Pentru prima dată se încearcă pe toate planurile crearea unui front comun pentru controlul acestor grupe de afecţiuni respiratorii, multe cu valenţe cronice, care pun presiune pe sistem. În acest sens, prof. dr. Nikolaos Siafakas – preşedintele ERS – în mesajul său*, afirma: „Când luăm în considerare bolile respiratorii, ne confruntăm cu o multitudine de probleme care ar trebui să ne dea de gândit“. Dacă spicuim doar câteva din elementele referitoare la afecţiunile respiratorii, amintite în acest mesaj, adesea neglijate şi care ar trebui să ne motiveze în susţinerea Anului Plămânului, observăm că avem suficiente motive de reflecţie.

    Sigur apare prima întrebare: de ce a fost necesară proclamarea acestui an „semnal“? Un prim răspuns ar fi legat de sutele de milioane de locuitori suferinzi cu afecţiuni cronice sau acute pulmonare şi de îngrijorarea în creştere stârnită în multe cercuri profesionale, care a pus adesea în competiţie pentru fonduri pe cei care se ocupă de tuberculoză şi pe cei care au în atenţie suferinţe „non-tbc“ precum astmul sau pneumoniile. O scurtă trecere în revistă a impactului unor afecţiuni demonstrează profunzimea fenomenului, ecoul la distanţă pe morbiditate şi mortalitate, faptul că afecţiunile respiratorii sunt nediscriminative în raport cu vârsta, sexul sau zona geografică: • morbiditatea pe toate liniile, cu mici excepţii, este în creştere vizibilă de la un an la altul • bolile pulmonare obstructive cronice, mult timp neglijate de corpul medical, sunt responsabile pentru mai mult de 4 milioane de decese în fiecare an, deşi, în majoritatea cazurilor, prevenţia, indiferent în ce formă, ar putea amortiza acest efect • cancerul pulmonar, pneumoniile şi BPOC sunt cauze primare respiratorii de mortalitate în Europa de Vest, Centrală şi de Est; cancerul pulmonar rămâne şi pe viitor al treilea „ucigaş“ în ierarhie, atât în ţările din vestul, cât şi în cele din estul Europei • 4 milioane de persoane mor anual din cauza afecţiunilor respiratorii, iar unul din trei născuţi decedează prin pneumonie. In fiecare secundă, se înregistrează, pe glob, o multitudine de decese induse de fumat. Exemple multiple pot fi regăsite peste tot. Astfel: în SUA, bolile cu mortalitate de frunte sunt, la ora actuală, într-o „competiţie“ strânsă, bolile vasculare şi cancerul pulmonar; în China, după campanii îndelungi, fără restricţii ale industriei tutunului, BPOC induce mai multe decese cauzate de fumat decât cancerul pulmonar; India plăteşte cel mai greu tribut în privinţa mortalităţii prin tuberculoză: jumătate din decesele în lume prin această afecţiune contagioasă.

    La a doua întrebare: de ce atâta grijă pentru un plămân sănătos? – răspunsurile sunt multiple. Elementele autodistructive precum poluarea atmosferică, diminuarea stratului de ozon, la care se adaugă transportul oxigenului la celelalte organe, dar şi teama existentă în comunitate – atunci când respirăm acelaşi aer – de afecţiuni respiratorii contagioase cu extensie rapidă şi cu consecinţe dezastruoase (exemplul cel mai recent fiind gripa A/H1N1), toate se constituie în răspunsuri pragmatice şi uşor de înţeles pentru oricare dintre noi.

    Rolul „Anului Plămânului“ nu este doar de a avertiza opinia publică şi factorii responsabili de sănătatea unei naţii asupra magnitudinii problemei. În acelaşi timp se pune întrebarea: cum am putea preveni cel mai eficace aceste grupe de boli? Un factor major, etern, care trebuie combătut în orice situaţie, este fumatul. Din nefericire, în timp s-au adăugat şi alte „producţii“ umane precum poluarea casnică şi industrială, sedentarismul etc. Dacă fumatul capătă coloraturi diferite în funcţie de nivelul socio-economic al diferitelor ţări, el poate la fel de bine să fie integrat alături de poluarea indoor şi outdoor (în ţările cu venituri mici sau mijlocii pe cap de locuitor, cel mai mare factor de risc pentru BPOC este gătitul în condiţii improprii sau încălzitul locuinţelor cu biomasă, cărbune). Aceşti factori afectează, mai ales în ţările în curs de dezvoltare, aproape 3 miliarde de locuitori. La care se adaugă un alt element la fel de agravant: aproape jumătate din populaţia lumii locuieşte în centre suprapopulate, în care calitatea aerului este extrem de viciată.

