Recent, Cluj-Napoca a fost gazda unei reuniuni
aflate la prima ediţie, Congresul de Neurochirurgie în regiunea
carpato-danubiană, având tema Controverse neurochirurgicale,
organizatori: Societatea Română de Neurochirurgie, Universitatea de
Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu“ Cluj-Napoca şi Societatea pentru
Studiul Neuroprotecţiei şi Neuroplasticităţii. În deschiderea
manifestării s-a desfăşurat ediţia a treia a Cursului româno-german de
Neurochirurgie, cu lectori de prestigiu din cele două ţări şi peste o
sută de cursanţi.
În continuare, vă prezentăm o relatare a celor mai
importante subiecte abordate la cele două evenimente, un interviu
acordat în exclusivitate pentru „Viaţa medicală“ de dl prof. dr. Ioan
Ştefan Florian, preşedintele Societăţii Române de Neurochirurgie şi
preşedinte al Congresului, precum şi o „carte de vizită“ a Cercului
Studenţesc Neurologie şi Neurochirurgie din Cluj-Napoca, ai cărui
membri, pasionaţi de „ţesutul nobil“, participă la activitatea din
Clinică şi la toate reuniunile de specialitate, dovedind că interesul
pentru neuroştiinţe se naşte încă din primii ani de studenţie.
Pasiune şi experienţă în Neurochirurgie
Primul Congres de Neurochirurgie în regiunea
carpato-danubiană, cu tema Controverse neurochirurgicale, s-a
desfăşurat, recent, la Cluj-Napoca, organizat de Societatea Română de
Neurochirurgie, UMF „Iuliu Haţieganu“ Cluj-Napoca şi Societatea pentru
Studiul Neuroprotecţiei şi Neuroplasticităţii (SSNN). Reuniunea a fost
precedată de ediţia a treia a Cursului româno-german de Neurochirurgie,
care, timp de două zile, a angrenat lectori de seamă din ambele ţări şi
un număr record de cursanţi.
Cursul româno-german, avându-i drept
organizatori pe dnii prof. dr. Jürgen Piek şi prof. dr. Ioan Ştefan
Florian, a cuprins prelegeri interactive despre: Stenozele lombare –
aspecte clinice, tratament chirurgical, din perspectiva specialiştilor
din Hamburg, Heidelberg şi Bucureşti (U. Kehler, C. Jung, G. Iacob); Tumori pituitare – evaluare clinică, diagnostic imagistic (K.
Zweckberger), chirurgie transsfenoidală (S. Albu, I. Şt. Florian) şi
transcraniană (J. Piek); Tumori intraventriculare – rolul chirurgiei
endoscopice (J. Oertel) şi al celei clasice (I. Poeată);
Craniofaringioame – strategii chirurgicale şi rezultate (I. Poeată); Tratamentul chirurgical al meningioamelor paraselare – indicaţii,
rezultate (C. Jung); Închiderea chirurgicală a defectelor anterioare de
bază de craniu (J. Piek) etc. Tineri neurochirurgi români, medici
rezidenţi, au prezentat cazuri din propria experienţă, care au fost
discutate de audienţă, iar dl dr. Mihai Dănciuţ a primit un premiu, în
valoare de 200 de euro, pentru cea mai bună prezentare.
La ceremonia de deschidere a Congresului au
participat dnii: prof. dr. Ioan Ştefan Florian, preşedintele Societăţii
Române de Neurochirurgie, prof dr. Constantin Ciuce, rectorul UMF „Iuliu
Haţieganu“, prof. dr. Dafin Fior Mureşanu, preşedintele Societăţii
pentru Studiul Neuroprotecţiei şi Neuroplasticităţii, prof. dr.
Alexandru Vlad Ciurea, dr. Robert Offner, dr. Florin Stamatian,
prefectul judeţului Cluj, dr. Sorin Apostu, primarul municipiuluigazdă,
care au rostit scurte alocuţiuni. Au fost subliniate buna colaborare
dintre societăţile organizatoare şi UMF, susţinerea edililor, importanţa
iniţiativei acestei reuniuni şi necesitatea continuării ei.
