Sunt
supăraţi oamenii. La întâlnirea dintre preşedintele CNAS şi asociaţiile care
contestă cardul de sănătate s-a lăsat cu strigăte. S-a ţipat. S-au agitat
batiste, basmale şi ameninţări. Toaletele murdare din spitale sau salariile
mărunte ale medicilor rezidenţi nu au reuşit să-i înfurie pe toţi bărboşii
prezenţi cum a reuşit acest card electronic de sănătate. Din păcate, motivele
furiei sunt subţiri: unii se simt, brusc, prea controlaţi. Şi când s-a introdus
electricitatea unii s-au simţit, tot brusc, prea luminaţi.
Există
însă şi câteva observaţii serioase despre cardul de sănătate. Îngrijorările
legate de siguranţa datelor pe acest card sunt justificate, dar uneori prost
direcţionate. Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei de pildă, IPS Ciprian, spune că
„important este ca medicul de familie să nu facă abuzuri şi să treacă acolo şi
lucruri pe care nu le vrei“. Merită a ne teme de abuzurile medicului de familie
în aceeaşi măsură în care merită a ne teme de abuzurile preotului care ascultă
spovedania, apoi o povesteşte la un pahar de vin.
Abuzul
de care trebuie într-adevăr să ne temem este cel al instituţiilor de forţă ale
statului român, cele în grija cărora se va afla un bagaj imens de date
medicale, uşor de centralizat şi interpretat. Tiparele de consum ale anumitor
medicamente, obiceiurile comportamentale ale pacienţilor români, sunt toate
informaţii care valorează multe kilograme de aur pe piaţa industriei medicale.
Conform declaraţiilor oficialilor CNAS, suportul fizic pe care sunt găzduite
informaţiile din reţetele electronice şi dosarul electronic sunt în grija STS.
SRI-ul apără sistemul medical informatizat de hackeri. Aceste instituţii
secrete nu sunt cunoscute nici prin transparenţa lor şi nici printr-un control
parlamentar viguros. În plus, o afirmaţie a directorului IT al CNAS, domnul
Mihai Bejat, a sunat straniu: „Dacă discutăm despre nivelul de acces direct
asupra datelor, atunci da, singurul loc de unde se poate accesa este biroul
unde îmi desfăşor eu activitatea“. Există aşadar un computer de unde aurul
informaţional poate fi accesat direct. Sunt aceste date criptate? Cine
controlează activitatea din acel birou şi omul care beneficiază de acest acces
suveran? Multe întrebări fără răspuns, iar autorităţile au datoria să le
lămurească. Avem deocamdată de-a face cu un aparent vid legislativ, care nu e
de bun augur.
Eficienţa
cardului în privinţa eliminării unor fraude precum moriştile cu reţete false
este incontestabilă, dar nu şi în privinţa prevenirii altor tipuri de fraudă.
Monitorizarea sistemului ar fi un alt beneficiu important, dar aici lipseşte
elementul esenţial. Degeaba ai la dispoziţie cel mai performant şi complex
sistem informatizat din Europa, dacă nu există oamenii care să folosească
informaţiile generate. În prezent, departamentul de control şi antifraudă din
CNAS are doar 50 de angajaţi, iar Ministerul Sănătăţii nu are mai mult de 10
oameni dedicaţi acestei zone. Adăugându-i pe cei din casele judeţene de
sănătate, rezultă un număr de maximum 150 de persoane care se ocupă în prezent
de monitorizare şi control. Autorităţile române ştiu de ani de zile de intrarea
în funcţiune a SIUI. De ce nu au pregătit din timp resursele umane necesare
pentru a-l folosi din plin? România şi-a cumpărat cel mai performant telescop
anticorupţie, dar nu are încă oameni care să ştie cum să se uite prin el.
Unii
medici de familie acuză funcţionarea greoaie a SIUI şi, consecutiv,
dificultatea de a activa şi utiliza cardurile de sănătate. Într-un sistem de o
asemenea complexitate, anumite disfuncţionalităţi sunt şi vor fi inerente iar,
cu timpul, vor fi rezolvate. Există şi incompatibilităţi între softurile
private folosite de unii medici şi softul SIUI sau pur şi simplu conexiuni
fizice de internet cu funcţionare defectuoasă. Unde nu putem privi autorităţile
cu indulgenţă este în zona birocratică, căci informatizarea ar trebui să aducă,
în orice ţară normală, uşurarea acestei poveri. Nu şi în România, unde pe lângă
foaia pacientului şi registrul cabinetului, medicul are o a treia sarcină
birocratică: introducerea electronică a informaţiilor. De ce? Pentru că ANAF-ul
recunoaşte doar datele existente pe hârtie.
Dacă
există ceva cu adevărat diabolic în cardul de sănătate, acela nu este cipul, ci
superficialitatea cu care este aplicat.