Autorizaţia sanitară este obligatorie, fără ea niciun spital nu poate funcţiona. Potrivit normelor în vigoare, autorizaţia sanitară este un act tehnic și juridic care se eliberează de Direcţia de Sănătate Publică, prin aceasta fiind stabilite condiţiile și/sau parametrii de funcţionare pentru fiecare spital. Prin acreditare, Autoritatea Naţională de Management al Calităţii în Sănătate (ANMCS) validează conformitatea caracteristicilor serviciilor de sănătate, efectuate de unităţile sanitare cu standardele de acreditare. Aceasta înseamnă că o unitate medicală face eforturi să acorde îngrijiri medicale care să satisfacă așteptările pacienţilor atât din punctul de vedere al rezultatelor, cât și al condiţiilor în care se acordă. Primul pas pentru obţinerea acreditării este deţinerea autorizaţiei sanitare de funcţionare.

        Obţinerea acreditării nu trebuie și nu poate să reprezinte un scop/obiectiv în sine. Acreditarea este o „validare” a demersurilor pe care un spital le depune pentru a menţine și îmbunătăţi continuu calitatea acestor servicii, evident, raportându-ne la standardele ANMCS. Deci, stricto sensu, putem spune că acreditarea este rezultatul de moment (exprimat prin încadrarea spitalului într-o categorie de acreditare) obţinut de spital ca urmare a preocupării acestuia pentru implementarea sistemului de management al calităţii. Și pentru că este doar un rezultat de moment, acesta se poate modifica în funcţie de acţiunile spitalului de menţinere și, evident, de îmbunătăţire continuă a calităţii servici­ilor și a siguranţei pacientului.

        Demersurile la care făceam anterior referire pot părea birocratice, neesenţiale sau chiar demotivante în contextul în care nu sunt explicate și, mai ales, atunci când cei care trebuie să le realizeze nu înţeleg beneficiile acestora. Voi încerca, în cele ce urmează, să descriu acţiunile, în paralel cu detalierea beneficiilor, astfel încât profesioniștilor din sistem să le fie mai ușor să înţeleagă necesitatea fiecăreia.

        Prima acţiune presupune „luarea deciziei” de implementare în cadrul spitalului a sistemului de management al calităţii și a siguranţei pacientului. Aceasta se realizează de manager (după discuţiile cu membrii Colegiului director și ai Consiliului de Administraţie) și presupune asumarea prin semnătură a unei declaraţii al cărui conţinut minim obligatoriu este pus la dispoziţie de ANMCS. Beneficiul luării deciziei și asumării ei de toţi cei responsabili conduce la predictibilitatea procesului și continuitatea desfășurării activităţilor necesare implementării sistemului de management al calităţii.

        Următoarele etape în implementarea sistemului se referă la: înfiinţarea structurii de management al calităţii serviciilor de sănătate; constituirea comitet/comisie/echipă de coordonare; evaluarea (diagnosticarea), prima aplicare a documentaţiei, primele audituri interne ș.a.m.d., care vor fi detaliate în articolele viitoare.