Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  OPINII

Ageismul medical, o mutaţie nefericită

O persoană care îmbătrâneşte trece de la independenţă spre o nouă dependenţă (prima a fost după naştere şi în copilărie); pentru a fi liber el trebuie să fie (să rămână) integrat, or, două circumstanţe se opun conservării libertăţii şi autonomiei, una de ordin social: excluziune socială, marginalizare, şi o a doua de ordin biologic: regresia psiho-intelectuală şi dificultăţile de mobilitate.
Bătrâneţea este o perioadă a vieţii în care constrângerile se înmulţesc, trecerea de la pozitiv la negativ poate fi foarte rapidă, câteodată brutală (accident vascular cerebral, fractură de femur, cădere urmată de sindrom de imobilizare etc.). Are loc în acelaşi timp restrângerea autonomiei şi a independenţei, a gândirii libere şi creative, „o existenţă diminuată“, cum denumea Petre Ţuţea îmbătrânirea. Depresia pândeşte vârstnicul şi el trebuie să reacţioneze, deoarece atitudinea generală a societăţii tinde să-l marginalizeze, să îi nege existenţa. Drepturile sale, chiar cele fundamentale, precum alegerea unui loc de viaţă, accesul şi consimţământul la îngrijiri, independenţa economică, respectul libertăţii de opinie, de decizie sunt ignorate, ridiculizate. Nevoile nu îi mai sunt recunoscute spre a putea fi satisfăcute. El suferă de deresponsabilizare economică, socială, afectivă, dezinserţie culturală, privare informaţională şi relaţională. De la toate acestea nu mai este decât un pas până la abuzuri; violenţa socială se complică cu cea fizică şi psihologică.
Progresele medicinii au favorizat sporuri de longevitate, care într-un fel ar putea fi privite şi ca o prelungire artificială a vieţii (dincolo de tratamentele şi prevenirea bolilor, progresele ştiinţelor bio-medicale au adus vaccinarea, antibioticele, stimulatoarele cardiace, transplantul de ţesuturi şi organe, protezările diverse, succesele reanimării ş.a.). Unii autori (C. de Saussure) consideră că la om, selecţia naturală a operat până în 1945; în prezent, o nouă selecţie operează la vârste mult înaintate (la vârsta „a patra“, particulare ar fi variaţiile mari, de la individ la individ, ale stării de sănătate).
 În societatea contemporană, dreptul la îngrijire pentru orice persoană, indiferent de vârstă, nu este discutat în principiul său. Un număr din ce în ce mai mare de persoane sunt private de îngrijire; le sunt ignorate nevoile, fie că sunt excluse social, fie că nu merită (!) irosirea de resurse economice – bolnavi incurabili, vârstnici dependenţi, săraci (neasiguraţi), cazuri „sociale“ etc.
Costurile crescânde ale asistenţei medicale au făcut să fie încălcate drepturile la asistenţă şi îngrijire, pentru orice persoană, cu metodele şi mijloacele cele mai eficace ale momentului respectiv. A apărut astfel restrângerea pentru vârstnici a „medicinii maximale“ (raţiuni economice, dar neumanitare, non-etice, non-morale); asigurarea asistenţei medicale este azi guvernată de economic şi nu, cum ar fi firesc, de nevoi, echitate, accesabilitate neîngrădită, etică, persoanele vârstnice urmând să se rezume la o „medicină optimală“ şi din nefericire, din ce în ce mai frecvent, la o „medicină minimală“ care, în multe cazuri, poate fi asimilată cu o eutanasie pasivă; este aici o formă de discriminare pe criterii de vârstă – ageismul medical. Noţiunea de bolnav, pacient a fost substituită de comercialul „client“; azi avem pentru aceleaşi boli, pentru aceleaşi nevoi de asistenţă, pacienţi de lux, pacienţi de categoria întâi, de categoria doua şi chiar a treia, cărora societatea nu mai poate să le ofere mai nimic. Este o mutaţie nefericită, regresivă şi eticienii se pot întreba dacă este inevitabilă.
De altfel, această discriminare (restrângerea accesului la serviciile medicale) afectează din ce în ce mai multe categorii, persoane defavorizate de sărăcie, şomaj, diverse dizabilităţi. Această discriminare are mulţi „coautori“: statul, sistemele de asigurări, producătorii de medicamente, echipamente, aparatură şi este o realitate în ţările bogate, industrializate (ceva mă opreşte să zic şi „civilizate“); deşi ONU, OMS, UNESCO fac eforturi spre a conserva accesibilitatea echitabilă la serviciile de sănătate – UNESCO având în prezent pe agendă o problemă de actualitate, „Responsabilitatea socială şi sănătatea“ –, economicul este mai puternic, devine determinant şi, din nefericire, limitează şi dislocă eticul, altădată suportul atitudinii de veneraţie şi respect faţă de vârstnici şi axiologic al medicinii.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.