În decembrie 2011 au fost sărbătoriţi 220 de ani de medicină
militară în oraşul de la poalele Tâmpei. Organizat de Spitalul Militar,
Facultatea de Medicină din localitate şi societăţile de profil, simpozionul a
fost nu numai un prilej de prezentare a principalelor rezultate în domeniu, ci şi
o modalitate de a recompensa cu diplome şi medalii omagiale medicii care de-a
lungul ultimilor 50 de ani au fost implicaţi în activitatea medicală militară
din Braşov. Au participat medici cu rang înalt din structurile de conducere ale
Ministerul Apărării Naţionale, şefi de spitale militare, oficialităţi locale,
cadre didactice de la Facultatea de Medicină din Braşov, conducători de instituţii
medicale de stat şi private din oraş, precum şi personalul spitalului (actual şi
pensionari).
Cel mai vechi document privind existenţa unui spital militar la
Braşov datează din 14 august 1773, când Johann Bruss, inspector în construcţii,
îşi expune punctul de vedere referitor la solicitarea unui chirurg militar, din
10 iulie 1773, de a fi aprobate modificări la construcţia cazărmii, astfel încât
să se poate instala Spitalul Militar. Dar abia în 1791 putem vorbi de existenţa
unui adevărat spital, care în al doilea deceniu al veacului următor, se mută în
Cazarma Neagră, pe strada Nicolae Bălcescu, practic în clădirea în care astăzi
funcţionează Facultatea de Medicină din Braşov. Urmează o perioadă de creştere
a importanţei spitalului în viaţa oraşului şi, între 1885 şi 1887, se construieşte
un spital modern, pe locul unei grădini publice de la poalele Tâmpei. Deşi
rangul Spitalului Militar din Braşov a fost acela de spital de armată,
prefectura Braşovului l-a finanţat şi sprijinit.
La 1 februarie 1919, unitatea trece sub administraţie românească, în
calitate de spital al Diviziei 18, fiind dotat cu 150 de paturi, iar în 1938,
regele Carol al II-lea semnează înaltul decret prin care spitalului i se
atribuie denumirea „Regina Maria“, în memoria mamei sale, supranumită, pentru
meritele excepţionale în Primul Război Mondial – „regina soldat“. În această
perioadă, spitalul nostru devine spital militar de corp de armată.
Cea mai mare capacitate a spitalului a fost atinsă în al Doilea Război
Mondial, când pentru a face faţă afluxului de răniţi şi bolnavi, avea 500 de
paturi, secţia de chirurgie fiind dislocată la Codlea şi cea de boli interne şi
farmacia – la Râşnov.
După război şi revenirea spitalului în vechea sa matcă, au fost
dezvoltate secţiile de Boli interne, ORL şi Dermatovenerologie, au fost înfiinţate
policlinica şi (în 1982) secţia de Ortopedie-traumatologie.
În prezent, spitalul are o capacitate de 175 de paturi, în care
funcţionează 12 secţii şi compartimente, care îngrijesc bolnavi în regim de
internare continuă şi internare de zi. De asemenea, are în compunere un
ambulatoriu integrat, o comisie de expertiză a capacităţii de muncă, un
laborator de analize medicale, unul de imagistică medicală, farmacie, precum şi
structuri adaptate misiunii noastre specifice, totalul specialităţilor fiind
22. De anul trecut a demarat un proces amplu de redotare şi modernizare.