Bolnavii reprezintă, din start, un grup vulnerabil. Sunt oameni care au aflat subit că au o anumită afecţiune care le pune sănătatea și chiar viaţa în pericol. Devin anxioși pentru că nu știu și nu înţeleg ce li se întâmplă, nu știu ce le rezervă viitorul și ce au de făcut, nu știu care este cea mai bună variantă pentru ei. Din start, acești bolnavi sunt ușor de amăgit pentru a cumpăra „medicamente” sau „remedii-minune”, cu speranţa că acestea îi vor face bine. 

Ei devin ţinta predilectă a unor indivizi lipsiţi de scrupule, cu putere de convingere, care vor încerca să le vândă, de exemplu, clasica cură cu fructe și legume crude sau de vitamina C ca fiind eficiente în tratarea unor forme de cancer. În SUA, pe lângă această modă a curei cu crudităţi, periodic reapare recomandarea utilizării uleiului de șarpe în afecţiunile greu curabile, în care pacienţii ar da bani mulţi pentru a se vindeca. În general, trebuie să fie un remediu greu de procurat, pentru a putea fi vândut cât mai scump, remediu ce rezolvă o problemă medicală pentru care medicina actuală nu are un tratament eficient 100%.

Între lipsa de scrupule…

Pe de altă parte, există cei interesaţi să facă bani fără remușcare, profitând de nevoile, angoasele și speranţele bolnavilor dezorientaţi. Mai apar și nostalgicii „dezinteresaţi”, care-și amintesc cât de eficiente erau remediile din bătrâni, precum tăiatul sub limbă, descântecele etc. Ei încearcă să facă bani profitând de credulitatea unor pacienţi naivi, dar plini de speranţe (și cu ceva bani), omiţând să spună că pe vremea lor era mai bine doar pentru că eram mai tineri, și nu pentru că sistemul medical ori medicina ar fi fost mai eficient(ă).

... și sindromul Dunning-Kruger

 În plus, mai apar tot felul de neaveniţi cu „studii medicale” făcute cu dr. House sau la „Chicago Hope”, pentru câteva sezoane, care consideră că deja pot face recomandări medicale, pe principiul că tot românul se pricepe la fotbal, politică și medicină. Aceștia se încadrează în categoria „proștii utili”, suferind de sindromul Dunning-Kruger. Sindromul a fost descris relativ recent de profesorii David Dunning și Justin Kruger de la Universitatea Cornell ca fiind „o eroare de apreciere în care persoane incompetente apreciază eronat competenţa lor ca fiind mult mai mare decât în realitate”, evident, minimizând competenţa celor din domeniu. Ca o paranteză, menţionez paradoxul că un nivel de cunoștinţe ridicat poate submina încrederea în sine (după cum bine se spune, „înţelepţii au îndoieli, doar proștii au 
certitudini”).

Toate aceste derapaje au fost accentuate de COVID-19, când au apărut tot mai multe voci care minimizau pandemia. De regulă, erau voci antivaccin (inclusiv medici care au uitat că medicina nu se învaţă online) și care încercau să ofere alternative sigure, unele „strămoșești”, problemelor de sănătate. Nu pot să nu-l amintesc pe Donald Trump, cel care dădea „indicaţii preţioase” medicilor să trateze sângele bolnavilor cu COVID cu radiaţii ultraviolete sau să le dea să bea dezinfectant. Personal, mi-am amintit de „geniul Carpaţilor”, „primul” în toate domeniile, cel care dădea indicaţii eficiente și valabile tuturor profesioniștilor dintr-un domeniu de activitate.

O menţiune specială merită tratamentul cu ivermectină împotriva COVID. Tratamentul s-a dovedit ineficace în practica medicală, chiar dacă unii pacienţi s-au declarat „însănătoșiţi” după acest tratament. Cel mai probabil, s-au simţit bine datorită fie efectului placebo, fie faptului că ivermectina chiar a funcţionat ca antiparazitar. Dar studiile medicale au dovedit fără dubii că ivermectina nu este eficientă in vivo  împotriva COVID.

Practici (ne)reglementate

Cum putem gestiona mai bine acești „influenceri” de pe reţelele sociale?  Evident, prin legi care să-i oblige pe cei care oferă produse „medicale” (parafarmaceutice) să răspundă pentru acţiunile lor. Am putea învăţa din experienţa celor din Franţa, Germania etc., unde aceste practici sunt mult mai bine reglementate și chiar pedepsite când e cazul. Dar ce te faci când și unii dintre legiuitori sunt fani ai „tradiţionalismului” și ai „naturopatiei” fără dovezi știinţifice? Ce ne facem când ajung să ne guverneze indivizi fără o  pregătire eficientă?