    Avertismentul generat odată cu „Anul Plămânului“ este alimentat şi de alte neajunsuri, multe din sfera screeningului şi terapiei: • în ultimii 25 de ani, nu s-au făcut progrese semnificative în domeniul mijloacelor de investigaţie sau terapie în tuberculoză. Astfel, nu au mai apărut medicamente antituberculoase noi din 1970. Noi am rămas din nefericire cu aceleaşi instrumente atât de familiare pneumologului – stetoscopul, examenul microscopic de spută şi investigaţia radiologică. Din păcate, în acest mod nu reuşim să detectăm toate condiţiile morbide care acompaniază această afecţiune • cercetarea în domeniul bolilor respiratorii a fost şi a rămas „ruda săracă“ (un exemplu ar putea fi chiar Marea Britanie, unde guvernul alocă doar 2% din bugetul cercetării medicale pentru domeniul bolilor respiratorii, deşi acestea sunt a doua cauză de deces la nivel naţional) • detectarea tardivă a unor afecţiuni, care demonstrează că sunt încă multe lucruri de făcut în privinţa metodelor de detecţie precoce (spirometre puţine, mai ales în ţările cu venituri mici şi mijlocii; 40% din cazurile de tuberculoză nu sunt detectate din timp şi tratate corect, multe dintre cazurile de pneumonie sunt depistate doar când ajung în stadii avansate de boală). În România, doar 45% din bolnavii cu BPOC sunt monitorizaţi prin spirometrie.

    Prin acest eveniment, în 2010, se încearcă de fapt să se atragă atenţia şi asupra unor procese progresive, greu controlabile, dar de care ar trebui să ne simţim responsabili în mod direct, conştientizând pericolul care le însoţeşte. Spre exemplu: din 20 iunie 2007, doar 148 de ţări din cele 193 membre ale OMS au ratificat Convenţia-cadru de Control a Tutunului, iar conform UNEP, deşi se înregistrează progrese în ameliorarea calităţii aerului, în unele ţări dezvoltate, aceasta continuă să se deterioreze.

    Care este costul pentru societate? Cifre seci, dar dureroase: 102 miliarde de euro pentru europeni, 15 miliarde de dolari pentru americani şi britanici, iar în 2009, U.S. National Heart, Lung and Blood Institute a estimat că nota de plată a costurilor îngrijirilor acestor pacienţi pentru sistemul de sănătate, excluzând cancerul pulmonar, este de „doar“ 113 miliarde de dolari. Sigur că acestea includ o parte din cheltuieli, deoarece se adaugă zilele de incapacitate temporară de muncă, decesele premature etc. Toate acestea fac ca anul 2020, care nu este foarte departe, să fie o perspectivă sumbră, cu 68 de milioane de decese estimate în lume, din care 11,9 milioane cauzate de boli pulmonare. Ne dorim ca şi în România să existe o modalitate de cuantificare corectă a impactului acestor afecţiuni, pentru a vedea cât de greu atârnă în bugetul ţării consecinţele acestora pe mai multe planuri.

    Declaraţia profesorului dr. N. Siafakas se încheie şi cu o serie de recomandări care pot schimba perspectiva bolilor respiratorii, cu adresabilitate diferită precum: • strategii în domeniul politicilor sanitare, care ar trebui să se preocupe mai mult de protecţia publicului prin măsuri legislative şi programe care să diminueze prevalenţa tabagismului • solicitarea adresată sponsorilor pentru donaţii substanţiale în folosul acţiunilor care susţin un „plămân sănătos“ • canalizarea energiilor cercetătorilor pentru ameliorarea diagnosticului şi abordarea plămânului ca parte a unui „întreg“.

    Societatea Română de Pneumologie a făcut deja primul pas prin organizarea între 9 şi 12 iunie 2010 a Congresului Naţional de specialitate la Bucureşti, la Rin Grand Hotel, ocazie cu care şi-a propus să abordeze în premieră pentru ţara noastră „Plămânul – parte a unui întreg“ (cu invitarea confraţilor alergologi, cardiologi, infecţionişti, internişti, medici de familie etc.), dar şi prin numeroase manifestări care vizează ameliorarea diagnosticului şi terapiei unor afecţiuni precum astmul bronşic, BPOC, tuberculoza, sarcoidoza etc. Am prevăzut în acest an o agendă bogată, care are misiunea de a întări mesajul preşedintelui ERS, prof. dr. N. Siafakas, în încercarea de a grupa toate forţele pneumologice din ţară şi de a convinge Ministerul Sănătăţii că şi această specialitate este la fel de importantă ca Medicina internă sau Cardiologia. Printre ultimele exemple pe care le-am generat în acest an se află şi conferinţa recentă de la Eforie Nord (4–5 martie 2010), care a dedicat două zile unei singure afecţiuni – BPOC, întâlnirile de la Comisia de Sănătate a Camerei Deputaţilor şi a Senatului legate de posibile amendamente ale Legii de control a fumatului în România şi de susţinere a „Convenţieicadru pentru Controlul Fumatului“. Neglijarea acestor semnale va lăsa, în continuare, în umbră progresele în disciplina noastră, iar cursa contra cronometru de control al unor boli precum tuberculoza, BPOC sau astmul va fi fie întârziată, fie chiar pierdută.

    În acest an, speranţele pneumologilor din România sunt legate, nu în ultimul rând, de noile generaţii de colegi, mulţi formaţi în străinătate, şi de o susţinere financiară mai evidentă a programelor de combatere a unor afecţiuni precum: tuberculoza, cancerul bronhopulmonar, tabagismul etc.