Mulţi se testează acasă și de cele mai multe ori nu raportează rezultatele, fapt ce conduce la o realitate falsă a numărului de persoane infectate cu SARS-CoV-2.

Nu există nicio îndoială că cea mai eficientă și sigură metodă de diag­nostic a infecţiei cu SARS-CoV-2 este testarea RT-PCR. Iniţial, în România, capacitatea de testare era redusă.

Aparatura și puţinii specialiști fuseseră ocupaţi cu testări pentru alte patologii, dar s-au adaptat din mers. A urmat o perioadă în care existau specialiști și nu existau aparate suficiente. Acum, că avem aparate și specialiști, nu mai există solicitări.

Este, din păcate, un scenariu tipic mioritic. Absenţa testelor rapide determină populaţia să se testeze RT-PCR, să fie diagnosticată și internată obligatoriu în spital.

Această internare obligatorie (unică în lume) a devenit un motiv foarte serios de evitare a testării.

Pacienţii asimptomatici sau cu simptome ușoare nu concepeau să stea săptămâni întregi în spitale, iniţial chiar până la negativarea a două teste, ulterior numai 14 zile.

Schimbarea acestei atitudini oficiale a încurajat iniţial testarea RT-PCR, începând calvarul telefoanelor fără răspuns către DSP, așteptarea Salvărilor, carantinarea pacienţilor depistaţi pozitiv și a contacţilor lor, tendinţa populaţiei de eludare a legilor și numeroasele amenzi – atât de contestate și ele.

Aproape orice plecare în străinătate venea la pachet cu un test RT-PCR, și oamenii s-au conformat, asumându-și orice cost.

Testele rapide, preferatele românilor

Dar iată că au apărut și testele rapide. Nu numai în unităţile sanitare sau la cabinetele medicilor de familie, cum poate ar fi fost mai normal pentru a fi luaţi în evidenţă, ci așa cum se spune – „la liber”! Iniţial în farmacii, apoi interzise în farmacii, dar extrem de prezente pe internet.

Că numai unele dintre ele au primit aprobare de conformitate și altele nu, ce mai contează? Tot românul a devenit specialist în testarea pentru SARS-CoV-2 și și-a achiziţionat baxuri de teste pentru toată familia, pentru vecinii din bloc, pentru prietenii cu care urma să serbeze sărbătorile de iarnă.

Testele rapide, mult mai ieftine decât cele RT-PCR și cu reclame pe măsură, desigur că au devenit preferatele românilor. Ce mai contează că poate nu sunt corect folosite, că poate nu sunt omologate, că pot da rezultate fals negative?

Sunt folosite astăzi în România pe scară largă, mai ceva ca testele de sarcină, în detrimentul unor testări RT-PCR care să stabilească diagnosticul de COVID-19.

Și iată cum, așa, ca prin minune, scade numărul pacienţilor diagnosticaţi cu COVID-19 în România, când în toată Europa și în lume numărul pacienţilor diagnosticaţi cu această boală se menţine ridicat sau chiar crește vertiginos.

Au fost identificate la nivel mondial și trei variante virale noi, iar în cazul folosirii testelor rapide nici nu poate fi vorba de identificarea acestor mutaţii.

Cei ce contractează virusul se testează, în cel mai bun caz, cu teste rapide, și chiar dacă sunt pozitivi, nu mai anunţă DSP, ca să nu se mai complice.

Stau izolaţi cei mai responsabili, sau se plimbă pe străzi, se întâlnesc la terase ori merg la schi cei iresponsabili, pentru că nu îi mai verifică și nu îi mai amendează nimeni, dar împrăștie cu nonșalanţă boala.

Dacă au o familie numeroasă cu care locuiesc în aceeași casă și care prezintă aceleași simptome, extrapolează și nu mai consumă alte teste și pentru ei, pentru că „treaba e clară”. Și uite așa, statisticile noastre românești vor fi, din nou, statistici departe de realitate.

Calea de urmat

Când starea unora dintre pacienţi se agravează, desigur că solicită Ambulanţa și vor fi internaţi în spitale. Unii dintre ei, ajungând însă prea târziu, vor plăti cu viaţa, iar familiile lor, nemulţumite de tot și de toate, vor da spitalele, medicii și sistemul în judecată.

Oare aceasta să fie calea de urmat? Oare nu ar fi mai eficient să reducem preţul testelor RT-PCR sau să le oferim gratuit celor care plătesc de o viaţă procente importante din salarii pentru asigurările de sănătate?

Să răspundem la telefoanele DSP și să îi sprijinim pe români să respecte regulile și să nu își bată capul cum să le eludeze și cum să răspândească boala poate ar fi mult mai simplu decât să tratăm cazuri severe la ATI.

Zonele verzi ale României sunt real verzi după testare sau eludând testarea? Profesorii, mulţi dintre ei responsabili, își pot asuma riscul de a intra fizic la cursuri în zonele fals verzi? Poate că ar fi mai înţelept să ne ghidăm după date știinţifice, folosind testele RT-PCR omologate și recunoscute ca valabile pe plan mondial!