Sesiunea
iniţială, prezidată de dnii dr. Robert Offner şi dr. Cristian Bârsu, a
fost dedicată istoriei specialităţii: Trecutul, prezentul şi viitorul
neurochirurgiei în regiunea carpato-danubiană. Iată câteva din lucrări: • Repere iatroistorice neurochirurgicale pe teritoriul românesc (Cristian
Bârsu). În nordul Transilvaniei (Poiana, Decea Mureşului), au fost
găsite cranii cu găuri având diametrul de 3–4 cm, realizate prin
trepanaţii. În valea Ampoiului a fost descoperit un craniu datând din
Epoca Bronzului, cu o gaură de 12,2–7,3 cm, considerată cea mai mare
dintr-un craniu trepanat, găsit în Europa. Autorul a punctat apoi
istoria Neurochirurgiei ca specialitate de sine stătătoare, evocându-i
pe Thoma Ionescu, Iacob Iacobovici, Amza Jianu, Dumitru Bagdasar,
Constantin Arseni, Sofia Ionescu, Alexandru Moruzzi, Nicolae Oblu etc. • Trepanaţiile în sud-estul Ungariei, în Antichitate (Zsolt Bereczki şi
colab). Autorul a descris trepanaţiile chirurgicale, simbolice şi
cultice efectuate în bazinul carpatic, a trecut în revistă literatura în
domeniu. • Despre Educaţia universitară în Transilvania şi primul
institut academic pentru instruirea chirurgilor (1775–1872) din Cluj a
vorbit Robert Offner, iar Lucian Nastasă-Kovacs a continuat istoria îndomeniul educaţiei universitare şi al culturii medicale (1872–1919).
Prof. Joszef Brandt (1838–1912), un excelent reprezentant al Chirurgiei
academice în Cluj, a fost evocat de dr. Gaal Gyorgy.
A urmat prezentarea
activităţii societăţilor naţionale de neurochirurgie participante la
congres, în cadrul sesiunii Neurochirurgia în regiunea carpatodunăreană.
Controverselor în tratamentul glioamelor le-au fost alocate nu mai
puţin de trei sesiuni. În cea prezidată de prof. dr. Ioan Ştefan Florian
şi prof. dr. Engelbert Knosp, a fost abordat Managementul diagnostic şi
terapeutic al glioamelor cu IRM 3 tesla intraoperatorie (F. Kramar şi
colab., Praga), autorii prezentând cazuistica din clinică (239 de
cazuri), din perioada aprilie 2008 – decembrie 2010. Această examinare
pare să fie unul din cele mai provocatoare instrumente în glioame, fiind
o metodă valoroasă, eficientă şi sigură. Radicalitatea rezecţiei a
crescut de peste două ori utilizând-o. Un alt subiect a fost Tratamentul
glioamelor supratentoriale de grad redus: chirurgical versus
conservator (István János Nyáry, Budapesta), subliniindu-se că
managementul acestui tip de glioame este unul din cele mai controversate
din domeniul neuro-oncologiei. Chirurgia glioamelor şi neuronavigaţia –
există controverse? (Yavor Enchev, Varna). În rezecţia glioamelor
cerebrale, neuronavigaţia optimizează abordarea chirurgicală şi de aceea
poate îmbunătăţi rezultatele prin localizarea precisă, ghidarea
disecţiei şi creşterea radicalităţii. Virgil Paşca a adus Argumente în
favoarea ultrasonografiei intraoperatorii în glioame.
De ce tratamentul
standard multimodal a eşuat? – întrebare la care au încercat să răspundă
Ioan Ştefan Florian şi colab., în sesiunea prezidată de prof. dr.
