Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  OPINII

Alte frici, aceeași casă

Viața Medicală
Dr. Richard CONSTANTINESCU vineri, 16 iulie 2021

Indiferent de instituţiile în care lucrează și de funcţiile pe care le deţin, oamenii exersează zilnic muţenia sau comunică prin false identităţi virtuale.

FricaAm în bibliotecă câteva dintre cărţile lui Stelian Tănase, dar titlul uneia îmi vine adesea în minte: „Acasă se vorbește în șoaptă. Dosar & jurnal din anii târzii ai dictaturii”. O cumpărasem în vremea când activam la Spitalul din Tecuci, oraș unde, încă din pruncie, am înţeles că vorbele adesea devin foșnet. Despre anumite persoane, întâmplări și situaţii e precaut să se vorbească în șoaptă.

Familia în care am crescut, ce avea membri faţă de care regimul comunist își manifesta interesul scormonitor, i-a lăsat mătușii mele, chiar și acum, la peste trei decenii de la aparenta libertate a glăsuirii, o teamă restantă, dar care i se reactivează destul de des.

Ceea ce mă surprinde, în special în aceste vremuri, este că persoane care n-au trecut prin percheziţii, n-au fost urmărite pe stradă, nu le-a fost cenzurată corespondenţa sau ascultat telefonul, încep să vorbească în șoaptă.

Fie că șterge o balustradă ori că urcă în lift, femeie de serviciu sau înalt funcţionar, mai mic sau mai mare la sfat, exersează zilnic muţenia. Își plăsmuiesc portretul și surâd nefiresc.

O molcomire se instalează perfid în lumea asta. Dar nu de o anume tihnă sunt locuiţi oamenii, ci de un potol născut din teamă. Care le încleștează gura și le pietrifică faţa și corpul.

În multe instituţii de stat ori private prin care mă tot perind, întâlnesc angajaţi cuprinși de frică. Spaţii ale ferecării limbii și minţii. Cine-a pus lacătu-n drum? Nu știu a răspunde. Ce știu este că mă îngrijorează târșala asta vicleană de care sunt cuprinși zilnic oamenii.

În alte vremuri se comunica, periculos, prin manifeste aruncate ici și colo. Acum unii comunică prin false identităţi virtuale. Ce au a striga – strigă dindărătul unor paravane bine fardate. Delictul de opinie nu poate fi probat. Se constată numai declicul. Gura închisă care nu spune o poveste anunţă iconolatria.

Cuvinte încremenite

Să mai spună cineva că la noi nu sunt serioși oamenii! Să mai aud pe cineva că-i vorbește de rău pe meseriași! Sau pe funcţionarii în costum și cu diplomat! N-au fost ei oameni de ispravă!? Credeţi, domnule Zink, că doar la Lisabona treaba merge bine? Vă înșelaţi! Despre ai noștri merită să scrieţi mai ales, așa cum aţi făcut-o acum ceva vreme*:

„– Bună ziua, dragă doamnă, spune cel în costum, cu aerul său vorbăreţ. Am venit să instalăm frica. / – F-frica?.../ (...) /– E spre binele ţării. / – Înţeleg. Numai că nu eram pre... / – Doar n-o să-mi spuneţi că vă opuneţi binelui ţării. (...) Sau progresului. Sau fricii. / Femeia își mușcă buzele. / – Nu. Sigur că nu. / (...) / – Știţi că instalarea fricii e un obiectiv patriotic. Directiva nr. 359/13, hotărârea 8: «Toate familiile trebuie să aibă frica instalată în termen de 120 de zile». / (...) / – O hotărâre memorabilă. Crucială pentru buna funcţionare. Este crucial pentru binele tuturor să se facă din timp și metodic, iar termenele să fie respectate. / (...) /

Femeia mișcă doar un deget și cuvintele încremenesc, prizoniere în gâtlejul bunului vorbitor. El se sufocă, rămâne suspendat în aer, fără să mai poată respira. Femeia încruntă sprânceana și, gata, câteva cuvinte îi ies din gâtlej, doar că rămân congelate (literele răzleţe), plutind în faţa buzelor ca în interiorul unor baloane de săpun. Litere separate, litere care nu formează un cuvânt, decât dacă avem pasiunea anagramelor. ACIRF. IRCAF. ACRIF. FIRAC. CARIF. RACIF. AFRIC. FRICA. FRICA. FRICA. / (...) / Frica e deja instalată.”

A bătut la ușa ta cineva... Și a deschis toată lumea...

*Rui Zink, Instalarea fricii, Humanitas, București, 2015, pp. 9, 10, 11, 16)

Etichete: frica cenzura Richard Constantinescu rui zink

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 199 de lei
  • Digital – 149 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC