Radio România Cultural. Sâmbătă după-amiază,
înaintea transmisiei directe de la Festivalul Internaţional „George Enescu“. O
conversaţie despre muzeografi, despre o întâlnire de lucru dar şi sărbătorească
a muzeelor şi despre o iniţiativă promiţătoare primită cu timiditate: muzeele
oferă actorilor un cadru generos pentru reprezentaţii teatrale, dar „e greu cu
scenariul“ care să apropie teatrul viu de muzeul reanimat. Din grabă mare, un
pas alături, la rostire, cu feminizarea excesivă a personajului principal, care
e, de fapt, neutru: „muzeul însăşi“. În rest – impecabil.
În continuare, un portret sensibil tăiat pe
linii de uriaş: Victor Giuleanu – arhitect al învăţământului muzical românesc.
A murit în ajunul Crăciunului, anul 2006, la peste 90 de ani de viaţă trăită
intens. S-a născut în judeţul Vâlcea şi a pus pilonii Conservatorului de muzică
din Bucureşti. Omul consecvenţelor cu sine însuşi ca şi cu datoriile faţă de ai
săi. A absolvit seminarul teologic din Râmnicu Vâlcea şi acum e îngropat la
Cernica. N-a făcut niciodată vreun compromis politic. Era plin de respect faţă
de semeni. Chiar şi studenţilor li se adresa cu „dumneavoastră“ şi cu
„maestre“. Ca director de liceu şi apoi ca decan şi rector al Conservatorului,
a sprijinit din toate puterile talentele şi creativitatea. A încurajat catedra
de cor şi a dat lumină verde „ansamblurilor de export“, precum „Madrigalul“. A
fost invitat pe trei continente, i s-au adus elogii pentru lucrările sale şi
pentru Şcoala muzicală de la noi. A creat o Şcoală, o tradiţie. „A trăit pentru
a da“, spunea unul dintre discipolii săi. Lucrările lui au ridicat brusc învăţământul
muzical românesc la cote internaţionale. …Această prezentare, susţinută cu
ilustraţii muzicale din „Cântăm libertatea“, „Ana Lugojana“, „Morăriţa“ sau
„Alunişul oltenesc“ – „pe care Victor Giuleanu le-a dirijat în tinereţe“ –,
face parte din seria imaginilor sonore prezentate săptămânal, cu o remarcabilă
elocvenţă, de Viorel Cosma sub titlul „Portrete sentimentale“.
O bună pregătire
am primit, în felul acesta, noi, radioascultătorii, pentru intrarea în direct
cu transmisia de la Ateneu (partituri suedeze şi partituri româneşti, „Muzica
secolului XXI“), din cadrul Festivalului Internaţional „George Enescu“. 