Alexandru Lupşa şi prof. dr. István Nyáry. A fost observată o
variabilitate individuală mare a sensibilităţii celulelor tumorale la
temozolomid (TMZ) şi a potenţialului angiogenic al macrofagelor,
sugerând că aceste procese sunt controlate de mulţi factori. O evaluare
complexă a fiecărei tumori poate indica cea mai bună alegere a terapiei.Strategii de tratament individualizat în glioamele pediatrice de grad
redus (microchirurgie vs. biopsie stereotactică şi brahiterapie) a fost
subiectul prezentat de Aurelia Peraud şi colab. (München). Brahiterapia
(BT) este o metodă sigură şi eficientă chiar şi la pacienţii cu vârsta
sub 3 ani. Microchirurgia în combinaţie cu BT sau BT ca tratament
singular dovedeşte rezultate chirurgicale excelente, control bun al
tumorii şi morbiditate redusă.
Sesiunea prezidată de dr. Ioan Szabo şi
dr. István Valálik a inclus Abordări alternative la chimioterapia
adjuvantă pentru glioamele maligne de gradele III şi IV (Ciprian
Tomuleasa şi colectiv). Noi medicamente şi terapiile moleculare ţintite
sunt importante pentru tratamentul viitor, dar nu trebuie neglijat
faptul că medicamentele deja în uz pot avea rezultate notabile.
Leziunile intracraniene au beneficiat de o sesiune ai cărei preşedinţi
au fost prof. dr. A. V. Ciurea şi prof dr. Jürgen Piek. Atitudinea
neurochirurgilor slovaci în Chirurgia tumorilor de ventricul III a fost
prezentată de prof. dr. Juraj S˘ten˘o (Bratislava), iar prof. dr. A. V.
Ciurea a discutat despre Controverse în craniofaringioame: rezecţie
totală sau parţială? Tratamentul chirurgical rămâne opţiunea principală,
dar numărul important de complicaţii şi recurenţe dovedeşte necesitatea
unei abordări multidisciplinare: microchirurgie, radiochirurgie,
tratament endocrinologic. Excizia totală sau parţială depinde de volumul
tumoral şi de aderenţele hipotalamice.
Patologia cerebrovasculară a
fost trecută în revistă în două sesiuni, cu lucrări extrem de
interesante, din care amintim: Opţiuni de tratament endovascular pentru
anevrismele intracraniene, pe baza dinamicii fluxului (István Szikora,
Budapesta); Cavernoame de trunchi cerebral tratate microchirurgical şi
radiochirurgical (Engelbert Knosp şi colab.). Experienţa medicilor
vienezi arată că acestea pot fi tratate cu morbiditate şi mortalitate
scăzute. La o urmărire pe termen lung, microchirurgia şi radiochirurgiaGamma Knife reduc semnificativ ratele de resângerare. Controverse în
temporizarea anevrismelor rupte au luat în discuţie prof. dr. Ioan
Poeată şi colab. Factorii predictivi ai rezultatelor prin chirurgie
deschisă în anevrismele intracraniene au fost studiaţi la 628 de
pacienţi internaţi în decursul a 14 ani în Clinica de Neurochirurgie a
Spitalului „Bagdasar-Arseni“ şi prezentaţi de prof. dr. A. V. Ciurea.Terapia endovasculară a anevrismelor cerebrale ca alternativă la
neurochirurgie, primele 132 de cazuri de la Tg. Mureş au fost prezentate
de dr. Lucian Mărgineanu. Câteva argumente în favoarea chirurgiei în
tratamentul anevrismelor, bazate pe experienţa de la Cluj-Napoca, a adus
prof. dr. Ştefan Florian, concluzionând că aceasta e frecvent cea mai
bună opţiune în terapia anevrismelor intracraniene descoperite
incidental, condiţionată de experienţa echipei chirurgicale şi de
colaborarea optimă între chirurg, anestezist şi neurolog. Dr.
Theodossios Birbilis (Alexandropoulis) a subliniat Utilitatea
sonografiei Doppler microvasculare intraoperatorii în chirurgia
anevrismelor cerebrale. Este o metodă sigură, rapidă şi eficientă pentru
documentarea patenţei vasculare şi poate fi utilizată, în multe din
aceste cazuri, în locul angiografiei intraoperatorii.
Calitatea vieţii.Acest subiect deosebit de important a fost abordat în sesiunea
Societăţii pentru Studiul Neuroprotecţiei şi Neuroplasticităţii.
