Dacă valoarea ar sta
în număr, atunci revistele medicale româneşti ar trebui să fie bine de tot în
faţă. Cum se văd în lumea civilizată publicaţiile ştiinţifice medicale din
România? Reformulând întrebarea, se văd? (Dr.
A. M.)
Ca orice ţară condusă de oameni mediocri, fără
viziune şi fără talent, România postcomunistă are o clasă birocratică, stufoasă
şi mai degrabă incompetentă, care produce clasificări, unele mai absurde sau
mai ridicole decât altele, dar toate inutile. Un exemplu este clasificarea
revistelor ştiinţifice din ţară, împărţite în nu mai puţin de cinci categorii
(A, B+, B, C şi D). Din primele trei categorii fac parte reviste incluse în
baze de date din afara ţării. Din detaliile disponibile public, rezultă că
aceste trei categorii includ 45 de reviste medicale. Din păcate, numai cinci
dintre ele – Acta Endocrinologica
(Bucharest), Chirurgia, Journal of Cellular and Molecular Medicine, Journal of
Gastrointestinal and Liver Diseases şi Revista
Română de Bioetică – îndeplinesc criteriile tradiţionale de vizibilitate,
adică sunt indexate de Thomson ISI şi
cuprinse în PubMed. Thomson ISI este abrevierea pentru Institute for Scientific Information, o
organizaţie comercială care publică, între altele, date care permit aprecierea
calităţii revistei prin factorul de impact rezultat din numărul de citări ale
fiecărui articol. PubMed este o bază
de date accesibilă gratuit pe internet, administrată de United States National
Library of Medicine, care publică rezumatele articolelor indexate şi face
posibil, în anumite condiţii, accesul la text.
Cercetarea medicală din România poate deveni
vizibilă în afara ţării numai prin articole publicate în reviste indexate ISI şi cuprinse în PubMed. Reversul medaliei este la fel de clar, adică pentru
vizibilitatea cercetării nu contează articole publicate în orice alt fel de
reviste, din ţară sau străinătate; cărţi publicate în limba română; comunicări
la orice fel de congres; invitaţii la orice fel de forum; calitatea de membru
sau lider în orice organizaţie; premii, medalii sau titluri onorifice acordate
de guverne, universităţi, asociaţii profesionale, fundaţii şi persoane
particulare.
În acest moment, persoana cu cea mai mare
vizibilitate ştiinţifică internaţională din medicina românească este profesorul
Tudor Ciuleanu. Un articol al universitarului clujean, publicat în 2005 în New England Journal of Medicine, a fost
citat în 3.470 de publicaţii. Un alt articol, publicat în acelaşi an în Lancet, are deja 1.480 de citări. O
lucrare acceptată în Journal of Clinical
Oncology, în 2006, e cuprinsă în bibliografia a 524 de articole ale altor
cercetători. În total, vizibilitatea internaţională a operei profesorului Tudor
Ciuleanu o depăşeşte pe cea a medicilor care sunt membri titulari ai Academiei
Române (L. M. Popescu, C. Popa, I. Sinescu, L. Dănăilă şi V. Voicu) luaţi împreună. Şi, fiindcă veni vorba
despre Academia Română, vom menţiona că cel mai vizibil dintre membrii secţiei
medicale este profesorul Constantin Ionescu-Tîrgovişte, care a fost citat de
487 de ori pentru un articol publicat în 2005 în New England Journal of Medicine, de 394 de ori pentru o lucrare în Diabetes, din 2004, şi de 374 de ori
pentru rezultate publicate în Nature, în
2006.
Aequanimitas este titlul unui
discurs rostit în 1889 de sir William Osler, părinte-fondator al medicinii
interne în America de Nord; semnifică virtutea de a accepta lucrurile aşa cum
sunt.
