Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  OPINII

Adevărul din unele instituţii sanitare

Viața Medicală
Dr. Nina JIANU vineri, 19 februarie 2010

  Domnule Director, am citit articolul „Demnitatea persoanelor în vârstă“ din săptămânalul „Viaţa medicală“ nr. 4/29 ianuarie 2010, a fost pe gustul meu – şi sunt „invidioasă“ pe autoarea textului, deoarece mi-a luat-o înainte (doream de mult să scriu în acest sens).
  În urmă cu o lună, am avut o experienţă extrem de neplăcută cu ocazia nefericită a internării mamei mele, în vârstă de 90 de ani, într-o clinică universitară de urgenţă, pentru un atac ischemic cerebral cu hemipareză stângă Pentru linia de urgenţă pot să spun că membrii echipei sunt de nota 10. (...)

În patru ore au investigat-o complet (examen clinic de interne + neurologie, examenul de laborator, radiografie pulmonară, ecografie abdominală totală, CT craniană), după care au dus-o într-o rezervă. Aici a început calvarul cu personalul de îngrijire (infirmiere şi unele asistente). Deşi acest personal ştia că sunt medic primar pediatru, că soţul meu este profesor doctor şi şef de clinică universitară, nu au ţinut seama de elementarele reguli de deontologie şi nu au avut nici cel mai mic respect faţă de bolnavă. Menţionez că lucrez de 35 de ani şi nu mi-a fost dat să văd atâta indiferenţă faţă de pacienţi! Personalul nu este pregătit pentru a acorda îngrijirile ce-i cad în sarcină, nu are înţelegere faţă de nevoile unui bolnav, deşi pretinde bani sau „atenţii“ pentru serviciile pe care le are de făcut conform încadrării.
    Am fost surprinsă să văd că, în acelaşi salon, se internează femei şi bărbaţi de vârste diferite laolaltă, iar când este necesar să li se facă toaleta sau să fie aşezaţi pe ploscă pentru necesităţile fiziologice, nu există o „perdea“ de protecţie a intimităţii. Am rămas noaptea să o supraveghez pe mama (deoarece am găsit-o neschimbată, nu i s-a dat apă sau ceai şi era deshidratată, iar PEV mergea paravenos!) şi am constatat că „doamnele“ asistente mănâncă seminţe, se distrează sau discută despre referatele ce trebuia să le facă pentru… facultăţile la distanţă pe care le urmau (deci, nicio treabă în legătură cu pacienţii pe care-i aveau de urmărit).
    Mă gândesc foarte serios la ce să ne aşteptăm noi, medicii, care deja suntem la o vârstă (peste 60 de ani), cei care vom avea nevoie, prin forţa lucrurilor, de îngrijiri medicale. Rememorez cu cât devotament (şi pot aduce martori) mi-am îngrijit pacienţii (atât persoane vârstnice, cât şi nou-născuţi, sugari, gravide), deoarece la început, deşi am fost şefă de promoţie la Bucureşti, am plecat să-mi efectuez stagiul, o îndatorire profesională ce s-a dovedit benefică, la o circă rurală la 100 km departe de Capitală, unde am avut inclusiv casă de naşteri şi trebuia să ştiu de toate. Ulterior, am dat examen de specialitate, apoi primariat şi în prezent sunt coordonator al Departamentului de Pediatrie din Sanador – unde vin oameni din diverse părţi ale ţării şi se declară mulţumiţi de prestaţia mea.
    De fapt, „respectul“ şi „grija faţă de persoanele în vârstă“ se observă şi din legile care se dau în defavoarea pensionarilor şi a celor care au muncit sau muncesc încă cinstit şi ajung după 40–45 de ani de contribuţie către stat să nu poată să-şi cumpere medicamente sau să trăiască onorabil. Am avut prilejul să merg în diferite părţi ale lumii (ca turist sau la congrese medicale internaţionale) şi am constatat că cei în vârstă se plimbă, se bucură încă de viaţă, sunt respectaţi şi îngrijiţi medical în unităţi bine dotate (cu aparatură şi mai ales cu personal calificat). Este foarte trist că după 20 de ani de „democraţie“ nu s-a realizat mai nimic. Regret că după 1989 nu am avut curajul să plec împreună cu soţul meu (specialist recunoscut în ţară, dar şi peste hotare) pentru a avea satisfacţia muncii noastre şi demnitatea neatinse de „reguli“ pe care noi nu le înţelegem… Nu am învăţat să devenim imuni la nevoile oamenilor nevoiaşi şi i-am examinat şi tratat la fel de conştiincios şi pe cei săraci şi pe cei realizaţi material…
    Noi, ca şi alţii din generaţia noastră, am ales această profesie din dragoste şi dăruire până la sacrificiu pentru omul aflat în suferinţă. Am avut şi dascăli minunaţi care au fost exemple pentru noi – şi mă gândesc, zilnic, cu respect la ei. Suntem generaţia care a concurat să intre la Facultatea la Medicină, 19–20 pe un loc, deci selecţia se făcea încă de la început. (…)
    Cu respect şi consideraţie,
 

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.