Calitatea vieţii poate fi exprimată prin răspunsul la întrebările: Cât
timp? Cât de bine? Prof. dr. Dafin Mureşanu a discutat despreValiditatea internă şi cea externă în studiile controlate randomizate,
cu referire la cele de neuroreabilitare. După cum putem vedea din
studiile genomice, transcriptomice şi proteomice ale adaptărilor
postlezionale, realitatea biologică a sistemului nervos este individuală
şi extrem de complexă (răspunsurile de neurotroficitate,
neuroplasticitate, neurogeneză). Dată fiind responsivitatea heterogenă a
pacienţilor în practica clinică, abordarea neuroreabilitării trebuie să
fie mai individualizată, cu şanse mai bune de a manageria situaţiile
complexe. Nou versus clasic în recuperarea şi protecţia cerebrală a fost
un alt subiect prezentat de dsa. Prof. dr. A. V. Ciurea a abordat o
importantă problemă de bioetică în chirurgie, în general, şi în
neurochirurgie în special: intervenţia în partea greşită (cea sănătoasă,
nu cea cu leziunea). Efectele pe termen lung ale stimulării profunde
cerebrale talamice şi subtalamice asupra simptomelor motorii în boala
Parkinson au fost trecute în revistă de dr. István Valálik.
Controversele incită la dezbateri
Prof. dr. Ioan Ştefan Florian, preşedintele Societăţii Române de Neurochirurgie, preşedintele Congresului
– Cursul desfăşurat în zilele premergătoare
congresului a ajuns la a treia ediţie. Sala a fost plină, participanţii
au fost de la studenţi până la conducători de clinici, specialişti
experimentaţi, semn că mereu e ceva de învăţat. Care este istoria
acestuia?
– Cursul româno-german a fost iniţiat de
regretatul dr. Adrian Cristescu, în urmă cu mai bine de un deceniu, la
Spitalul Floreasca şi s-a desfăşurat acolo pe parcursul a şapte ediţii.
Coordonatorul german este, de la început, prof. dr. Jürgen Piek. Domnia
sa a avut ideea de a schimba locaţia, aşa că mi-a propus – şi am aceptat
imediat – organizarea la Cluj. Aveam experienţa unor cursuri de EMC
pentru rezidenţi (din 2003 organizăm anual două astfel de cursuri),
logistica, infrastructura. Suntem la a treia ediţie, numărul
participanţilor a crescut semnificativ de la an la an. Acum am invitat
şi studenţi interesaţi de neuroştiinţe, ei au la Cluj-Napoca o
asociaţie, sunt foarte entuziaşti, aşa că a fost un record, de 120 de
cursanţi. Este foarte bine şi pentru lectori, audienţa numeroasă e
stimulativă. Vreau să subliniez că nu este un curs unidirecţional,
dinspre Germania spre România, ci există un echilibru de forţe, s-a
gândit ca temele să fie dezbătute de lectori din ambele ţări, în mod
egal, toţi cu experienţă pe subiectul respectiv, să vedem ce puncte
comune şi ce diferenţe există.
– Care au fost criteriile de alegere a temelor?
– Pe parcursul anilor, au fost acoperite tot
mai multe teme. Încercăm să găsim subiecte de dezbatere care pun reale
probleme în activitatea practică, degeaba vorbim de boli extrem de rare,
din care întâlneşti un caz în toată cariera, acolo n-ai ce să dezbaţi,
te descurci la faţa locului, problemele de care te loveşti frecvent sunt
cele care merită discutate. Căutăm teme cu aplicabilitate practică.
Anul acesta au fost bolile degenerative ale coloanei (80% din populaţie
suferă la un moment dat de dureri de spate şi rezolvarea lor pune
realmente probleme) şi tumorile de linie mediană, destul de frecvente,
localizate de la zona frontală până la cea occipitală. Un aspect foarte
important al acestui curs este încurajarea rezidenţilor să-şi expună
propria experienţă în prezentări de caz. Cazuri care i-au intrigat, i-au
procupat, a căror rezolvare le-a pus probleme. Acestea sunt apoi
discutate de seniori: dacă s-a procedat bine, ce ar fi trebuit făcut.
