabilă a unui pacient şi
nu neîndeplinirea condiţiilor de practică medicală.
Mai mult, standardele de practică medicală,
dorite de medici şi de pacienţi în aceeaşi măsură, sunt greu de pus în practică
în condiţiile unei infrastructuri medicale sărăcăcioase, învechite şi
incomplete. În plus, condiţiile de practică medicală şi pregătire profesională
continuă sunt afectate de numărul mare de absolvenţi raportat la populaţie,
precum şi de repartiţia neconcordantă a acestor absolvenţi în teritoriu. Dar
acestea reprezintă alte categorii de probleme, despre care vom vorbi cu altă
ocazie.
Aşadar,
domnilor guvernanţi, nu vă mai învârtiţi în jurul cozii şi spuneţi răspicat dacă
doriţi să rezolvaţi corect problema veniturilor medicilor sau doar doriţi să
trageţi de timp şi, după ce nu veţi mai fi aleşi, să îi lăsaţi pe alţii să se
descurce?
