M aterialul e structurat mai întâi pe discutarea patologiei „de organ”: esofag, stomac și duoden, intestin subţire și colon, pancreas, ficat și căi biliare, bolile peritoneului. Spaţiul cel mai amplu este rezervat însă ficatului, cu următoarele subcapitole: hepatitele cunoscute până în acest moment (hepatitele cronice B, C, cea cu virusul Delta, hepatitele medicamentoase), apoi urmează colangita sclerozantă primitivă, ciroza biliară primitivă, boala Wilson, hemocromatoza ereditară, bolile hepatice alcool-induse, ficatul gras nonalcoolic, hipertensiunea portală, ciroza hepatică și complicaţiile acesteia, encefalopatia hepatică, „stratificarea riscului”, profilaxia primară, secundară și tratamentul hemoragiei digestive superioare variceale, sindromul hepatorenal, tumorile hepatice benigne, cancerul hepatic, insuficienţa hepatică acută, transplantul hepatic, litiaza biliară, litiaza coledociană, colecistita și angiocolita acută, sindromul postcolecistectomie și tumorile căilor biliare.
Urmează secţiunea investigaţiilor: explorarea biochimică a ficatului, testele genetice și imunologice în gastroenterologie, endoscopia digestivă superioară, colonoscopia, despre videocapsula endoscopică, colangiopancreatografia retrogradă endoscopică sau evaluarea unor elemente de imagistică în gastroenterologie, a ultrasonografiei diagnostice, a pH-metriei esofagiene și a manometriei digestive, a evaluării noninvazive a fibrozei hepatice, a invaziei în bolile hepatice. Să ne reamintim pentru o exemplificare „frugală” a progresului ce s-a produs în înţelegerea etiopatogeniei și, mai ales, a tratamentului ulcerului gastroduodenal, de la luarea în consideraţie doar a afectării balanţei dintre acid-pepsină și rezistenţa mucoasei gastroduodenale și până la acceptarea etiologiei cu H. pylori, și câte rezecţii de stomac nu au mai fost astfel necesare! Orice parcurs s-a urmat de la „boala lui Botkin” (din anii ’60 – infecţia cu virusul hepatitic A) până la diagnosticul serologic actual al hepatitei C sau la dezvoltarea unor scheme terapeutice cu eficacitate de 90–100% în eradicarea infecţiei! De menţionat, în încheiere, citarea la fiecare capitol a unei bibliografii majoritar anglo-saxone din ultimii câţiva ani.