Pentru a stimula interesul tinerilor, de acum două ediţii am instituit
un premiu, pentru cea mai bună prezentare. Au fost nouă concurenţi, toţi
cu cazuri deosebite, dar am constatat că doar din Cluj, celelalte
centre universitare nefiind, din păcate, prezente. Poate la anul...
– Ce teme aţi stabilit pentru ediţia următoare a cursului?
– Anul viitor, temele vor fi: complicaţiile
chirurgiei spinale; fistulele lichidiene – traumatice, spontane sau
postoperatorii; leziunile de joncţiune cranio-spinală, de toate
tipurile: tumorale, vasculare, malformative, infecţioase, inflamatorii,
degenerative. E o tematică generoasă, pe care vom avea mult de discutat.
– Cum v-a venit ideea acestui Congres?
– Prietenul meu, dr. Robert Offner, cu care am
fost coleg de liceu şi de facultate, spune că nu există coincidenţe, ci
totul se întâmplă datorită întâlnirilor dintre oameni. După facultate,
viaţa ne-a despărţit 20 de ani, el a plecat în Germania. Ne-am
reîntâlnit anul trecut, graţie unui proiect al lui, ce s-a născut din
pasiunea pentru istoria medicinii. A tradus în română, germană şi
maghiară şi a tipărit o carte scrisă în limba latină de Paulus Kyr
(1532–1588), medicul oraşului Braşov, apărută la 1551, Sanitatis studium
ad imitationem aphorismorum compositum item alimentorum uires breuiter
et ordine alphabetico positae, prima carte exclusiv de medicină din
Transilvania. Este un fapt inedit. Plecând de la această carte, am
observat că spaţiul carpatodanubian este un spaţiu cu istorie, educaţie,
cultură comune. Şi ne-am gândit să unim într-o întâlnire ştiinţifică
istoria cu actualitatea, pe un domeniu în care să stabilim un limbaj
comun, cu atât mai mult cu cât în prezent, în Europa se încearcă o
dezvoltare regională mai degrabă decât una globală. Sărbătorim 91 de ani
de Şcoală medicală la Cluj, dar nu putem face abstracţie de faptul că,
aici, prima instituţie de învăţământ a fost înfiinţată pe la 1570, prima
academie chirurgicală – la 1770. Aceasta e istoria adevărată,
reprezintă valoare. Dacă vrem să fim parteneri egali, trebuie să ne
recunoaştem şi să ne promovăm valorile. La acest congres s-a împărtăşit
istorie din cele mai vechi timpuri, dar şi istorie recentă. Avem de
învăţat de la ceilalţi, dar oferim şi experienţa noastră. Prin forţa
împrejurărilor, poate avem experienţă chirurgicală mai mare într-un
domeniu sau altul. În neurochirurgie, experienţa primează, degeaba ai
dotările cele mai noi, dacă n-ai experienţă. Zicea cineva bine: „Un
prost cu instrumente nu e decât un prost cu instrumente“… De exemplu, o
colegă din Germania a prezentat o lucrare cu meningioame paraselare, în
care e o statistică din două centre de Neurochirurgie, pe 20 de ani,
care însumează 70 de cazuri. Eu am prezentat cazurile proprii, din 11
ani, doar meningioame de linie mediană, au fost 68. Nu avem
neuronavigaţie, e un handicap, dar avem rezultate bune, avem ce să
împărtăşim.
– De ce „controverse“?
– Nu poţi stârni foarte mult curiozitatea
auditoriului doar prezentând nişte teme, e mult mai util să afli
controversele legate de diverse patologii. De exemplu, în tratamentul
anevrismelor intracraniene, al malformaţiilor, este o continuă
dezbatere, partea aceasta de Europa, exceptând Germania şi Austria, are o
experienţă mai mare în tratamentul chirurgical, occidentalii folosesc
mai mult tratamentul endovascular. În cadrul congresului, confruntăm
experienţa, discutăm. Dacă spui controverse, ai subiecte interesante şi
obiective de dezbatere foarte atrăgătoare. Cu toţii câştigăm experienţă,
iar acest lucru ne ajută în schimbarea atitudinii. Îi ajutăm şi pe cei
tineri să evolueze, să nu repete greşelile noastre.
