În urmă cu un an cineva din Olanda a venit cu
maşina la Satu Mare. La întoarcere s-a oprit la Oradea şi, cu indignare, ne-a
povestit că din Olanda până în România nu a văzut atâtea nereguli şi
agresivitate din partea conducătorilor auto câte a constatat pe ruta Oradea – Satu
Mare şi înapoi. Ne-a întrebat dacă aici nimeni nu supraveghează sau îi verifică
pe cei care circulă pe drumurile publice.
Am încercat să explic că avem tradiţie în
domeniu. România a fost printre primele ţări din Europa care a instituţionalizat
verificarea aptitudinii conducătorilor auto. Este adevărat că metodologia este
mai puţin concretă decât acum 30 de ani, dar avem Ordinul comun elaborat de
Ministerul de Interne, împreună cu ministerele Sănătăţii şi Transporturilor, şi
chiar se fac verificări în acest sens. Olandezul a spus: „Da? Eficienţa nu se
vede“.
De acest eveniment mi-am adus aminte de
curând, când am studiat statisticile triste privind accidentele de circulaţie.
Având ceva experienţă în domeniul examinărilor medicale sunt convins că
politica sanitară şi instituţiile sanitare au o responsabilitate inclusă
privind evaluarea persoanelor avizabile să conducă autovehicule, respectiv
elaborarea unor norme clare, respectabile privind procedura medico-psihologică
de supraveghere a participanţilor, în calitate de amatori sau profesionişti, la
siguranţa circulaţiei.
Sistemul de verificare în acest domeniu este în
impas de 10–12 ani. Nesiguranţa a fost accentuată în urma Ordonanţei de urgenţă
8/2013 care a desfiinţat practic unităţile medicale şi laboratoarele
psihologice specializate în acest domeniu care funcţionau în cadrul
Ministerului Transporturilor. Până în prezent, deşi au fost propuse măsuri cu
scop de reorganizare şi îmbunătăţire a verificărilor aptitudinilor celor care
participă direct la circulaţie, ele nu au fost aplicate.
Aspectele medico-psihologice în domeniul
siguranţei circulaţiei au fost relativ bine stabilite şi aplicate eficient în
România (mai ales până când era în vigoare ordinul comun al celor trei
ministere). Această activitate din domeniul medicinii preventive a avut o
influenţă favorabilă asupra siguranţei în muncă, dar şi asupra sănătăţii
publice. Neglijarea sau subordonarea domeniului unor interese de grup sau a
unor măsuri străine de ştiinţa şi experienţa naţională şi mondială, alături de
creşterea gradului de motorizare şi a complexităţii în circulaţie, va ridica
probleme majore cum ar fi riscul accidentelor colective sau chiar a unor
catastrofe rutiere.
Îi invit pe
colegii mei medici şi psihologi să împărtăşească observaţiile lor pe această
temă folosind media sau site-ul Asociaţiei
Medicină şi Siguranţa Circulaţiei, www.amsc.ro.
