Am
intrat în 2013 cu aşteptări mari, dar îndreptăţite. Era, până la urmă, un nou
an al reformei, o nouă încercare pentru ministrul care, în mandatul său
anterior, reuşise să atragă fonduri importante pentru sănătate. Aşteptam rezolvări,
dar mai ales curajul de a lua taurul de coarne. Nu ne-am dorit subiecte „bombă“,
dar le-am căutat şi, ca să nu ne explodeze mai târziu în faţă, am scris despre
ele. Am scris despre infecţiile nosocomiale, la care România „excelează“ în
vreme ce raportează absenţa lor. Am scris despre statisticile de sănătate care
ne situează constant ultimii în toate studiile europene. Dar şi despre
spitalele închise administrativ deşi funcţionează exemplar sau despre cele care
funcţionează doar pe hârtie, dar sunt menţinute în activitate.
Anul
care se încheie a trecut cu schimbări importante pentru structura editorială a
săptămânalului „Viaţa medicală“. Echipa noastră a crescut valoric. Seria de
„dosare“ publicate de noi a pus pe masă subiectele fierbinţi ale medicinii
româneşti: pachetul de bază, cât câştigă medicii, cum evaluăm sănătatea, noua
organizare a rezidenţiatului, soarta Institutului Cantacuzino. „Viaţa medicală“
a reuşit să aducă pe agenda publică subiecte precum echitatea salarizării
medicilor, primul ajutor psihologic şi psihiatric, totodată lansând campania de
diagnosticare a terapiilor alternative, demers prin care dorim să cântărim
atent beneficiile pentru sănătate ale practicilor alternative, pe baza
dovezilor existente. Unele subiecte, precum inflaţia cezarienelor în România,
au înroşit buletinele televiziunilor de ştiri. Este un mare plus că publicaţia
care reprezintă personalul sanitar din România îşi menţine relevanţa în
dezbaterile purtate la nivel naţional.
Cititorii
noştri au putut găsi ample si interesante articole despre politicile europene
legate de sănătate, despre politica ştiinţei (şi prin rubrica de noutăţi în
cercetare), despre sănătatea publică. Acestea au fost completate cu interviuri
cu numeroase şi valoroase personalităţi din ţară şi din străinătate, dar şi cu
politicieni şi decidenţi din sănătate.
Trebuie
să amintim şi succesul programului de educaţie medicală la distanţă, lansat în
parteneriat cu UMF „Carol Davila“ Bucureşti, coordonat de acad. Constantin
Popa. Programul va continua şi în 2014, desigur, în formula existentă, apreciată
de numeroşii medici participanţi.
Ne-am
despărţit anul acesta de unii dintre colaboratorii noştri apropiaţi – timpul e
necruţător. Ne-am îmbogăţit, în acelaşi timp, cu noi şi tineri colaboratori,
care se alătură personalităţilor care ne onorează deja prin contribuţia lor.
Contăm, cum bine ştiţi, pe voi, cititorii noştri. Contăm pe sprijinul vostru
pentru a putea servi cât mai bine interesele comunităţii medicale româneşti în
hăţişul unei tranziţii care nu pare să se mai termine.
Iată-ne,
deci, la doar câteva zile de trecerea într-un nou an, într-o formulă pe care vă
puteţi baza şi în 2014. Aici veţi putea citi în continuare reportaje inedite şi
analize inteligente despre medicină, politici de sănătate şi cercetarea naţională
şi internaţională. Prea adesea, în media de astăzi, astfel de subiecte sunt
tratate pe fugă, cad victime superficialităţii şi impreciziei. În „Viaţa
medicală” nu veţi întâlni aşa ceva. Am muncit şi vom munci pentru asta. De ce?
Pentru că avem nevoie mai mult ca oricând de adâncime şi seriozitate.