– Participarea a fost cea aşteptată?
– Au fost aproximativ 150 de participanţi. Au
venit 24 de invitaţi străini, cele mai bine reprezentate ţări fiind
Germania, Ungaria şi Cehia. Serbia şi Ucraina nu au răspuns invitaţiei
noastre. Ne-am bucurat să avem în mijlocul nostru personalităţi ale
specialităţii, îi amintesc acum, pe lângă prof. dr. Jürgen Piek, prieten
vechi al neurochirurgilor români, organizator al cursului din partea
germană, pe prof. dr. Juraj Šteno, preşedintele Societăţii Slovace de
Neurochirurgie, prof. dr. Engelbert Knosp, şeful secţiei de
Neurochirurgie de la Clinica AKH Viena. Participarea colegilor din ţară a
fost redusă, nu cunosc motivul, dar, poate, anii viitori se vor
mobiliza. Am constatat cu bucurie interesul crescut al studenţilor
clujeni, repet, sunt „coagulaţi“ într-un cerc, născut din pasiunea lor
pentru neuroştiinţe, care cred că e unicat în Europa.
– Ce proiecte ale Societăţii Române de Neurochirurgie, pe care o conduceţi, se prevăd?
– Vreau să continuăm acest proiect, Congresul de
controverse, desigur şi cursul româno-german de la Cluj, va fi ediţia a
patra la anul. Poate să constituim o asociaţie a societăţilor naţionale
de Neurochirurgie din spaţiul carpato-danubian, s-o afiliem la
Federaţia Mondială ca asociaţie regională. Anul viitor vor fi: Congresul Euroacademia Multidisciplinaria Neurotraumatologica şi Congresul
Naţional de Neurochirurgie. Avem proiecte legate de dezvoltare, de
educaţia rezidenţilor, de colaborări cu Ministerul Sănătăţii, cu
Colegiul Medicilor din România, cu asociaţiile profesionale de
Neurologie, Medicină recuperatorie, proiecte interdisciplinare. Sunt
multe de făcut, vrem să realizăm cât mai multe lucruri bune.
Interesul pentru ţesutul nobil
Domnul prof. dr. Ştefan Florian mi-a povestit,
într-o pauză a Congresului, în care i-am mărturisit că m-a surprins
plăcut afluenţa de tineri la manifestarea organizată de dsa, despre
nişte studenţi inimoşi şi foarte pasionaţi de neuroştiinţe, de
Neurochirurgie, organizaţi într-un Cerc, care fac şi gărzi pe secţie,
nerăbdători să înveţe cât mai multe despre „ţesutul nobil“. „Cel mai
bine ar fi să vorbiţi cu ei, să-i cunoaşteţi, să vă spună ei despre ceea
ce fac“. L-am ascultat. A fost simplu să-i întâlnesc, au fost prezenţi,
mai tot timpul, în număr mare, la cursul româno-german, la lucrările
congresului.
L-am întrebat cum a început povestea lor pe George
Ungureanu, student în ultimul an la Universitatea de Medicină şi
Farmacie clujeană, unul din actualii coordonatori. Am aflat că iniţial a
fost un cerc studenţesc de Neurochirurgie, condus de Horaţiu Ioani,
acum medic neurochirurg. Se întâmpla acum şase ani, cu sprijinul
Clinicii de Neurochirurgie. De-a lungul timpului, coordonatori au fost
studenţii Cătălin Sabou şi Günther Mild. Titulatura actuală este Cercul
Studenţesc de Neurologie şi Neurochirurgie al Clinicii de Neurochirurgie
Cluj-Napoca. În ani, s-a coagulat un grup care a devenit din ce în ce
mai numeros. Întâlnirile sunt săptămânale: joia, de la 19,30, în
biblioteca Clinicii de Neurochirurgie, studenţii prezintă lucrări pe
diverse teme vizând sistemul nervos. De-a lungul existenţei cercului, au
fost atinse aproape toate subiectele: anatomia, fiziologia, histologia
şi embriologia sistemului nervos central, tumori ale SNC, tratamentul
chirurgical al proceselor expansive intracraniene, traumatismele
craniocerebrale, neuroimagistică, hidrocefalia, hipertensiunea
intracraniană, anevrismele cerebrale, examinarea neurologică... şi lista
continuă. Multe întâlniri s-au soldat cu „neuronights“, având ca teme
multiple disecţii virtuale ale parenchimului supratentorial, anatomia
bazei de craniu, vascularizaţia cerebrală etc. Sunt, acum, în medie, 50
de participanţi. Membrii cercului sunt prezenţi la mai toate congresele,
simpozioanele, atât cele studenţeşti, cât şi cele de Neurochirurgie, la
cursurile de specialitate. În cadrul Zilelor Educaţiei Medicale,
proiect realizat de Organizaţia Studenţilor Medicinişti din Cluj, la
începutul lunii mai a.c., Cercul a planificat conferinţa dlui prof. dr.
Şt. Florian, „Rolul chirurgiei în tumorile cerebrale“, care s-a bucurat
de o numeroasă audienţă. Au fost demarate două proiecte de cercetare, ce
se desfăşoară în Clinica de Neurochirurgie, având temele: Calitatea
vieţii pacienţilor în Neurochirurgie, respectiv Factorii hormonali în
tumorile cerebrale. George Ungureanu a participat la actualul Congres cu
lucrarea sa de licenţă, în care a studiat influenţa factorilor
hormonali asupra evoluţiei clinice a glioamelor maligne.
Bianca Mercaş, celălalt coordonator al cercului,
îmi mărturiseşte că e o bucurie toată activitatea pe care o desfăşoară.
Înseamnă să investeşti timp, să dăruieşti din timpul tău, să organizezi
întâlnirile, linia de gardă a studenţilor în clinică, să le explici
celor nou-veniţi despre activităţi. Dl prof. dr. Ştefan Florian e
coordonatorul coordonatorilor Cercului, îi susţine, încurajează, îndrumă
întreaga activitate.
La întrebarea mea despre planurile de viitor,
răspunsul vine rapid, pe două voci, a Biancăi şi a lui George.
Actualmente, acesta e singurul grup studenţesc cu astfel de iniţiativă
în România şi ar dori să-i molipsească şi pe colegii din alte centre
universitare. Visează ca peste trei-patru ani să organizeze un congres
naţional studenţesc pe teme de neuroştiinţe. Tinerii entuziaşti doresc
să extindă proiectele de cercetare, astfel încât să se implice cât mai
mulţi, iar rezultatele să-i propulseze în comunitatea ştiinţifică. Vor
să menţină liniile de gardă ale studenţilor, care merg foarte bine.
Urmăresc să stabilească legături cu colegi din străinătate, pasionaţi de
aceleaşi subiecte. Îşi promovează activitatea pe site-ulcercneuro.wordpress.com, păstrează legătura cu foşti membri ai cercului,
acum medici neurologi, neurochirurgi, mulţi plecaţi peste hotare.
Pasiunea se menţine şi creşte. Nu poţi fi pasionat de ceea ce nu
cunoşti, spune George, iar cercul oferă tuturor studenţilor interesaţi
oportunitatea de a cunoaşte acest domeniu fascinant.
Viitorul sună
optimist pentru ei, nici nu s-ar putea altfel. George termină facultatea
anul acesta, se vede rezident pe Neurochirurgie, desigur, dar nu ştie
încă unde. Oriunde ar fi, sufletul său va rămâne la Cerc. Va conduce în
continuare proiectele de cercetare. Bianca mai are trei ani până la
absolvire şi se declară îndrăgostită iremediabil de aceeaşi
specialitate. E bucuroasă că vin mereu oameni noi, iar din ei se
selectează cei implicaţi, cu iniţiative, cu idei.
Cercul merge mai
departe şi creşte, hrănit de pasiunea împărtăşită a celor ce-i dau
viaţă.