„Medicina, eseistica umanistă şi arta
s-au întregit complementar într-un trinom prin care viaţa s-a împlinit.“ (D.
Dumitraşcu)
Luni,
17 martie, la Clinica medicală III din Cluj-Napoca (actualmente Institutul
Regional de Gastroenterologie şi Hepatologie), s-a desfăşurat simpozionul
dedicat aniversării celor 85 de ani împliniţi de prof. dr. doc. Dumitru Dumitraşcu, reprezentant important al
medicinii clujene şi al gastroenterologiei româneşti, fost colaborator asiduu
al săptămânalului „Viaţa medicală“. La eveniment au luat cuvântul discipolii săi
de la Clinica medicală III din Cluj, profesorii Mircea Grigorescu, Oliviu
Pascu, Monica Acalovschi, Vasile Andreica, Marcel Tanţău; prof. dr. Petru
Mircea de la Clinica medicală I; prof. dr. Alexandru Oproiu şi dr. Constantin
Chira, sosiţi special de la Bucureşti pentru acest eveniment; profesorul Carol
Stanciu, de la Iaşi, a transmis un mesaj de felicitare. Conducerea Universităţii
de 
Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu“ i-a conferit profesorului Dumitraşcu
Medalia „Iuliu Haţieganu“, care i-a fost înmânată de prof. dr. Ştefan Florian,
preşedintele Senatului universitar.
Prof.
dr. doc. Dumitru Dumitraşcu s-a născut la 17 martie 1929, în comuna Turburea
(jud. Gorj), părinţii săi fiind învăţători. După absolvirea Colegiului „Carol
I“ din Craiova, a fost admis la Facultatea de Medicină a IMF Cluj, pe care a
absolvit-o în 1953. După un stagiu în nordul ţării şi activitatea de secundar
de medicină internă la Clinica medicală I din Cluj, devine, din 1963, asistent
universitar la Clinica medicală III, lucrând cu prof. dr. Octavian Fodor, figură
marcantă a gastroenterologiei româneşti. Susţinerea rapidă a doctoratului îi
deschide calea unei cariere universitare de succes, aşa încât, la dispariţia
profesorului Fodor, îi va urma la conducerea catedrei, în 1976.
A
contribuit la dezvoltarea gastroenterologiei clujene şi româneşti prin
activitatea sa didactică, prin numeroasele manifestări medicale de educaţie
continuă pe care le-a organizat şi printr-o exemplară activitate ştiinţifică.
Doctor în ştiinţe medicale încă din 1967, devine doctor docent în 1973, este
ales membru titular al Academiei de Ştiinţe Medicale, funcţionează ca secretar,
apoi (între 1990 şi 1992) ca preşedinte al Societăţii Române de
Gastroenterologie. Numeroase lucrări
publicate în ţară şi străinătate, un brevet de invenţie, mai multe volume – din
care trei premiate de Academia Română – contribuie la cartea de vizită a
profesorului Dumitraşcu. Lucrările sale constituie priorităţi în domeniile
fiziopatologiei digestive, hepatitelor cronice, gastroenterologiei preventive.
Se
pot delimita două etape importante în activitatea sa de cercetător ştiinţific:
până în 1976, s-a ocupat mai ales de patologia intestinală; după 1976, aria
preocupărilor sale a cuprins majoritatea domeniilor hepato-gastroenterologiei.
Între concepţiile sale inovatoare, 
trebuie menţionată suferinţa intestinului
subţire ca urmare a enterocolitelor acute, ceea ce astăzi se numeşte intestin
iritabil postinfecţios. O altă contribuţie a fost recunoaşterea potenţialului
evolutiv al hepatitei cronice persistente.
Sub
aspect metodologic, contribuţiile profesorului Dumitraşcu au fost reprezentate
de explorarea morfologică a intestinului subţire (mai ales brevetarea unei
sonde de biopsie jejunală); explorarea radiologică a intestinului; explorarea
malabsorbţiei prin teste de explorare a exsudaţiei proteinice, a activităţii
enzimatice intestinale, a populării bacteriene intestinale etc. De menţionat şi
preocupările pentru evaluarea mecanismelor imunde din întreţinerea leziunilor
inflamatorii intestinale.
Cărţile
profesorului Dumitraşcu s-au remarcat prin originalitate, seriozitatea abordării,
judicioasa selecţie a colaboratorilor, foarte completă studiere a bibliografiei
(cu mare efort în acele vremuri) şi redactarea foarte corectă sub aspect
lingvistic şi gramatical. A dedicat mai multe monografii unor teme de pionierat
precum sindromul de malabsorbţie, intoleranţele şi agresiunile alimentare,
gastroenterologia preventivă, recuperarea bolnavilor digestivi, gastritele
cronice, patologia funcţională digestivă, patologia biliară etc. Pe lângă
acestea, a elaborat şi a colaborat la numeroase cărţi didactice pentru studenţi
şi medici. A introdus primele cursuri de metodologia cercetării (a fost printre
primii din România care au publicat un manual de metodologia cercetării ştiinţifice,
într-o perioadă când această materie nu se studia: prof. Dumitraşcu a
introdus-o ca disciplină opţională încă din 1970!) şi de exerciţii terapeutice,
precum şi cursuri opţionale de educaţie vizuală. A contribuit masiv la Tratatul
de medicină internă al lui Fodor, a redactat împreună cu Negoiţă şi Vlaicu
„Manualul de medicină internă“ din care au citit multe generaţii de studenţi şi
specialişti, a colaborat la „Tratatul naţional de medicină internă“ sub redacţia
lui Păun etc.
Ca
un corolar, a fost acceptat membru în numeroase societăţi ştiinţifice internaţionale.
Cărţile sale au primit de trei ori premiul Academiei Române: Premiul „Victor
Babeş“ pentru „Intoleranţe şi agresiuni alimentare“; Premiul „Gheorghe
Marinescu“ pentru „Gastroenterologie preventivă“; Premiul „Iuliu Haţieganu“ pentru
„Urgenţe gastroenterologice“.
Nu s-a dezis de sarcinile obşteşti,
îndeplinind funcţiile de prodecan şi de preşedinte al Colegiului Judeţean al
Medicilor.
Activitatea sa medicală şi universitară a
fost dublată de realizările unui autentic om de cultură: autor de eseuri,
lector la numeroase conferinţe, artist plastic amator, preşedinte al Asociaţiei
Medicilor Plasticieni, distins orator. Gândurile sale au fost cuprinse în cărţile
„Medicina între miracol şi dezamăgire“ (două ediţii), care a avut un mare
impact în lumea medicală prin originalitatea şi frumuseţea eseurilor sale.
Profesorul Dumitraşcu a publicat şi trei volume de aforisme, unul de
memorialistică şi altul despre artă. Am ales, din scrierile aforistice ale
domniei sale, unul care îi caracterizează programul de viaţă: „Împlinirea
deplină a destinului uman constă în tripla
valorizare: profesionalism responsabil, sensibilitate la cultură,
sensibilitate la frumos“. Deşi s-a
retras din 1994 de la catedră, profesorul Dumitraşcu a fost foarte activ şi în
continuare, prezentând un adevărat exemplu pentru generaţiile care îi urmează.
Îi dorim viaţă lungă în continuare şi sănătate!
