Micul sat în care s-a
născut tatăl meu și locuiesc veri, nepoți și două surori nonagenare ale
acestuia este situat pe dealurile Parângului și mi-a oferit și în acest an
imagini de neuitat, întâlnite în plimbările pe care le-am făcut în vacanță.
Mai întâi, m-am plimbat
prin livada bunicului. O livadă pe care o știu de când aveam patru sau cinci
ani, unde cel mai grozav lucru era să stau printre pruni. Mâncam din fiecare
soi până simțeam că nu se mai poate, dar cele galbene îmi plăceau cel mai mult.
Mai târziu am aflat că era vorba de soiuri de prune Agen, de exemplu, sau
Anașpet, ori Stanley. Unele erau bune pentru dulceață, dar și mai bune pentru
țuică. Majoritatea prunilor au fost înlocuiți între timp, dar unii au peste 70
de ani, în special cei galbeni.
Al doilea loc pe unde
m-am plimbat a fost ulița satului, cea care duce la râu. Toată ulița era
înecată în verde. La fel și zăvoiul râului Blahnița, râul copilăriei tatălui
meu.
Vă ofer câteva
instantanee din cea mai verde primăvară pe care am trăit-o vreodată, primăvara
acestui an.
Albumul cu clipe este rubrica membrilor și
simpatizanților ARFOMED – Clubul de artă fotografică al medicilor. Cei
interesați de această artă și de activitatea Clubului ne pot contacta la arfomed@viata-medicala.ro