Newsflash

Vizita mare

de Dr. Martin S. MARTIN - iul. 4 2014
Vizita mare
   În viaţa unui spital din România, în perioada în care mă număram printre medicii din ţară, vizita mare era un ritual săptămânal care consta în trecerea din salon în salon a unui cortegiu format din toţi medicii secţiei respective, în frunte cu profesorul sau şeful de secţie, căruia i se alăturau sora-şefă şi – după caz –  rezidenţii, stagiarii şi studenţii. Cum cârdul format din această adunare ajungea să fie destul de mare, cei de pe la mijlocul grupului, ca să nu mai vorbim de cei din coada lui, nu puteau auzi nimic din ce se vorbea în fruntea plutonului şi ajungeau să se plictisească de moarte în cele câteva ore cât dura plimbarea în cauză. Mulţi se fofilau să dispară după ce vizita trecea de saloanele lor.
   Rostul vizitei mari ar fi trebuit să fie unul de învăţământ şi educaţie, dar, în cele mai multe spitale prin care m-am perindat, evenimentul, care se petrecea de obicei sâmbăta dimineaţa, era mai mult o corvoadă administrativă şi un prilej pentru şeful de secţie să-şi arunce un ochi în sectoarele medicilor primari, să vadă ce internări se fac sau ce cazuri se operează. Aceste vizite mari erau mai mult demonstraţii menite să întărească autoritatea celui care avea delegaţia de şef de secţie. La vârsta internatului, nu de puţine ori primeam însărcinarea de încredere ca, la momentul potrivit, să-i ascund în grupurile sanitare pe acei bolnavi care nu trebuiau văzuţi: fie cazuri care nu justificau internarea, fie unul din cei care fuseseră internaţi „fără loc“ şi împărţeau patul cu alt pacient.
   Vorbind numai din experienţa mea din ţară, păstrez însă amintirea unor vizite mari cu adevărat educative şi formatoare din mai multe clinici universitare. Aşa au fost vizitele cu profesorul Ion Bruckner la Spitalul „Cantacuzino“ din Bucureşti, cele cu profesorul Aurel Păunescu Podeanu la Spitalul „Carol Davila“, cele cu profesorul Dan Setlacec la Spitalul Fundeni şi cele cu profesorul Cornel Constantinescu la Spitalul de Copii „Grigore Alexandrescu“. Profesorii menţionaţi demonstrau magistral examinarea bolnavului, de multe ori identificau boli ignorate şi schimbau diagnosticul pacientului, ajutau studenţii şi rezidenţii să refacă raţionamentul clinic, puneau întrebări celor tineri, fără să-i pună în situaţii dificile, şi completau cunoştinţele participanţilor la vizită cu noutăţi despre tratamente, rezultate, strategii, citând articole publicate recent. De la colegii mei de generaţie aflam că şi în alte clinici, profesori ca Ion Juvara, Teodor Balş, Alfred Rusescu şi alţii erau la fel de admiraţi pentru vizitele lor, rămase în memoria celor care îi urmăriseră.
   M-am mirat când, abia ajuns pentru prima dată într-un spital american, am citit anunţul că vizita mare din acea lună se va ţine în amfiteatru. Ca şi în multe alte aspecte ale vieţii, cu sau fără legătură cu medicina, America diferă de Europa şi în felul în care se desfăşoară vizitele mari. Tradiţia începe cu marele internist William Osler (1849-1919) de la celebrul spital Johns Hopkins din Baltimore, Maryland, atunci şi acum unul dintre primele trei spitale din Statele Unite la categoria şcoli de medicină, a programului de rezidenţă şi a perfomanţei spitaliceşti. Osler a fost numit profesor la Johns Hopkins în anul 1885 şi a introdus vizitele mari în anul 1886. Ele se ţin şi astăzi lunar, în acelaşi format, apoi se publică într-un periodic special destinat acestor evenimente. În zilele noastre, circulaţia vizitelor mari de la Johns Hopkins şi de la alte spitale mari (Massachussetts General, Cleveland Clinic, UCLA etc.) se face şi prin intermediul internetului, pe youtube.
   Formatul vizitelor lui Osler era acela al unei prezentări socratice: lui i se aducea un pacient necunoscut în amfiteatru şi – după istoric şi examinare – expunea procesul de stabilire a diagnosticului, a diagnosticului diferenţial şi a indicaţiei de tratament, argumentând la fiecare pas al procesului cum şi de ce alegea faptele reale şi le elimina pe cele înşelătoare. Pe parcurs, întreba membrii din audienţă şi primea, la rândul lui, întrebări, antrenând publicul de studenţi în logica actului medical. Osler a fost un promotor energic al învăţământului medical legat direct de bolnavi şi a lăsat câteva aforisme care îi definesc filozofia de profesor. Astfel, el a spus că „cel care studiază medicina fără cărţi este ca navigatorul pe mări necunoscute, dar cel care studiază medicina fără bolnavi nici măcar nu ajunge la apa mării“, iar când a spus ce epitaf şi-ar dori pe propriul monument funerar, a ales textul „Acesta este cel care a adus studenţii de medicină în saloane pentru învăţământul la patul bolnavului.“
   Şi astăzi, la multe vizite mari, cel invitat să facă demonstraţia clinică urmează modelul vizitelor lui Osler. Am urmărit de multe ori clinicieni străluciţi descifrând cazuri complicate şi furnizând experienţe de neuitat, foarte educative.
   O a doua variantă a vizitelor mari din spitalele americane este cea a unei expuneri de o oră a unui subiect de actualitate, a unor noi metode de terapie sau a unei recente descoperiri. Facultăţile de medicină invită vorbitori care nu sunt doar cunoscători ai subiectului, dar au şi merite în introducerea noului ori o experienţă personală bogată legată de topica discuţiei. Procedând aşa, auditoriul are şansa să primească cea mai corectă şi completă informaţie de la o autoritate în materie.
   Vorbind despre calităţile necesare unui bun doctor practician, William Osler a enumerat compasiunea, mila, simţul umorului, modestia, respectul, toleranţa, dragostea faţă de semenul său şi căldura, iar avertismentul dat unui reprezentant al ştiinţei medicale a fost acesta: oricât de mare este ignoranţa, tot este de preferat dogmatismului.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe