Muzeul
Naţional al Literaturii Române (MNLR) a organizat recent o serie de manifestări
culturale prilejuite de aniversarea a optzeci de ani de la naşterea poetului
necuvintelor. Joi, 28 martie a.c., în Rotonda muzeului, a avut loc o întâlnire
cu prieteni ai literaturii române din ţările vecine: Radomir Andric´, Risto
Vasilevski, Deian Mastilovic´, Ieremia Lazarevic´ şi Adam Puslojic´, însoţiţi
de traducătorul Ognian Stanboliev. Apoi, la 31 martie, s-a inaugurat o expoziţie
itinerantă cu manuscrise şi fotografii deţinute de MNLR şi de Dora Stănescu, soţia
poetului. Exponatele, prezentate în Capitală şi în alte importante centre
culturale din ţară, sunt secvenţe-fotograme din viaţa şi opera poetului şi
instantanee care atestă prieteniile sale literare. Vernisajul de la Bucureşti a
cuprins un recital din poezia lui Nichita Stănescu, susţinut de scriitori şi
prieteni ai săi, din generaţii şi geografii literare diferite.
În
aceeaşi zi, TVR 2 a transmis o emisiune de o sută de minute intitulată: „Din
dragoste pentru Nichita“. Artistul vizual Mircia Dumitrescu, prieten fidel al
poetului, a depănat amintiri. A fost menţionat volumul „11 Elegii“ (de fapt
11+1), interpretat ca simbolizându-i pe cei doisprezece apostoli. Eugen Simion
a susţinut că Nichita Stănescu deschide calea neo- şi postmodernismului în literatura
română. Moderatoarea emisiunii, Daniela Zeca-Buzura, l-a întrebat ce crede
despre includerea poetului în rândul oportuniştilor politici, întrebare
justificată de scrieri partinice – poezia „Roşu vertical“. Acad. E. Simion
consideră că Nichita a făcut, ca şi Tudor Arghezi, concesii regimului comunist
doar pentru a-şi salva poezia. În opinia sa, avem de-a face cu o „rezistenţă
prin boemă“, ştiind că aceasta nu era agreată de regim. Cât priveşte latura
moral-umană, a catalogat-o de tip beizadea, trecând cu îngăduinţă peste nepăsarea
lui sentimentală şi peste neglijenţa faţă de el însuşi. Nicolae Breban l-a
considerat cel mai mare poet naţional (şi european) de după război.
Manifestările legate de aniversarea naşterii
lui Nichita Stănescu s-au încheiat
la 1 aprilie, când, din nou la MNLR, „Rotonda 13“ l-a avut amfitrion pe Lucian
Chişu. Şi de data aceasta, cel mai important vorbitor a fost acad. Eugen
Simion, care, beneficiind de avantajul de a fi fost coleg de şcoală cu cel
evocat, a vorbit despre părinţii acestuia – tatăl provenea dintr-o familie de ţesători
abacişti, iar mama era descendentă dintr-o familie nobilă rusă. Unii cititori
pot fi interesaţi, pe lângă alte caracterizări, şi de una de psihanaliză:
Nichita Stănescu a fost un caz fericit de realizare creativă a caracterului
freudian oral, cu generozitate, aspiraţiile sale holistice şi de plenitudine
afectivă. A avut, desigur, vocaţia prieteniei şi s-a ferit de singurătate. Aşa
cum a arătat acad. Eugen Simion, Nichita Stănescu este un demn urmaş al poeţilor
Văcăreşti şi talentul său de a ciopli „necuvintele“ descinde de la Dimitrie
Cantemir.